Pretenţii. Sentința nr. 273/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 273/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 273/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 273/2012
Ședința publică de la 23 Februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. G. - domiciliat în . V., în contradictoriu cu pârâții U. A. T. A . P. și P. C. IVĂNEȘTI R.. P. P., având ca obiect pretenții - DECLINARE dos._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul M. G., lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând stadiul procesual al dosarului, care se află la treilea termen, fiind declinată competența materială de la Judecătoria V., că părțile nu au depus acte sau cereri noi și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța detașează de la dosarul cauzei fila 19 reprezentând precizările formulate de U.A.T a comunei Ivănești în legătură cu excepția prescrierii dreptului la acțiune și cu privire la pretențiile reclamantului .
Instanța, în urma verificării actelor și lucrărilor de la dosar, constată că: prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la plata unei sume de bani reprezentând daune morale, în această sumă incluzându-se și contravaloarea actualizată a hambarului ce a fost demolat.
La termenul din 12 ianuarie 2012, instanța a apreciat faptul că în raport de dispozițiile din legea în vigoare la momentul în care s-a născut dreptul reclamantului la acțiune se impune a fi invocată excepția prescrierii dreptului la acțiune. În aceste condiții, pune în discuție excepția invocată.
Reclamantul M. G. având cuvântul asupra excepției solicită respingerea acesteia motivat de următoarele aspecte:
Așa cum a menționat și la termenul din 12 ianuarie 2012 a urmat procedura penală cu privire la demolarea hambarului începând cu anul 2004, iar în anul 2007 s-a adresat cu memoriu la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la care a primit răspuns, întrucât consideră că autoritățile românești au favorizat primăria în ce privește demolarea hambarului. Înainte de demolare nu a primit nici o somație sau notificare și nici nu i s-a acordat vreun termen pentru ridicarea hambarului.
A apreciat mai întâi că fapta primarului de la aceea vreme de a demola hambarul este una de natură penală, situație în care a urmat mai întâi procedura pe calea unei acțiuni penale și abia ulterior, după finalizarea cercetării penale s-a adresat justiției pe calea unei acțiunii civile.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii. P. cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâta U.A.T. Ivănești la plata de daune morale considerând că a fost umilit prin acțiunea abuzivă a primarului de a demola hambarul.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față;
P. cererea înregistrată sub nr._ din 24 iunie 2011 pe rolul Judecătoriei V. reclamantul M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții U.A.T. a comunei Ivănești și P. . reprezentant Primarul comunei Ivănești, obligarea acestora la plata sumei de 5.000.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 10.02.2000, a participat la o licitație organizată de Federalcoop V. în cadrul căreia a adjudecat un imobil construcție, denumit " hambar " situat in corn Ivănești, jud. V.. Prețul achitat, a fost de 9.044.000 lei vechi, pentru care i-a fost eliberată factura nr._ / 29.02.2000.
In perioada 10.02._04 a administrat construcția fara nici-o problema, achitând taxele si impozitele legale .
După alegerile locale din 2004, când a fost ales un alt primar, in persoana d-lui L. P., fost somat să se prezinte la Primărie cu actele necesare in vederea eliberării autorizației de demolare a hambarului, deși nu a cerut niciodată demolarea construcției sale si nu erau motive care să justifice demolarea. Imobilul respectiv era singura sa modalitate de a câștiga sume de bani necesare întreținerii familiei, prin depozitarea diverselor produse in acea construcție.
La imobil erau necesare efectuarea unor lucrări de reparație, lucrări pe care a început a le efectua, însă instituțiile pârâte nu au avut răbdarea necesară pentru a-l aștepta să finalizeze operațiunile de reparație și contrar dispozițiilor legii nr. 50/1991 au formulat cerere pentru obținerea autorizației de demolare a construcției, și-au emis singure autorizație de demolare, iar la data de 06.07.2004, în prezenta unei comisii constituita la nivelul comunei Ivănesti din dispoziția primarului, s-a procedat la demolarea nelegala a construcției proprietatea sa.
Materialele rezultate din demolarea construcției, au fost aruncate pe un teren viran, iar după ce au fost furate de diverși cetățeni din comună, pârâții i-au trimis o adresă prin care îl somau sa-și ridice materiale rezultate din demolare .
Având in vedere ca prin demolarea construcției proprietatea sa a fost lipsit practic de singura sursa de venituri necesare întreținerii familiei, precum si faptul ca dispozițiile Codului civil - art. 480 si urm. apară dreptul de proprietate solicită obligarea pârâtelor la plata daunelor morale și a c/valorii hambarului.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 4076 din 21 noiembrie 2011 Judecătoria V. a admis excepția de necompetență materială a instanței de judecată și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului V., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr._ .
Analizând cererea reclamantului în raport de actele depuse la dosar și văzând dispozițiile cuprinse în art. 6 alin. 4 din noul cod civil cu privire la aplicarea legii civile în timp, tribunalul constată următoarele:
Reclamantul a pretins prin cererea de chemare în judecată daune morale și materiale pentru prejudiciul care i s-a adus de către instituțiile pârâte prin fapta lor de a demola la data de 14.07.2004 o construcție care era proprietatea sa conform facturii nr._ / 29.02.2000.
Dreptul de a solicita daune decurgând dintr-o faptă ilicită este un drept personal, patrimonial care este supus termenului general de prescripție. În speță, acest drept este supus legii în vigoare la data când s-a născut (2004), respectiv Decretului –lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 4 din Codul civil.
Astfel, conform art. 6 alin. 4 din Codul civil: „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.” Cu atât mai mult, prescripțiile împlinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil-01.10.2011, rămân supuse legii care le-au instituit.
Potrivit art. 8 din Decretul –lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în cauză, „ Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.”
Reclamantul a cunoscut fapta ilicită în anul 2004, moment de la care a început să curgă termenul general de 3 ani pentru a introduce în justiție acțiune pentru repararea pagubei, termen care nu a fost întrerupt sau suspendat în condițiile Decretului-lege nr. 167/1958. Reclamantul a cunoscut soluția de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunilor reclamate împotriva reprezentanților pârâților la data de 30.06.2005., iar acțiunea civilă a introdus-o la data de 24 iunie 2011, cu mult peste termenul instituit de lege. Formularea unei sesizări la CEDO nu are efect întreruptiv de prescripție
În consecință, în baza argumentelor prezentate tribunalul va constata că dreptul la acțiune al reclamantului M. G. de a pretinde daune morale este prescris, prescripția fiind invocată din oficiu în baza art. 18 din legea aplicabilă raporturilor juridice dintre părți, respectiv Decretul –lege nr. 167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului M. G., invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. G., cu domiciliul în .. V. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a C. Ivănești, jud. V. având ca obiect daune morale, ca fiind prescrisă
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2012.
Președinte, D. E. S. | ||
Grefier, M. R. |
M.R. 28 Februarie 2012
Red. SDE- 23.02.2012
Tehn. M. R. -27.03.2012
4 ex./ 27.03.2012
..03.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 81/2012. Tribunalul VASLUI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 302/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
