Anulare act. Sentința nr. 1568/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1568/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 11027/231/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 166/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
PREȘEDINTE S. R.
Judecător V. M.
Grefier L. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții I. D. și I. R.,domiciliați in Bucuresti, ..6,. ., împotriva sentinței civile nr.1568 din data de 8.03.2011 pronunțata de Judecătoria Focșani si in contradictoriu cu intimații I. I., I. Ș., I. M., I. ANIȘOARA, având ca obiect anulare act, grănițuire, revendicare,obligație de a face.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 27 iunie 2013, note consemnate prin încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul la solicitarea apelanților prin apărător pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 4 iulie 2013 .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ la Judecătoria Focșani cu completările ulterioare reclamanții I. D. și I. R. au chemat în judecată pe pârâții I. C.I., I. Ș., I. M. și I. Anișoara pentru a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3391/04.09.2006, să se dispună grănițuirea proprietății sale de cea a pârâților, aceștia să fie obligați să le delase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 12,30 mp pe care au acaparat-o fără drept și să fie obligați să repare gardul scos de pe linia de hotar în totalitate pe cheltuiala lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că s-au mai judecat cu pârâții pentru grănițuire pronunțându-se sentința civilă nr. 2035/03 mai 1986, însă, la data de 29.08.2006 pârâții I. C.I. și I. Ș. au îndepărtat în totalitate gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe toată lungimea curții lor, pe o distanță de 50,65 ml, construind un alt gard, din plasă de sârmă pe terenul lor acaparându-le suprafața de 12,30 mp. Au mai susținut reclamanții că între pârâți a intervenit un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere prin care s-a înstrăinat și suprafața de 12,30 mp pe care o revendică, astfel că actul este lovit de nulitate absolută fiindcă părțile au fost de rea credință, cunoscând că suprafața de 12,30 mp nu este proprietatea vânzătorilor. Au solicitat admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare, grănițuirea celor două proprietăți limitrofe, a fi obligați pârâții să le delase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 12,30 mp și a fi obligați să refacă gardul scos de pe linia de hotar, în totalitate, pe cheltuiala lor.
Pârâții I. I., I. Ș., I. M. și I. Anișoara au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au invocat pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat și lipsa calității procesuale active a reclamantei I. R..
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1568 din 08.03.2011 Judecătoria Focșani a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că pârâții nu au ocupat nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților și că linia de hotar dintre cele două proprietăți este cea stabilită prin sentința civilă nr. 2035/23.05.1986.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen reclamanții I. D. și I. R., apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică prin aceea că:
-Motivarea instanței de fond este contradictorie. Susține instanța de fond că nu s-a ocupat nici o cuprafață de teren din proprietatea reclamanților, deși ambii experți desemnați în cauză constată că există o suprafață de teren ocupată de către pârâți, din proprietatea exclusivă a reclamantului.
Susțin apelanții că de asemenea ambii experți au constatat că au fost încălcate dispozițiile sentinței civile nr. 2035/23.05.1986 și dispozițiile procesului verbal de executare din data de 29.11.1986, condiții în care instanța de fond în mod inexplicabil și injust a respins acțiunea în grănițuire, deși pârâții prin construirea noului gard nu au mai respectat linia de hotar stabilită potrivit hotărârii de grănițuire.
Instanța de fond a soluționat acțiunea dedusă judecății pe un temei juridic greșit, invocând ordinul ANCPI nr. 634/29.12.2006 în condițiile în care reclamanții nu au investit-o cu soluționarea unei plângeri împotriva cărții funciare ci cu o acțiune în revendicare și grănițuire. Mai mult, Ordinul ANCPI nr. 634/29.12.2006 a fost emis la data de 29 decembrie 2006 nu exista nici la data producerii faptelor (29 august 2006) – și nici la data intabulării contractului de vânzare cumpărare – (06.09.2006).
Susțin apelanții că diferența de suprafață înscrisă în cartea funciară pentru imobilul deținut de pârâți nu este rezultatul unei erori de măsurare ci este rezultatul deposedării lor de terenul pe care îl dețin în mod legal în proprietate.
Instanța de fond trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile acțiunii în revendicare, însă nu a făcut-o deși din analiza probatoriului administrat rezultă în mod evident că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții stabilite de lege și anume reclamanții sunt proprietarii exclusivi a terenului revendicat pe care l-au posedat până la data de 29 august 2006 și pârâții dețin în posesie terenul revendicat.
În ce privește primul capăt de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere instanța de fond nu l-a analizat, nu l-a motivat și nici nu s-a pronunțat asupra lui.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și completată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații I. I., I. Ș., I. M. și I. Anișoara au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat lipsa calității procesuale active a apelantei I. R. deoarece terenul în litigiu este proprietatea exclusivă a reclamantului I. D.. În ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare acest capăt de cerere a fost respins ca fiind prescris prin încheierea din 01.03.2011. Pe fondul cauzei intimații au apreciat că sentința pronunțată este legală și temeinică și pe cale de consecință au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La cererea apelantului I. D. s-a administrat proba cu o nouă expertiză tehnică pentru a se identifica suprafețele de teren și vecinătățile acestora, conform actelor de proprietate, a se verifica dacă acestea corespund cu starea de fapt actuală și cu dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 2035/1986, identificarea liniei de hotar stabilită prin această sentință și dacă aceasta corespunde cu cea existentă în prezent în teren și dacă există semne vizibile recente de modificare a liniei de hotar.
Expertiza a fost întocmită de exp.M. V., părțile beneficiind și de consilieri experți care și-au depus punctele de vedere separat.
Apelanții au depus la dosar și înscrisuri însoțite de planșe fotografice și obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de exp. M. V., care au fost respinse de către instanța de apel, motivat de faptul că expertul desemnat a răspuns la toate obiectivele stabilite de către instanță.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate a probelor administrate și a textelor de lege incidente pricinii, tribunalul constată că apelul nu este fondat.
În fapt:
Prin titlul de proprietate nr._/ iunie 1997 apelantului reclamant I. T.D. i
s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al def. I. N.T. pentru suprafața totală de 6300 mp arabil, vie și curți construcții intravilan Suraia, . pc. 1530, 1533 și 1532, cu vecinii M. V., I. V., drum și I. N. C.. Acest teren se învecinează cu proprietatea pârâților.
Prin titlul de proprietate nr._/ iunie 1996 pârâtului I. C.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al def. I. M.C. pentru suprafața totală de 2800 mp teren curți construcții, arabil și vie situate în intravilan Biliești în T. 17 pc. 1524, 1525 și 1526 cu vecinii C. C., I. N.T., drum și D. N.C..
Conflictul vizând linia de hotar și întinderea dreptului de proprietate cuvenit fiecăruia s-a declanșat încă de pe vremea autorilor părților, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar și s-a perpetuat până în prezent, deși acestea sunt rude apropiate.
Prin sentința civilă nr. 2035 din 23 mai1986 rămasă definitivă și irevocabilă Judecătoria Focșani a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe linia gardului din scândură pe stâlpi din lemn și în continuare pe linia gardului din sârmă pe stâlpi din lemn și a obligat pe pârâții I. I. și Ș. să-i lase reclamantului I. D. în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 7,32 mp teren situată în spatele bucătăriei astfel cum a fost identificată prin schița anexă la raportul de expertiză.
Sentința a fost pusă în executare și prin procesul verbal din 21.11.1986 executorul judecătoresc a declarat că a pus în posesie și deplină proprietate pe reclamantul I. D. pe suprafața de 7,32 mp astfel cum a fost delimitată și închisă cu gard și a pus în vedere pârâților să permită reclamantului să refacă gardul.
În cursul anului 2009 pârâții au demolat vechiul gard din scândură, construind un altul din plasă de sârmă, reclamantul considerând că aliniamentul acestuia nu respectă linia de hotar stabilită prin sentința din 1986 și că prin această manoperă i s-a acaparat suprafața de 12,30 mp din proprietatea sa.
Această susținere este infirmată de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul M. V. care analizând schița raportului de expertiză pe baza căreia s-a dispus grănițuirea părților a concluzionat că hotarul dintre cele două proprietăți respectă aliniamentul stabilit prin sentința civilă nr. 2035/1996. Mai constată expertul că în urma efectuării măsurătorilor între colțul de sud vest (P) al construcției anexă aparținând apelantului și hotar există o distanță de 0,53 m care se menține până în pct. Q unde peretele anexei face o inflexiune iar din punctul R(colțul de nord vest al anexei) până la hotar există o distanță de 0,72 m.
Rezultă din această expertiză că pe aliniamentul cuprins între punctele 8,9,10 și 11 linia de hotar actuală este identică cu cea stabilită prin sentința civilă nr. 2035/1986.
Același expert stabilește însă că în continuarea acestui aliniament hotarul ar trebui să fie o linie dreaptă, dar că în realitate este o linie curbă a cărei săgeată maximă în pct. 7 este de 0,23 m spre terenul apelantului și ca atare pârâții ar ocupa o suprafață de 4,35 mp din terenul reclamanților.
Această susținere este infirmată chiar de către apelanți care au depus la dosar o „prezentare grafică a plângerii civile nr._ ” (fila 85 dosar de apel) în care prezintă evoluția liniei de hotar din 1986 până în 2006 și apoi în 2013. Se observă că linia de hotar marcată cu verde ca fiind cea din 1986 pe hotarul stabilit prin sentința civilă nr. 2035/1986 este o linie curbă și nicidecum dreaptă.
Nici din raportul de expertiză și nici din celelalte probe administrate în cauză nu rezultă că există semne vizibile recente de modificare a liniei de hotar.
Împrejurarea că pârâții intimați în urma măsurătorilor dețin în plus o suprafață de 20 mp față de suprafața deținută în acte nu este de natură a forma convingerea instanței că acest teren este proprietatea reclamanților. Pe de o parte, rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză că apelanții stăpânesc suprafața de 4665 mp față de suprafața de 4466 mp conform actelor de proprietate. Pe de altă parte nu rezultă că o dată cu punerea în posesie s-ar fi măsurat și identificat terenurile reconstituite ambelor părți și trebuie avut în vedere și faptul că din 1986 și până în prezent mijloacele și metodele de măsurare au evoluat.
În mod corect prima instanță a respins acțiunea în revendicare. Apelanții reclamanți nu au putut face dovada proprietății cu privire la terenul revendicat, simplul fapt că pârâții dețin o suprafață de 20 mp în plus față de actele de proprietate nefiind de natură a duce la admiterea acțiunii cu atât mai mult cu cât apelanții reclamanți dețin în fapt o suprafață mult mai mare decât cea din actele de proprietate.
În mod corect a fost respinsă și acțiunea în grănițuire, întrucât actualul hotar este același cu cel stabilit prin sentința civilă nr. 2035/23 mai 1986.
În ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți prin încheierea din 01.03.2011 instanța a constatat că acest capăt de cerere este prescris. Este adevărat că instanța de fond a omis a motiva această soluție, însă această soluție este corectă având în vedere că vânzarea lucrului altuia este sancționată cu nulitatea relativă, vânzarea fiind anulabilă pentru eroare asupra calității esențiale a vânzătorului și în acest caz cererea în anulare este supusă termenului general de prescripție.
Este adevărat că în cazul în care părțile au încheiat contract de vânzare cumpărare în cunoștință de cauză și cu rea credință acesta este nul absolut. Însă, cum buna credință este prezumată, rezultă că apelanții reclamanți trebuiau să facă dovada relei credințe a cumpărătorilor. O astfel de dovadă nu există și, mai mult, apelanții reclamanți nu au făcut dovada că parte din terenul înstrăinat este proprietatea lor așa cum au pretins.
Așa fiind, acest capăt de cerere nu este fondat.
În ce privește motivarea instanței de fond sub aspectul reglementărilor cuprinse în ANCPI nr. 634/29 decembrie 2006, se reține că într-adevăr aceste reglementări nu sunt de esența revendicării și grănițuirii. Reținem însă că instanța de fond, prin menționarea acestor reglementări, a înțeles să explice pentru ce considerent nu se poate reține că suprafața de 20 mp deținută în plus de intimați față de suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nu poate fi considerată automat ca fiind ocupată din proprietatea apelanților.
În ce privește apărarea intimaților potrivit cărora I. R. nu poate avea calitatea procesuală de a formula apel nu poate fi primită. Apelanta a figurat ca parte în dosarul de fond și cum apelul este doar o etapă a fazei judecății, nefiind un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată apelanta are calitate procesuală activă de a formula apel.
De asemenea reclamanta ionașcu R. are calitate procesuală activă în ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, în calitate de posesoare a terenului limitrof cu cel proprietatea pârâților intimați. Printre atributele conferite dreptului de folosință se înscriu și acțiunile în justiție prin care titularul își apără acest drept, acțiunea în grănițuire fiind una dintre acestea.
Pentru aceste motive se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apelante I. R..
Considerând cele de mai sus referitoare la fondul cauzei, tribunalul constată că apelul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare conform art. 296 cod procedură civilă.
Văzând că apelul a fost legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimați .
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții I. D. și I. R.,domiciliați in Bucuresti, ..6,. ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.1568 din data de 8.03.2011 pronunțata de Judecătoria Focșani si in contradictoriu cu intimații I. I., I. Ș., I. M., I. ANIȘOARA, având ca obiect anulare act, grănițuire, revendicare,obligație de a face.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iulie 2013
Președinte, S. R. | Judecător, V. M. | |
Grefier, L. P. |
Red:S.R.
17.07.2013
N.S._18.07.2013
Jud. Fond: T. Anișoara
Ex 8.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 873/2013. Tribunalul VRANCEA | Fond funciar. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
