Plângere contravenţională. Decizia nr. 875/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 875/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 875/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 875/R/2012
Ședința publică de la 03 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul S.C. T.-P. SRL.Bârlad cu sediul în Bârlad ., jud.V. împotriva sentinței civile nr.557 din 28.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul ..Bârlad, av. B. I. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul I.T.M.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al III-lea termen de judecată și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Av. B. I. având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către I.T.M. și să se mențină sentința Judecătoriei Bârlad.
Arată că așa cum rezultă din actele dosarului societatea a încheiat un contract individual de muncă cu salariata C. C. în 23.10.2011 cu începerea activității în data de 24.10.2011.
La data de 24.10.2011 și-a încetat activitatea o altă salariată a societății, însă acest contract care a fost încheiat în data de 23.10.2011 nu a fost transmis în REVISAL.
Controlul de la ITM. a fost efectuat în data de 24.10.2011 iar reprezentantul societății nu a avut posibilitatea să transmită acest contract în REVISAL.
Arată că la data de 26.10.2011 contractul a fost transmis în REVISAL, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în data de 31.10.2012.
Apreciază soluția instanței de fond, care a aplicat un avertisment petentei, care la data la care a încheiat contractul avea contractul transmis în REVISAL, ca fiind o soluție legală și temeinică.
Apreciază că prin aceasta nu s-a adus atingere nici dispozițiilor legale, deoarece a fost încheiat contractul de muncă dar nu s-a urmărit nici fraudarea salariatei societății.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect, având în vedere probele și împrejurările în care s-a săvârșit această contravenție, și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 557 din 28.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost admisă plângerea formulată de petenta .. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2011 întocmit de I.T.M.V..
S-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 31.10.2011 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 25.10. 2011 ora 23,30 la punctul de lucru al societății petente din ., a fost depistată prestând activitate, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, numita C. C., care a declarat că nu a semnat contract de muncă.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 și, s-a dispus în temeiul același act normativ, aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
Procesul- verbal a fost semnat de către reprezentantul petentei.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că fapta a fost încadrată corect de către agentul constatator.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea 53/2003 cu modificări, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Instanța are în vedere O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În speță, s-a constatat că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Totodată, se observă că, procesul verbal de contravenție a fost întocmit în baza fișei de identificare a persoanei găsite prestând activitate C. C. (fila 19) și care, a declarat în fața agenților constatatori că, nu a semnat contract individual de muncă prestând activitate în calitate de vânzător de la data de 23.10.2011. Audiată nemijlocit în fața instanței, martora C. C. (fila 27) și-a schimbat poziția, declarând că, la data angajării, respectiv 23.10.2011, a semnat contract individual de muncă. Martora a recunoscut semnătura de pe fișa de identificare, dar cu privire la conținutul acesteia, a arătat că la momentul semnării contractului de muncă, a semnat mai multe hârtii și nu a știut cu exactitate ce semnează.
Acestor aspecte relatate de martoră instanța nu le va da eficiență, având în vedere că sunt contrazise de probele obiective din dosar-înscrisurile depuse în probă de intimată. Astfel, din anexa la procesul verbal de control nr._/18.10.2011 (fila 13) la capitolul constatări, agentul constatator a menționat că, angajatorul a transmis registrul salariaților pentru C. C., respectiv contractul individual de muncă, având ca dată de începere a activității data de 24.10.2011, în data de 26.10.2011, nu cu o zi înainte, mențiuni care au fost însușite de petentă prin semnare și ștampilă.
Față de probele administrate în cauză se apreciază că se impune reținerea în sarcina petentei a contravenției descrise prin procesul verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției - întocmit de un agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii și susținut de probe obiective (fișa de identificare) are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, până la proba contrară, probă care nu s-a făcut în cauză. Petenta prin probele administrate nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, instanța confirmă temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul verbal de contravenții pentru fapta reținută, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată. Instanța a constatat că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire, însă, la proporționalitatea sancțiunii, având în vedere urmările produse, circumstanțele personale ale petentei, . în raport cu fapta săvârșită, sa apreciat că, fapta prezintă un grad de pericol social redus, iar sancțiunea aplicată nu este justificată.
S-a reținut că, în urma constatării faptei, petenta a încheiat contract individual de muncă cu angajata, dând dovadă de o preocupare pentru a intra în legalitate, astfel că scopul educativ, preventiv al sancțiunii contravenționale s-a realizat. Se observă că, petenta a asigurat respectarea drepturilor sociale ale angajatei C. C., întrucât contractul individual de muncă a fost încheiat începând cu data de 23.10.2011, data angajării.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare.
De asemenea, la controlul efectuat a fost găsită o singură persoană lucrând fără contract de muncă și de puțin timp - așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Instanța a mai reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001 și că, în funcție de gradul de pericol social concret al faptei, poate fi aplicat chiar în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.
Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța, constatând gradul de pericol social redus al faptei, a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 31.10.2011 și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata I. T. de M. V.. Susține recurenta prin motivele de recurs că hotărârea primei instanțe este netemeinică.
In mod greșit instanța a apreciat că fapta petentei de a folosi munca nedeclarată nu constituie o faptă de o gravitate care să justifice aplicarea unei amenzi. Potrivit art. 21 alin.3 din OG.nr.2/2001 organul constatator este obligat să aplice sancțiunea între limitele prevăzute de lege. Cuantumul amenzii poate fi orientat spre minimul sau maximul prevăzut de lege în funcție de gravitatea faptei. Munca nedeclarată este una dintre cele mai grave forme de manifestare a economiei subterane și care afectează bugetul de stat și drepturile salariatului.
Instanța nu a avut în vedere atitudinea petentei în timpul procesului când a încercat să răstoarne constatările inspectorului I.T.M.
Petenta - intimată a depus întâmpinare. Nu s-au depus acte.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate precum și cauza, sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod proc.civilă tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Situația de fapt și juridică reținută de prima instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate.
In mod just instanța a apreciat gradul de pericol social al faptei comise de către contravenientă prin prisma criteriilor arătate în art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 respectiv împrejurările în care fapta a fost comisă, scopul urmărit ,urmarea produsă precum și circumstanțele personale ale contravenientului. In acest context în mod corect s-a apreciat că sancțiunea avertisment este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite în sensul art.5 alin.5 din OG. nr.2/2001.
Munca nedeclarată nu poate fi privită prin prisma pericolului general, abstract după cum este definită în lege sau în doctrină, ci trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte, respectiv dacă s-a urmărit efectiv să se folosească munca nedeclarată, perioada pentru care s-a făcut sau urma să se facă aceasta, datele privind persoana contravenientei și atitudinea acesteia după constatarea faptei, respectiv receptivitatea și eforturile făcute pentru a intra în legalitate.
In timpul procesului petenta și-a formulat apărări și și-a propus probe conform principiului contradictorialității procesului civil.
Potrivit acestor considerente, tribunalul apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică și în baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod proc.civilă recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr.557 din 28 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./9.10.2012
J..fond:G. B.
Tehdact.P.F.
F.P. 07 Septembrie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 874/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 81/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
