Plângere contravenţională. Decizia nr. 81/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-01-2012 în dosarul nr. 81/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81/R/2012
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. cu sediul în Iași, ..1, jud.Iași în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. PENTRU A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI cu sediul în Iași, ..10C, jud.Iași și Agenția Națională a V. București cu sediul în București, sect.1, ..13 împotriva sentinței civile nr.767 din 25.10.2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare comunicată la 10.01.2011 și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 767 din 25.10.2011 Judecătoria Huși a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . prin Sucursala Iași cu sediul procesual ales în mun. Iași, .. 1, jud. Iași în contradictoriu cu intimatul D. R. A. O. V. Iași, cu sediul în mun. Iași, B- dul N. I., nr. 10 C, cu sediul central A. N. V. București, .. 13, sector 1 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr. 138/17. 08. 2011.
A fost menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr. 138/17. 08. 2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr. 138/17. 08.2011, încheiat de Biroul Vamal A. din cadrul A.N.V.- D.R.A.O.V. Iași, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, pentru comiterea contravenției prev. ped. art.653 lit. d din HG 707/2006, constând în aceea că la data de 21.07.2011, ., în calitate de comisionar vamal, în numele firmei . depus la Biroul Vamal Albita, declarația vamală de import nr. 11ROIS_. În urma controlului ulterior, s-a constatat încălcarea disp. art. 652 lit. I din HG 707/2006, privind depunerea unei declarații vamale care conține date eronate privind încadrarea tarifară a bunurilor sau mărfurilor, în cazul în care este influențată stabilirea drepturilor de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care se încasează de către autoritatea vamală la punerea în liberă circulație a mărfurilor; 653 lit. d din HG 707/2006, privind depunerea declarației vamale și a dovezii de origine, conținând date eronate privind originea mărfurilor;
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Conform art.653 lit. d din HG 707/2006, “Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei (…) depunerea declarației vamale și a dovezii de origine, conținând date eronate privind originea mărfurilor;
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. P Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.
În speță, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. civil, de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 1 din OG 2/2001, “Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”
Față de susținerile petentei privind lipsa vinovăției sub forma intenției, instanța a constatat că, petenta a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a culpei cu previziune, element de structură a contravenției.
Pentru cele ce preced, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petentă este neîntemeiată,fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul .. Iași, criticând-o din următoarele netemeinicie.
Astfel, în esență, recurenta a susținut faptul că sentința recurată este neîntemeiată deoarece sancțiunea contravențională aplicată, respectiv cea a amenzii în cuantum de 3.000 lei, este prea aspră raportat la gradul de pericol social al faptei, care constă în depunerea la autoritatea vamală a unei declarații vamale de import care conținea date eronate cu privire la tara de proveniență a produselor importate, care a fost trecută greșit M., deși era Ucraina, cu consecința neplății unei taxe vamale în cuantum de268 lei si a unui tva în cuantum de 64 lei, dar si la împrejurarea că a acoperit prejudiciul cauzat, solicitând autorității vamale emiterea unei decizii de regularizare pentru declarația vamală de import în discuție.
A susținut recurenta faptul că, în opinia sa, se impunea, raportat la criteriile prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001, să îi fie aplicată sancțiunea contravențională a avertismentului.
Recurenta invocat în drept cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 C..
În recurs, s-au administrat probe noi, respectiv practică judiciară.
Legal citată, intimata a nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicita respingerea recursului declarat în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat deoarece sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3000 lei, aplicată de către organul constatator, este corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana recurentei care a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul verbal ./200 nr._, emis la data de 30.08.2011, recurenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 3.000 lei, sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art. 653 lit.d din HG nr. 707/2006, constând în aceea că, la data de 21.07.2011, în calitate de comisionar vamal, în numele firmei . depus la autoritatea vamală, declarația vamală de tranzit nr. 11ROISO100I0018617, care conținea date eronate cu privire la încadrarea tarifară a mărfurilor, codul pentru borcane fiind_ si nu_, care era pentru sticle, si cu privire la tara de proveniență a mărfurilor, care, în mod greșit, a fost trecută M., prin menționarea la rubrica 36 a codului 300, deși în realitate mărfurile proveneau din Ucraina, care avea codul de proveniență 200, eroare care a avut drept consecință sustragerea importatorului de la plata unei taxe vamale în valoare de 332 lei
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta, în calitate de comisionar vamal autorizat, adică de persoană juridică specializată în realizarea operațiunilor de import - export, la data de 21.07.2011, în numele persoanei juridice . depus la autoritatea vamală, declarația vamală de tranzit nr. 11ROISO100I0018617, care conținea date eronate cu privire la încadrarea tarifară a mărfurilor, codul pentru borcane fiind_ si nu_, care era pentru sticle, si cu privire la tara de proveniență a mărfurilor, care, în mod greșit, a fost trecută M., prin menționarea la rubrica 36 a codului 300, deși în realitate mărfurile proveneau din Ucraina, care avea codul de proveniență 200, eroare care a avut drept consecință sustragerea importatorului de la plata unei taxe vamale în valoare de 332 lei.
Remarcă instanța faptul că, deși recurenta a solicitat emiterea unei decizii de regularizare cu privire a declarația vamală de import completată incorect, cu încasarea diferenței de taxe vamale din depozitul importatorului ., la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că diferența de taxă vamală a fost încasată de către autoritățile vamale.
Totodată, instanța remarcă faptul că recurenta a mai fost sancționată pentru comiterea unor contravenții de aceiași natură cu cea ce formează obiectul prezentei cauze, aspect ce rezultă din fotocopia sentinței civile nr. 843, pronunțată la data de 21.09.2010 a Judecătoriei Huși.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol semnificativ, sancțiunea amenzii fiind corect individualizată raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală a avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea recurentei..
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs, în temeiul prevederilor art. 312 C., constatând că sentința nr. 767/25.10.2011 a Judecătoriei Huși este întemeiată, va respinge recursul declarat de petente ., ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr.767 din 25.10.2011 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2012.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M./31.01.2012
2ex./31.01.2012
J..fond:B. I.
F.P. 25 Ianuarie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 875/2012. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 273/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
