Rezoluţiune contract. Decizia nr. 987/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 987/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 987/R/2012
Ședința publică de la 18 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă R. (fostă S.) R. S. cu domiciliul procesual ales la S. P. P. &ASOCIAȚII, din sector 3, București, ., . cu intimata – reclamantă S. E., cu domiciliul în Bârlad, . L., nr. 11, jud. V. și intimatul – pârât S. F.-V., cu domiciliul în Bârlad, . L., nr. 11, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 577 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 18.09.2012, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577 din 29.02.2012 a Judecătoriei Bârlad, a fost admisă cererea pentru rezoluțiune contract de întreținere formulată de reclamanta S. V. E. în contradictoriu cu pârâții :S. F. V., și R. ( fostă S. ) R. S.. S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat cu nr. 1023 din 16 oct. 2007, la Biroul Notarului Public B. I. din localitatea Bârlad, jud. V. încheiat între reclamanta S. V. E., S. C. D., în prezent decedat și pârâți precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. A fost respinsă cererea pentru restituirea taxei de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că reclamanta S. E. este mama pârâtului S. F. V. și fosta soacră a pârâtei R. R. S. fostă S., căsătoria pârâților fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 2716 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad. Se reține de asemenea că, prin contractului de întreținere, autentificat, cu încheierea de autentificare nr. 1023 din 16 oct.2007, la biroul notarului public B. I., reclamanta S. E. și defunctul S. D., în calitate de transmițători au transmis pârâților, prin contractul de întreținere dreptul de proprietate asupra suprafeței de 332 m.p împreună cu dreptul de proprietate asupra casei de locuit alcătuită din C1-cameră, bucătărie, două holuri, C2-anexe gospodărești și C3-anexe gospodărești ,pe o suprafață construită de 132 m.p ,imobil situat în Bârlad, . L., nr.11, jud. V., transmițătorii rezervându-și dreptul de uzufruct viager, cu mențiunea ca pârâții să intre în stăpânirea de fapt a imobilelor transmise, după decesul transmițătorilor.
Prin același contract, pârâți s-au obligat ca în schimbul imobilului transmis să presteze transmițătorilor întreținere, prin prestații succesive: hrană, medicamente, încălzit, iluminat și cele necesare înmormântării și pomenirilor după datini.
Raportându-se la răspunsurile date la interogatorii, coroborate cu declarațiile martorilor: S. D., A. M., B. C. F., prima instanță a reținut că, din acest material probator a rezultat că reclamanta și soțul ei, S. D., creditori ai întreținerii ,nu au beneficiat de întreținere din partea pârâților, reclamanta pregătind hrana pentru ea și soț și suportând toate cheltuielile de hrană întreținere și medicamente.
Reține prima instanță de asemenea că, S. D., creditor al întreținerii, a avut probleme de sănătate și a necesitat tratament și internare însă, pârâții, în calitate de debitori ai întreținerii nu s-au implicat în transportarea creditorului la spital, însoțirea acestuia pe durata spitalizării și au lăsat toate aceste probleme în seama reclamantei. Când S. D. a decedat, tot reclamanta a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că, un timp, pârâții au acordat atenție transmițătorilor însă între pârâți au apărut neînțelegeri și acestea s-au reflectat și în relația cu reclamanta și soțul acesteia în sensul că, existau dese discuții între creditorii întreținerii și fiul lor acestea care le reproșa faptul că se ocupă de plata utilităților și că, utilitățile, hrana erau suportate de reclamantă și soțul acesteia chiar dacă uneori plățile erau făcute de pârât. Pârâta nu era interesată de reclamantă și soțul acesteia După despărțirea pârâților în fapt ,iulie 2011 ,pârâta nu a mai acordat întreținere și nu a mai vizitat-o pe reclamantă iar acordarea întreținerii de către codebitorul întreținerii ,S. F. V., nu a existat. De cheltuielile de înmormântare și pomeniri pentru S. D. s-a preocupat numai reclamanta.Aceasta a stat internată la spital cu soțul ei .Banii pentru spital și pentru înmormântarea defunctului au fost de la creditorii întreținerii.
Principala obligație în contractul de întreținere este obligația de întreținere și aceasta este datorată de debitori creditorilor întreținerii indiferent de posibilitățile financiare ale acestora.Nu este necesar ca persoanele beneficiare a întreținerii să solicite acordarea acesteia de la debitorii întreținerii.În contract obligația de întreținere a fost stabilită în natură prin prestații succesive: hrană, medicamente, încălzit, iluminat și cele necesare înmormântării și pomenirilor după datini Obligației de întreținere are caracter indivizibil ,prin urmare ,moartea unuia dintre creditorii obligației nu liberează pe debitori de obligațiile avute față de celălalt transmițător Extinzând acest caracter al indivizibilității în cadrul codebitorilor întreținerii, îndeplinirea obligației de întreținere de către un codebitor este liberatorie pentru amândoi codebitoriiși creditorul întreținerii nu poate solicita rezoluțiunea contractului în această situație.
Instanța de fond a reținut că, în speță, debitorii întreținerii nu au îndeplinit obligațiile contractuale și că nu se impunea ca reclamanta să le ceară sprijinul debitorilor, aceștia fiind obligați prin contract să presteze întreținere,prin prestații succesive. Se reține de asemenea că, nu era necesar ca reclamanta să le ceară celor doi pârâți să meargă la spital cu soțul ei ,să stea cu acesta la spital sau măcar să o înlocuiască pe ea și să se ocupe de cele necesare pentru înmormântare. Martorii au arătat că nici un debitor al întreținerii nu s-a preocupat de creditorul întreținerii ,în prezent decedat și nici de creditoarea, în viață. Nu a rezultat din probe că reclamanta sau soțul acesteia au refuzat întreținerea de la pârâți sau s-au opus. Creditorul întreținerii nu putea să solicite rezoluțiunea contractului de întreținere când neîndeplinirea obligației a avut la bază culpa sa. În cauză nu s-a dovedit culpa creditorilor întreținerii în neîndeplinirea obligațiilor contractuale și nu s-a dovedit că pârâtul a continuat ,după despărțirea de soția sa pârâtă să execute contractul de întreținere singur .
Prima instanță a concluzionat în sensul că, neîndeplinirea obligației atrage rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului potrivit art.1020 și 10 21 din codul civil. Pentru aceste motive, a fost admisă cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta R. (fostă S.) R. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, pârâta a hotărârea recurată este netemeinică deoarece, instanța de fond a avut în vedere doar parțial starea de fapt și probatoriul administrat în cauză, dând acestora o interpretare părtinitoare, în favoarea reclamantei.
Susține pârâta că, deși contractul de împrumut depus la dosarul cauzei o vizează pe reclamanta S. E., însă, în fiecare rubrică destinată semnăturii acesteia spațiile sunt libere, aceeași situație regăsindu-se inclusiv la rubrica "semnătura celui care a primit banii" ceea ce induce ideea că există posibilitatea că cererea pentru acordarea împrumutului să fi fost făcută, acordarea împrumutului să fi fost acordată, însă banii să nu fi fost niciodată ridicați, întreaga probă fiind făcută pro cauza.
Pârâta a mai arătat că reclamanta avea o pensie modestă astfel că era destul de dificil să își asigure cele necesare traiului, să-și achite utilitățile, să-și procure medicamentele și să reușească să aibă un regim alimentar adecvat problemelor de sănătate pe care le avea în condițiile în care, după cum a reținut instanța de fond, pârâtul nu o ajută financiar și nici în alt mod, fiecare gospodărindu-se separat.
Pârâta a învederat că, un alt aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere este faptul că, așa cum reiese și din răspunsul la interogatoriu al reclamantei, a locuit în toată perioada scursă de la încheierea căsătoriei și până la despărțirea în fapt, inițial în același imobil cu reclamanta, iar mai apoi, în aceeași curte dar și faptul că, la momentul semnării contractului de întreținere, părinții pârâtului, convinși de aportul său și a soțului la asigurarea celor necesare traiului, la ajutorul pe care îl acorda în gospodărie au înțeles să încheie contractul, tocmai pentru a le asigura și pentru a le acorda aceeași atenție și suport și pentru viitor.
În ceea ce privesc declarațiile martorilor, pârâta a arătat că le apreciază ca fiind subiective atât timp cât aceștia sunt rude sau vecini cu reclamanta, astfel că, deși împreună cu fostul soț, s-au îngrijit de socrul său în perioada în care s-a îmbolnăvit și a necesitat îngrijiri medicale, transportându-l în nenumărate rânduri la spital și de la spital la diverși medici pentru consultări suplimentare, instanța de fond a reținut că nu ne-am implicat în nici un fel în perioada spitalizării și că doar numita S. E. a contribuit material.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate, dar și sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente .
Așa după cum a reținut și prima instanță, la data de 16.10.2007, a fost încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1023 din 16.10.2007 ( fila 8 dosar fond), în baza căruia intimata reclamantă și defunctul său soț transmiteau recurentei pârâte și pârâtului proprietate asupra suprafeței de 332 m.p împreună cu dreptul de proprietate asupra casei de locuit alcătuită din C1-cameră, bucătărie, două holuri, C2-anexe gospodărești și C3-anexe gospodărești ,pe o suprafață construită de 132 m.p ,imobil situat în Bârlad, . L., nr.11, jud. V., transmițătorii rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Dispoziții legale incidente:
Codul civil, art. 1020 :” Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz când una din parți nu îndeplinește angajamentul sau. (Cod civil 830, 832, 943, 1075, 1081 si urm., 1012 si urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).” art. 1021: „. nu este desființat de drept. Partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.„
Din analiza motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs, instanța de control judiciar constată că sentința atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății și probele administrate în cauză, sentința fiind dată cu aplicarea corectă a legii .
Din actele și lucrările dosarului – înscrisuri ( filele 47 – 51, 51- dosar fond), declarațiile martorilor S. D., A. M.– rezultă că acțiunea este întemeiată .
Fiind vorba de un contract de întreținere, care este un contract nenumit, se aplică cu prioritate regulile generale din materia obligațiilor, respectiv dispozițiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, astfel că rezoluțiunea contractului poate fi cerută pentru neexecutarea obligației de întreținere, conform art.1020, cod civil .
În speță, reiese fără putință de tăgadă că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, împrejurare de natură a determina admiterea acțiunii, dat fiind cele reținute mai sus, respectiv neîndeplinirea obligației de întreținere de către recurenta pârâtă și intimatul pârât, afirmația recurentei referitoare la subiectivismul martorilor fiind nefondată.
În acest sens, instanța de control judiciar reține faptul că prima instanță a procedat la o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, în mod legal fiind reținute ca și concludente declarațiile acestor martori în dauna celorlalte . Sinceritatea martorului și concludența declarației se apreciază în funcție de mai multe elemente, cum ar fi relația cu părțile, măsura în care este interesat în cauză, izvorul informațiilor iar apoi instanța va determina în ce măsură aceasta corespunde realității în funcție de vârstă, sănătate, profesie dar și de timpul trecut de la data producerii evenimentului relatat .
Astfel, cei trei martori, sunt martori ocular, percepând ex propriis sensibus realitatea faptelor relatate iar pe de altă parte cei doi martori menționați mai sus, vecini cu recurenta reclamantă, au arătat fără dubiu că pârâții nu s-au îngrijit îndeaproape de reclamantă.
Aspectele relatate de către aceștia au fost percepute atât în mod direct de către martori dar le-u fost și confirmate de către reclamantă, astfel încât nu există nici un motiv pentru a nu fi reținute de către instanță, martorii fiind sinceri iar declarațiile acestora corespunzând realității deoarece se coroborează din plin cu înscrisurile depuse de către pârâți dar și cui susținerile acestora.
De cealaltă parte, declarația martorului B. C. F. nu este concludentă, având în vedere pe de o parte faptul că, nu se coroborează cu celelalte probe ale dosarului iar pe de altă parte că, multe din cele relatate le cunoaște de la recurenta pârâtă, deci nu le-a perceput direct.
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, declarația martorului nu numai că nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză dar confirmă în parte susținerile intimatei reclamante, în sensul că în sensul că aceasta din urmă nu poate satisface nevoile intimatei reclamante, care este în vârstă, are anumite afecțiuni și necesită o îngrijire adecvată, în condițiile în care s-a mutat la Focșani ( fila 54 declarația martorului).
Susținerea recurentei referitoare la inexistența împrumutului este nefondată, fiind o simplă afirmație cu atât mai mult cu cât, în fața primei instanțe nu a fost contestat contractul depus. Nefondată este și susținerea referitoare la interpretarea subiectivă a probatoriului de către prima instanță, în condițiile în care, recurenta se limitează la a expune simple afirmații referitoare la lipsa veniturilor în condițiile în care, nu a demonstrat prin nici un mijloc de probă că a prestat întreținere intimatei reclamante deși îi revenea sarcina probei, urmare a probatoriilor administrate de către intimata reclamantă în fața primei instanțe.
De asemenea, datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul în contractele cu obligația de întreținere, prestație ce trebuie executată succesiv debitorul este de drept în întârziere ( art. 1079 alin 3 Cod civil), iar în cazul neexecutării, creditorul poate cere rezoluțiunea fără a se putea acorda debitorului un termen de grație pentru plată . Or, este evident că, recurenta și intimatul pârât nu pot presta obligațiile, recurenta locuind la o depărtare considerabilă iar intimatul pârât neavând posibilități materiale, probatoriul administrat în cauză demonstrând că intimata reclamantă nu a beneficiat practic de întreținerea la care avea dreptul.
În consecință, atâta timp cât intimata reclamantă a dovedit neîndeplinirea culpabilă de către recurentă și intimatul pârât obligației, a obligației de întreținere, instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt întrunite cerințele art.1020, Cod civil, și se impune rezoluțiunea contractului încheiat de către părți, așa încât motivele de recurs sunt nefondate.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta R. (fostă S.) R. S. împotriva sentinței civile nr. 577 din 29.02.2012 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 septembrie 2012.
Președinte, E. R. I. | Judecător, P. C. D. | Judecător, M.-C. Ț. |
Grefier, R. A. |
Red: D.P.C./27.09.2012
Tehnored: R.A./02.10.2012
2ex./02.10.2012
Judecătoria Bârlad: Judecător I. Rădița
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 994/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 664/2012. Tribunalul... → |
|---|
