Revendicare imobiliară. Decizia nr. 994/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 994/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 994/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 994/R/2012
Ședința publică de la 18 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător E. R. I.
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol, se află judecarea cererii de recurs declarată de recurenta – reclamantă C. I. L., prin mandatar C. V. T., cu dom.ales la Cabinet avocat C., în contradictoriu cu intimata – pârâtă B. G., domiciliată în . Jos, jud. V., împotriva sentinței civile 1561 din 30.04.2012 a Judecătoriei V., având ca obiect - revendicare imobiliară și despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta C. L., avocat Cozlosche N., cu împuternicire avocațială aflată la fila 5 din dosar, fiind prezentă intimata B. G., identificată cu C.I. . nr._, eliberată de Poliția mun. V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată ; recursul se află la primul termen de judecată, fiind formulat și motivat în termen ; s-a făcut dovada complinirii timbrajului datorat ; se solicită judecarea cauzei în lipsă ;
S-au verificat actele de la dosar, după care, la interpelarea instanței părțile au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus, drept pentru care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs formulată de reclamanta C. L. .
Av. Cozlosche N., pentru recurenta C. L. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de Judecătoria V. întrucât este netemeinică și nelegală, față de următoarele considerente:
Prima instanță nu a luat în considerare faptul că reclamanta a formulat o acțiune de ieșire din indiviziune, existând la dosar precizări în acest sens, a unui număr de cinci coproprietari, care au obținut un titlu de proprietate comun pentru suprafața de 1, 8 ha teren ca urmare a formulării de cereri la comisia locală de fond funciar, potrivit art. 8 alin. 3 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
În mod nejustificat și total eronat instanța a calificat acțiunea ca fiind partaj succesoral, invocând excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 109 alin. 4 Cod pr. civilă .
Instanța nu a înțeles faptul că potrivit Lg. 18/1991, pentru a deveni proprietar de teren, singura condiție este aceea de a formula cerere la comisia locală de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fapt ce nu are nicio legătură cu partajul succesoral, și de aceea cei 5 coproprietari puteau formula oricând cerere pentru ieșire din indiviziune, fără îndeplinirea procedurii prealabile pusă în discuție de prima instanță.
De asemenea instanța de fond nu a avut în vedere faptul că titlul de proprietate este comun .
Prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 274 alin. 3 Cod pr. civilă, și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, fără a avea în vedere complexitatea cauzei și faptul că instanța s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității cererii.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea acțiunii pentru motivele invocate și modificarea în tot a sentinței primei instanțe.
Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimata B. G. în apărare, arată că nu deține nicio vină pentru faptul că reclamanta nu a știut cum să formuleze acțiunea, iar prima instanță a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată. Se solicită respingerea recursului .
În apărare, av. Cozlosche arată că în termenul procedural acțiunea a fost modificată, fiind depuse la dosar precizări în acest sens.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
P. sentința civilă nr. 1561 din 30.04.2012 a Judecătoriei V. prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință:
A respins cererea formulată de reclamanta C. L., domiciliată în .. I. C., județul Iași în contradictoriu cu pârâta B. G., domiciliată în ., județul V..
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut faptul că, raportat schimbării obiectului cererii de chemare în judecată din revendicare în dezbatere moștenire după defunctul B. G. instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție pe care analizând-o, a găsit-o întemeiată din următoarele motive:
Conform prevederilor art. 109 alin. 4 Cod procedură civilă la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci și de către instanță, din oficiu.
Reclamanta nu a depus odată cu modificarea obiectului cererii din revendicare în dezbatere succesiune înscrisurile solicitate de art. 109, alin. 4 Cod procedură civilă.
Cauza de față nu poate fi doar o ieșire din indiviziune. Moștenirea defunctului B. G. a fost dezbătută doar în ceea ce privește o casă de locuit, doar în legătură cu acest bun fiind stabiliți moștenitorii prin certificatul de moștenitor 101/11.07.1964 precum și cotele ce li se cuvin.
În legătură cu suprafața de 1,08 ha nu au fost stabilite cotele ce revin părților. Având în vedere considerentele expuse instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins-o.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. Instanța în mod nejustificat a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în condițiile când în această cauză s-a discutat doar excepția inadmisibilității acțiunii pentru faptul că nu s-a realizat, în cadrul ieșirii din indiviziune, procedura prealabilă prevăzută de art.109 alin.4 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta a fost de bună credință și a îndeplinit, în timpul procesului, această procedură care a fost depusă la dosarul cauzei înainte ca instanța să se pronunțe cu privire la excepția invocată din oficiu de către aceasta.
2. Instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, în situația nefinalizării fondului cauzei respective, de a micșora onorariul apărătorului în raport de complexitatea și dificultatea pricinii, împovărând reclamanta cu o sumă foarte mare pentru ea, în condițiile în care aceasta lucrează în agricultură și realizează venituri foarte mici.
Printr-un memoriu separat, depus la dosar la data de 30.05.2012 (în termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. 1 C.pr.civ., recurenta a completat motivele de recurs, criticând sentința primei instanțe și pentru următoarele motive:
1. Invocarea din oficiu de către instanță a excepției inadmisibilității acțiunii pentru că nu s-a respectat art.109 alin.4 din Codul de procedură civilă, în sensul că la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale reclamanta trebuia să depună o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale, nu se justifică deoarece reclamanta nu a sesizat instanța cu dezbaterea procedurii succesorale, ci a cerut ieșit din indiviziune a unui număr de cinci coproprietari care au formulat cereri la comisie în conformitate cu art.8 și art. ll alin.3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și au primit suprafața de teren de 1 ha și 800 m.p. ce este înscrisă în titlul de proprietate comun nr.162/1043/20.09.1994, astfel că oricând coproprietarii sau, după caz, moștenitorii acestora puteau solicita instanței să înceteze această formă de proprietate comună, care nu trebuie confundată cu partajul succesoral.
2. Instanța nu a avut în vedere faptul că această suprafață de teren de 1 ha și 800 m.p. a fost dobândită în comun de mai multe persoane în conformitate cu dispozițiile imperative ale art.8 alin.3 și art.ll alin.3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 care prevăd că stabilirea dreptului de proprietate se face numai și numai la cerere, astfel că titlul de proprietate nu se putea elibera pe numele autorului B. I.G. decedat în anul 1960 și evident nu se poate discuta de o dezbatere a procedurii succesorale, ci de o ieșire din indiviziune a unui număr de cinci coproprietari.
Conform art.13 alin.3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun", iar moștenitorii au solicitat ieșirea din indiviziune.
Potrivit titlului de proprietate comun cei cinci titulari sunt coproprietarii suprafeței de teren în indiviziune de 1 ha și 800 m.p., astfel că ei nu au nicio tangență cu aspectele legate de procedura succesorală și evident cu procedura prealabilă prevăzută de art.109, alin.4 din Codul de procedură civilă.
Faptul că unii titulari ai titlului de proprietate comun au decedat, după eliberarea titlului de proprietate, nu constituie un impediment pentru ieșirea din indiviziune, în sensul că împărțirea se va face simplu pe tulpini.
3. Cu toate că nu era necesară încheierea emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale, reclamanta a fost de bună credință și a depus, la termenul din 30 aprilie 2012, această încheiere, însă instanța a admis, nejustificat, excepția inadmisibilității acțiunii, a respins cererea și a obligat reclamanta la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în condițiile când ea și soțul nu lucrează și nu realizează venituri, la care se adaugă faptul că au și un copil minor în întreținere.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și urm. Cod de procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, tribunalul va reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente.
Este adevărat că dispozițiile art. 109 alin. 4 C.pr.civ. reglementează o procedură prealabilă obligatorie, a cărei nerespectare este sancționată de legiuitor cu inadmisibilitatea acțiunii.
Verificarea prealabilă la care se referă art. 109 alin. 4 C.pr.civ. este necesară însă ori de câte ori instanța este investită cu o cerere privind dezbaterea procedurii succesorale, anume o cerere prin care se solicită instanței stabilirea calității de moștenitor, a întinderii drepturilor succesorale, precum și a compunerii masei succesorale
Ori, în prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată prin precizările depuse la data de 24.02.2012, recurenta reclamantă a solicitat ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suprafața de 1 ha și 800 mp inclus în titlul de proprietate162/1043/20.09.1994, emis pe numele moștenitorilor lui B. G., anume P. E., B. Gh. I. I, B. Gh. I. II, U. M. și B. L..
Este adevărat că o asemenea partajare ar presupune determinarea cotele ce se cuvin titularilor înscriși pe titlul de proprietate, față de dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, dar și ale art. 36 alin. 1 din HG nr. 890/2005, potrivit cărora pentru moștenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor, în care se nominalizează toți solicitanții îndreptățiți, urmând ca pentru ieșirea din indiviziune, ulterior, aceștia să procedeze potrivit dreptului comun.
Această împrejurare însă nu este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 109 alin. 4 C.pr.civ., în condițiile în care aplicarea prevederilor legale care stabilesc cotele ce se cuvin moștenitorilor înscriși în titlul de proprietate nu echivalează cu dezbaterea succesiunii unei persoane, ieșirea din indiviziune urmând a se face în prezenta cauză între persoanele menționate în titlul de proprietate, fără a fi necesară stabilirea calității de moștenitor a acestora, iar obiectul împărțelii îl constituie doar terenul inclus în titlul de proprietate, nu întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.
În acest sens, va reține tribunalul că verificarea evidențelor succesorale la care face referire ar 109 alin. 4 C.pr.civ. vizează, potrivit Legii nr. 36/1995, verificarea registrului de evidență a procedurilor succesorale, a registrului de evidență a opțiunilor succesorale și a registrului de evidență a liberalităților.
Așadar, scopul avut în vedere de legiuitor prin instituirea acestei proceduri prealabile a vizat evitarea situațiilor în care un moștenitor, legal sau testamentar, nu este chemat să participe la partaj, situații ivite mai ales în cazul succesibililor cu domicilii în județe diferite.
Ori, în prezenta cauză, efectuarea unor asemenea verificări nu își găsește justificare, în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus, ieșirea în indiviziune se va face între persoanele menționate în titlul de proprietate
Mai mult decât atât, va reține tribunalul că, după invocarea de către instanță, la termenul din data de 26.03.2012, a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, recurenta reclamantă a depus la dosar încheierea nr. 5/27.04.2012 emisă de Biroul Notarilor Publici Asociați „I.” V. privind verificarea evidențelor succesorale anterior menționate, făcând astfel dovada îndeplinirii obligației prevăzute de art. 104 alin. 9 C.pr.civ.
În consecință, va aprecia tribunalul că în mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii, lăsând nesoluționat fondul cauzei, fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.pr.civ.
În ceea ce privește criticile referitoare la omisiunea instanței de a micșora cheltuielile de judecată datorate de recurentă, urmare a soluționării acțiunii pe excepție și în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., va reține tribunalul că au rămas fără obiect, în condițiile în care, pentru considerentele arătate mai sus, cauza urmează a fi trimisă primei instanțe spre rejudecare tocmai pentru soluționarea greșită a excepției inadmisibilității acțiunii, cauza urmând a fi soluționată pe fond.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 5 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul, va casa în totalitate sentința Judecătoriei V. și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. L. împotriva sentinței civile nr. 1561 din 30.04.2012 a Judecătoriei V., pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2012.
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, E. R. I. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
Red. Ț.M.C./03.10.2012
Tehndact. Ț.M.C./ A.Ci.
2 ex./03.10.2012
Judecător fond: C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 782/2012. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 987/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
