Fond funciar. Decizia nr. 200/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 1657/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 200/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
PREȘEDINTE - S. M. B.
Judecător - M. D.
Judecător - R. H.
Grefier - L. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul T. I.,cu domiciliul ales la Cabinet Avocat T. M., cu sediul în Focșani, ..5-7, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1740 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. T. M. pentru recurent și intimații S. M., P. V., M. V. și P. T., lipsă fiind intimații M. D., M. G., M. V., M. I., Comisia Locală Mărășești pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, F. F. și H. E. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata Comisia locală Mărășești a depus întâmpinare la data de 25.02.2013, cu exemplare pentru comunicare, după care;
La interpelarea instanței, intimații prezenți precizează că moștenitorii defunctei F. A. sunt F. F. - soț și H. E. R. - fiică.
Se comunică părților prezente copii de pe întâmpinarea formulată de Comisia locală Mărășești.
În fața instanței, intimații prezenți desemnează ca reprezentant comun pe intimata S. M. în vederea comunicării actelor de procedură.
Av. T. M. arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării. Depune la dosar copie de pe adeverința nr.6643/19.04.2012 eliberată de P. orașului O. privind rolul agricol al defunctului M. I. și comunică câte un exemplar și intimaților prezenți.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. T. M., pentru recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței și în rejudecare admiterea cererii de constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate. Apreciază că în mod greșit instanța a respins acțiunea motivat de faptul că nu ar fi urmat procedura specială administrativă, respectiv plângerea împotriva hotărârii Comisiei județene. Temeiul în drept al cererii îl reprezintă art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, modificată de Legea nr. 247/2005, astfel că „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect……și de alte persoane care justifică un interes legitim”. Legiuitorul nu a condiționat promovarea unei acțiuni în temeiul acestui text de lege de promovarea procedurii administrative prevăzute de art. 52 și 53 din legea fondului funciar. Nici nu putea urma recurentul această procedură întrucât acesta este un terț față de titlul de proprietate, este moștenitorul cu titlu universal al lui M. C. care era coindivizar în titlul de proprietate a cărei nulitate se solicită a se constata. În al doilea rând, în mod greșit instanța de fond înțelege să motiveze hotărârea recurată cu probe sau cu considerente dintr-un alt dosar respectiv, nr._, dosar ce nu a fost atașat cauzei de față și a cărei atașare nici nu a fost pusă în discuție. M. C., pe timpul vieții sale, a mai formulat o cerere de constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate însă a înțeles să renunțe la judecată. Instanța atunci investită a fost același complet care a judecat și prezenta cauză, astfel că instanța a înțeles să împrumute anumite probe, să judece această cauză având în vedere și toate celelalte judecăți pe care le-a emis în acel dosar. Acest lucru nu este permis. Instanța nu poate face presupuneri cu privire la motivația lui M. C. de a renunța la judecată. În considerentele hotărârii recurate instanța face presupuneri ce l-a determinat pe M. C. să renunțe la judecata acelei cauze. Nu este permis, din punct de vedere procedural ca instanța să emită orice fel de presupuneri cu privire la motivația unui justițiabil de a renunța sau nu la acțiune, ar fi presupus instanța că ceea ce l-a determinat a fi fost să n-ar mai fi vrut continue acea acțiune și ca fiecare moștenitor să primească terenurile reconstituite prin titlul de proprietate. Apreciază că acestea nu pot constitui argumente pentru respingerea acțiunii. La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care rezultă în mod cert că intimații au fost de rea credință, nu au posedat acest teren, așa cum rezultă din adeverința depusă astăzi terenul nu a fost cultivat, terenul nu este cultivat fiind de fapt pârloagă. În fața instanței de fond moștenitorii au pretins că au plătit impozit pentru teren, la fila 122 există un înscris din care rezultă că moștenitorii nu au achitat impozit pentru terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate. Un al treilea argument privește susținerea greșită a instanței că titlul de proprietate a fost emis anterior deciziei ÎCCJ nr.11/2007 și în acest sens decizia nu poate fi incidentă în cauză. Acest recurs în interesul legii nu are rolul de a modifica o un act normativ ci are doar rolul de a stabili o practică unitară în ceea ce privește aplicarea legilor fondului funciar. Această decizie a apărut ca urmare de interpretării neunitare a comisiilor de fond funciar și a practicii neunitare a instanțelor de judecată. Decizia Înaltei Curți a stabilit că un renunțător la moștenire nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate tocmai datorită principiului indivizibilității patrimoniului, atunci când a renunțat la moștenire a renunțat la dreptul său atât asupra bunurilor prezente cât și viitoare. Apreciază că în mod greșit titlul de proprietate a fost emis pe numele tuturor intimaților întrucât, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor au înțeles să renunțe la moștenire și în aceste condiții titlul de proprietate a fost emis în mod greșit. În întimpinarea depusă la instanța de fond comisia locală chiar a motivat că au propus spre validare în acest mod emiterea titlului de proprietate întrucât, în opinia lor, aceștia au renunțat doar la bunurile ce făceau obiectul certificatului de moștenitor aflate în patrimoniul defunctului și nicidecum și la bunurile viitoare. Pentru toate aceste considerente, apreciază cererea de constatare nulitate absolută ca fiind întemeiată, solicită desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii pentru constatare nulitate absolută parțială. Precizează că a formulat o cerere de constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate motivat de faptul că M. C. are calitatea de moștenitor, nu a renunțat la moștenire astfel că urmează să fie radiați ceilalți intimați din titlul de proprietate rămânând doar M. C. și M. V.. Solicită cheltuieli de judecată justificate de chitanța pe care o depune la dosar.
Intimata S. M., având cuvântul, consideră că toți moștenitorii au dreptul să fie pe titlu pentru că renunțarea la succesiune s-a făcut înainte de revoluție, pentru casă și suprafața de teren aferentă, pentru celelalte terenuri moștenite de la părinți nu au renunțat. Arată că după decesul părinților a plătit impozit pentru terenuri, fiecare moștenitor a plătit pentru partea lui, a plătit impozit până în 2005, pe perioada judecății nu s-a mai plătit impozit. M. C. a cerut nulitatea care este de drept pentru că terenul este de la părinți iar toți frații sunt moștenitori.
Intimatul M. V., având cuvântul, consideră că toți frații trebuie să rămână pe titlu, toți sunt moștenitori iar titlul de proprietate s-a emis pe numele defunctului M. I..
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ /07.08.2012 reclamantul, T. I., a chemat în judecată paratii F. A., S. M., P. Vochita, M. V., P. T. și pârâții M. D., M. G., M. V. si M. I., aceștia din urmă moștenitori ai numitului M. D., precum si Comisiile locală Mărășești și județeană V. de fond funciar și a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa constate nulitatea absoluta parțială a TP nr._/aprilie 1996 emis de către Comisia Județeană de fond funciar V., in sensul radierii din titlul de proprietate a pârâtilor F. A., S. M., P. Vochita, P. T. si M. D..
În motivare, reclamantul a arătat ca prin TP nr._/aprilie 1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele sau si al paratilor, in calitate de mostenirori ai defunctului, M. I. pentru suprafata de 1,43 ha teren pe teritoriul orasului Marasesti, însă acest titlu este lovit parțial de nulitate absoluta, întrucât dreptul de proprietate a fost reconstituit pe numele unor persoane care nu au calitatea de persoane îndreptățite încălcându-se astfel dispozițiile art. III din legea 169/1997.
A susținut astfel ca pârâtii F. A., Sacălus M., P. Vochita, P. T. și M. D. nu au calitatea de moștenitori ai defunctului M. I., deoarece au renunțat la moștenire, astfel cum rezulta din certificatele de moștenitor autentificate sub nr.282/1968 si respectiv 84/1991 de notariatul de Stat al județului V..
A invocat Decizia nr. XI din 5.02.2007 a ICCJ potrivit cu care, beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art. 700 C.civ, iar nu si cei care au renunțat la moștenire.
A precizat reclamantul ca a formulat prezenta cerere in calitate de mostenitor testamentar al defunctului M. C..
În drept a invocat Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 169/1997.
Parata Comisia locala de fond funciar Mărășești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
A arătat in intampinare, ca s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele tuturor descendenților numitului M. I., ca urmare a cererilor formulate de acestia si avand in vedere prevederile art. 12 alin. 2 din legea 18/1991 potrivit cu care moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorilor lor, fiind considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
În drept au invocat. art. 115 C.pr.civ. si prevederile Legii nr. 247/2005.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intrucat, in timpul procesului, a decedat parata F. A. au fost introdusi in cauza mostenitorii acesteia, F. F., in calitate de sot supravietuitor si H. E. R., fiica.
Prin setinta civila nr.1740/07.12.2012, pronuntata in cauza, a fost respinsa actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin titlul de proprietate nr._/aprilie 1996 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,43 ha arabil după autor defunct M. I. pe numele moștenitorilor acestuia M. C., M. D., M. V., P. T., P. Vochita, F. A. si S. M., reconstituirea avand la baza formularea cererilor de reconstituite de către toți moștenitorii.
A mai retinut ca, potrivit certificatului de moștenitor autentificat sub nr.282/1968 de Notariatul de Stat P., jud V., numiții M. ( S.) M., P. T., M. (F.) A., P. Vochita, M. M. si M. D. au renuntat la succesiunea def. M. I. si, ca o consecința fireasca, nu s-ar justifica menționarea acestora in titlul de proprietate a căror nulitate se solicită prin acțiune, întrucât renunțătorii nu intra in categoria succesibililor care sunt considerați a fi repusi in termenul de acceptare prin formularea cererilor la comisii.
A subliniat, insa, prima instanța, ca aceasta apărare poate fi invocata de moștenitorul interesat in cadrul procedurii speciale a plângerii impotriva hotărârii comisiei județene, deoarece de la data emiterii acestei hotărâri, părțile interesate cunosc atât persoanele beneficiare si suprafața reconstituita.
A retinut, de asemenea, ca acțiunile in nulitatea titlului fundamentate pe disp. art. III din Legea 169/1997, au in vedere titlurile emise terților, deoarece este firesc ca promotorilor unor astfel de acțiuni sa nu le fie opozabila hotărârea comisiei județene care a stat la baza titlului contestat.
În cauza, propunerile de validare ale comisiei locale nu au fost contestate iar hotărârea comisiei județene nu a fost atacată cu plângere, potrivit art.53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
A mai reținut instanta, ca autorul reclamantului - M. C.- prin acțiunea înregistrata sub nr._ pe rolul aceleiași instanțe a solicitat in contradictoriu cu aceiași parați constatarea nulității absolute a TP nr._/aprilie 1995 ce face obiectul prezentei judecați, dosar in cadrul caruia, autorul reclamantului a declarat in ședința publica din 8.06.2012 ca înțelege sa renunte la judecata.
S-a retinut astfel ca din poziția manifestata de catre autorul reclamantului rezulta cu certitudine ca acesta nu s-a opus ca pârâții din cauza pendinte sa foloseasca terenurile reconstituite prin titlul de proprietate a cărei nulitate se solicita.
A subliniat astfel instanța că argumentele prezentate mai sus nu contravin celor reținute prin Decizia nr. XI/2007 a ICCJ întrucât în cauză, moștenitorul interesat să profite de partea renunțătorului a renunțat la acest beneficiu din momentul în care a acceptat să fie formulate cereri de reconstituire cu consecința validării în comun a propunerii de reconstituire, validare care nu a fost contestată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, T. I. susținând faptul că hotărârea este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat următoarele:
1.Este greșită susținerea instanței conform căreia reclamantului nu îi este deschisă, din punct de vedere procedural, calea unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate, potrivit art. III al.1 lit.a din Legea nr. 169/1997 întrucât nu ar fi urmat calea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că, potrivit art. III al.2 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, astfel încât respingerea acțiunii pe considerentul că nu ar fi urmat procedura administrativă, este nelegală.
A mai arătat că, în ce îl privește, este terț față de titlul de proprietate, fiind moștenitor universal al def. M. C., unul din coindivizarii din titlul de proprietate nr._/aprilie 1996 a cărui anulare a solicitat-o.
Nu ar fi putut urma procedura administrativă prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare întrucât nu ar fi cunoscut de emiterea hotărârii comisiei județene și nici nu ar fi justificat vreun interes la data emiterii hotărârii.
2.În mod nelegal instanța motivează hotărârea pronunțată în prezenta cauză, având în vedere susțineri și probe administrate într-o altă cauză, respectiv în dosarul nr._ deoarece nu a fost atașat acestei cauze și a cărui atașare nici nu s-a pus în discuția părților.
Se arată astfel că un alt argument expus de instanța de fond, în respingerea cererii, se referă la faptul că autorul reclamantului M. C., prin acțiunea înregistrată sub nr._ a solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1995, însă, în cadrul acestui dosar, autorul reclamantului a renunțat la judecată, instanța concluzionând astfel că autorul reclamantului nu s-a opus ca pârâții să folosească terenurile constituite prin titlul de proprietate a cărui anulare se cere.
Apreciază recurentul că, în acest mod, instanța a încălcat limitele judecății impuse de reclamant potrivit principiului disponibilității.
A subliniat recurentul că, pârâții nu au avut posesia terenurilor și nu au fost interesați de acestea, terenurile fiind nemuncite de mai mulți ani, așa cum rezultă din adresa nr. 6643/2012 emisă de P. orașului Mărășești.
3.Este eronată susținerea instanței că Decizia ICCJ nr. XI/1997 nu produce efecte în speță, întrucât titlul de proprietate are o dată anterioară datei la care s-a pronunțat decizia și că moștenitorul interesat să profite de partea renunțătorului, a renunțat la acest beneficiu din momentul când a acceptat să fie formulate cereri de reconstituire.
Decizia ICCJ fiind pronunțată într-un recurs în interesul legii are scopul de a acorda o interpretare unitară corectă normelor legale deja existente și nu are rolul de a modifica legea.
După expunerea acestor motive de recurs, recurentul a reiterat apărările formulate cu prilejul primei judecăți pe fondul cauzei.
A solicitat, în concluzie, admiterea recursului, desființarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. cod procedură civilă.
Intimata, Comisia locală Mărășești de aplicare a legilor fondului funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat în întâmpinare în esență că în mod legal instanța a respins acțiunea reclamantei de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1996 pe considerentul că nu a fost urmată procedura administrativă.
În susținerea recursului, recurentul a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Prima instanță nu a reținut că reclamantului nu-i este deschisă, din punct de vedere procedural, calea unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate, potrivit art. III al.1 lit.a din Legea nr. 169/1997.
Dovadă este faptul că, instanța a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă.
Analizând temeinicia acțiunii reclamantului, instanța a reținut însă că, date fiind circumstanțele cauzei și calitatea părților, motivul de nulitate invocat de reclamant, ar fi putut fi analizat dacă ar fi fost invocat de autorul reclamantului, M. C., titular al dreptului de proprietate reconstituit prin titlul de proprietate nr._/ aprilie 1996 pe urma def. M. I., alături de ceilalți fii ai defunctului, potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Constatăm că, raționamentul instanței de fond este corect, de vreme ce, titlul de proprietate supus analizei a fost emis în aprilie 1996 iar autorul reclamantului M. C. în viață la data emiterii titlului luând cunoștință de conținutul acestuia, respectiv faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele tuturor copiilor def. M. I., inclusiv pe numele celor care erau renunțători la succesiune, nu a contestat, potrivit procedurii prev.de art. 53 din Legea nr. 18/1991, această modalitate de reconstituire și a acceptat calitatea de succesori ai fraților săi anterior renunțători.
Este adevărat că reclamantul este terț în raport de această reconstituire a dreptului de proprietate însă trebuie subliniat, pe de altă parte, că acesta are calitatea de moștenitor testamentar-legatar universal al def. M. C., decedat la data de 16.06.2012 și în această calitate i-a fost transmis întreg patrimoniul defunctului, universalitatea bunurilor acestuia, bunuri prezente și viitoare.
Acest patrimoniu nu cuprinde însă și bunurile care s-ar fi găsit în patrimoniul defunctului dacă acesta ar fi manifestat mai multă diligență în exercitarea drepturilor sale,moștenitorul, testamentar, nu poate exercita retroactiv, în locul tesțatorului drepturi de care testatorul nu a înțeles să uzeze la momentul când acestea erau actuale pentru sporirea retroactivă a patrimoniului testatorului .
Totodata, textul art. III al.2 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, text invocat de reclamantul recurent, precizează că nulitatea unui titlu de proprietate în temeiul art. III al.1 lit.a din același act normativ, poate fi invocată de persoane care justifică un interes legitim ori invocarea acestei nulități de către reclamant, în calitate de legatar universal, în condițiile menționate mai sus nu se poate circumscrie noțiunii de ,,interes legitim”.
2.Alegațiile instanței din considerentele hotărârii, referitoare la poziția procesuală a def. M. C., în dosarul nr._ nu se conturează ca un argument distinct, în pronunțarea soluției de respingere a acțiunii reclamantului ci mai degrabă sunt elemente de fapt invocate în întărirea argumentației referitoare la nevalorificarea de către autorul reclamantului testatorul M. C. a procedurii speciale prev.de Legea nr. 18/1991 cu completări și modificări.
Sigur că ar fi fost de preferat ca aceste aspecte referitoare la dosarul nr._ să fi fost invocate de instanță, în prezența unor înscrisuri emanate din acest dosar însă constatăm că, prin înlăturarea considerentelor legate de Dosarul nr._, nu se schimbă cu nimic argumentația și fondul juridic al considerentelor.
3.Este nereală susținerea recurentului cum că instanța de fond ar fi reținut că Decizia ICCJ nr. XI/1997 nu produce efecte în speță întrucât titlul de proprietate are o dată anterioară datei la care s-a pronunțat decizia.
Instanța de fond, raportat la această decizie, a subliniat că cele reținute și argumentate, în considerente nu contravin celor reținute în decizia ICCJ de vreme ce, moștenitorul nerenunțător care a luat cunoștință de parcurgerea etapelor succesive privind reconstituirea dreptului de proprietate și de către renunțători, nu a înțeles să uzeze de dreptul său de a contesta actele de reconstituire, potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, acceptând astfel ca renunțătorii să beneficieze de dreptul de proprietate astfel reconstituit.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că nu se confirmă motivele de recurs invocate de reclamantul recurent, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9 și art. 3041 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T. I.,cu domiciliul ales la Cabinet Avocat T. M., cu sediul în Focșani, ..5-7, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1740 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2013.
Președinte, S. M. B. | Judecător, M. D. | Judecător, R. H. |
Grefier, L. A. |
Red:M.B.S.
05.03.2013
N.S._06.03.2013
Jud. Fond: C. D.
Ex 2.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 657/2013. Tribunalul VRANCEA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-07-2013, Tribunalul... → |
|---|
