Contestaţie la executare. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 2358/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 612/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
PREȘEDINTE V. V. N.
Judecător D. J.
Judecător M. D.
Grefier L. P.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea . sediul procedural ales în București, ., nr. 1, ., ., prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 436 din 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 13 iunie 2013, note consemnate prin încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul la solicitarea recurentei prin apărător pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 iunie 2013 .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
I. pozițiile procedurale adoptate de părțile litigante la judecarea în primă instanță a pricinii și aspecte procedurale relevante
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 27.02.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Focșani, contestatoarea S.C. S. S.A. Focșani a învestit instanța de judecată împotriva intimaților G. V. A.-M., B. G. SOCIETE GENERALE SA București și B. B. și S. pentru contestație la executare.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că terenul din Râmnicu-Sărat, .. 48, jud. B. a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, în mod abuziv, fără a fi respectate condițiile impuse de lege pentru naționalizare. S-a arătat că, construcțiile (cămin nefamiliști P+4; construcție tip cazarmă, remize PSI, magazie) au fost ridicate pe terenul respectiv în 1976 de . S.A. care avea în administrare terenul de la Consiliul Popular Județean Provizoriul B.. S-a arătat că la momentul în care au fost constituite clădirile, . SA a fost de bună credință, considerând că titlul în baza căruia terenurile au fost naționalizate era valabil. În anul 1999, J. M. F. (al cărei moștenitor este G. M.) a introdus acțiune în revendicare și i s-a recunoscut dreptul de proprietate numitului G. pentru terenul de 5460 mp, iar . SA a solicitat și obținut recunoașterea unui drept de servitute, fiind obligată la despăgubiri periodice lunare de 5 euro/mp pentru suprafața de 1228 mp afectată de construcție și 5 euro/mp pentru suprafața de 387mp afectată de servitute de trecere. Contestatoarea în speță a fost pusă în posesia acestei construcții în urma fuziunii prin absorbție cu . SA, schimbându-și denumirea în . fiind opozabilă tuturor la data efectuării mențiunilor în registrul comerțului, respectiv la 20 decembrie 2007. S-a arătat că respectivele clădiri nu au fost valorificate niciodată astfel contestatoarea a apreciat că se impune dărâmarea pentru că (,) costurile servituții erau împovărătoare și la 3 octombrie 2011 a fost semnat proces-verbal 1320 prin care s-a constatat finalizarea lucrărilor de demolare a clădirilor aflate pe terenul lui G.. Anterior deciziei de a dărâma clădirile respective contestatoarea a arătat că a solicitat, prin acțiune la Judecătoria Rm. Sărat, să se dispună stingerea dreptului de servitute de trecere și încetarea obligației de plată a sumei de 5 euro/mp pentru suprafața de 387 mp, cerere admisă, rămasă irevocabilă. S-a arătat că s-a comunicat adresa de poprire către B. GSG SA pentru suma de_,42 lei și 88.230 euro dar că executorul judecătoresc a omis să încunoștințeze societatea contestatoare despre măsura luată, astfel că se impune nulitatea măsurii popririi, față de dispozițiile art. 454 alin. 1 C.pr.civ. Astfel s-a susținut că această situație duce la imposibilitatea dreptului de apărare a debitorului ce e lipsit de dreptul de a face o cerere prin care să conteste în timp util orice măsură dispusă de executorul judecătoresc. S-a arătat că un alt motiv al prezentei contestații îl constituie modalitatea de calcul a sumei datorate. Astfel s-a arătat că suma indisponibilizată este în prezent de_ euro dar că această sumă nu reprezintă valoarea datorată de contestatoare. Astfel s-a susținut că prima executare conform deciziei 183/2009 a avut loc la 8 februarie (125.125 euro) calculată până la 31.01.2010, iar a doua executare a avut loc la 26.01.2011, suma datorată fiind calculată pentru perioada 13.01._11 (12 luni), perioadă ce include în calcul și prima executare deși jumătate de lună nu trebuia să fie cuprinsă în cea de-a doua executare. Din calcul rezultă că datoria contestatoarei era de 92.862,5 euro dar că executorul a obținut suma de 112,475 euro. Raportat la a treia executare, contestată în speță, s-a susținut că aceasta cuprinde nereguli în sensul că, calculul trebuia să înceapă de la 1.04.2011, debitul nu trebuia calculat până la 7 decembrie 2011, ci până la 3 octombrie 2011, dată la care clădirile ce se aflau în proprietatea lui G. V. nu mai existau, fiind astfel stinse atât dreptul de servitute de trecere cât și dreptul de superficie. Astfel s-a susținut că, conform jurisprudenței, servitutea de trecere va înceta dacă rațiunile pentru care a fost înființată nu mai exista, iar una din cauzele generale de stingere a servituții e renunțarea la exercițiul acestuia. În speță s-a arătat că, clădirile pentru care a fost înființată această servitute nu mai exista, astfel că evident este și faptul că la aceeași dată a încetat și dreptul de servitute al contestatoarei și obligația de plată a sumei de 5 euro pentru suprafața de 387 mp. S-a susținut că aceeași situație e și pentru suprafața de 1228 mp, afectată de dreptul de superficie. S-a arătat că fiind un drept perpetuu, acesta durează atât timp cât există construcția sau lucrarea ce se află pe terenul proprietatea altei persoane, iar dreptul de superficie a încetat prin decizia nr. 183/2008, tot la data de 3 octombrie 2011. Conform art. 68 din Legea 71/2011, s-a arătat că dispozițiile referitoare la superficie din Noul cod civil nu se aplică dreptului de superficie constituit înaintea intrării sale în vigoare. S-a susținut astfel că dreptul de servitute de trecere și dreptul de superficie au fost stinse la data de 3 octombrie 2011, data finalizării lucrărilor de demolarea construcțiilor aflate pe terenul lui G. V. astfel că executorul judecătoresc era obligat de a calcula sumele datorate de contestatoare până la această dată și nu până la 7 decembrie 2011 cum greșit a procedat. S-a arătat că în cazul celei de-a treia executări silite perioada avută în vedere la calcul trebuia să fie iunie 2011-3 octombrie 2011 respectiv 48.450 și nu 88.230 euro.
Pe cale de consecință, raportat la considerente arătate s-a solicitat admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare întreprinse și ridicarea măsurii înființării popririi pe contul societății contestatoare, deschis la ., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, susținând că i se produce contestatoarei o vătămare.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și următoarele, 403, 474 alin. 1; 456 alin. 1; 457 alin. 2 C.pr.civ.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
2. Intimata B. GSG SA București, legal citată, a depus întâmpinare (fila 169) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în calitate de terț s-a conformat dispozițiilor executorului judecătoresc, procedând la indisponibilizarea sumelor conturilor debitoarei . 88.230 euro și_,41 lei cu respectarea dispozițiilor art. 453 și următoarele C.pr. civ.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 115 și următoarele C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare s-a solicitat proba cu înscrisuri.
3. Intimatul G.-V. A. M., legal citat, a depus întâmpinare (fila 175) prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare și a contestației ca neîntemeiată făcând referire la formularea în termen a acțiunii.
În dovedirea susținerii din întâmpinare s-au depus înscrisuri.
4. Contestatoarea, raportat la întâmpinarea depusă de intimatul G., a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității. S-a susținut că adresa de înființare a popririi a fost primită de terț la 22.02.2012 și contestația a fost introdusă la 27 februarie 2012 fiind respectat termenul de 15 zile conform art. 401 C.pr.civ. S-a arătat că nu e vorba de poprirea înființată asupra unor venituri periodice, iar fiecare poprire înființată anterior a fost efectuată în cadrul aceluiași dosar de executare, pe parcursul întregii perioade au operat diverse modificări ale sumelor datorate, astfel că nu se poate reține situația în care termenul pentru a depune o contestație la executare se calculează de la data efectuării primei rețineri. S-a arătat că poprirea fără înștiințarea debitorului și modalitatea eronată de calcul a sumei datorate reprezintă acte de executare de sine stătătoare ce pot fi contestate pe calea contestației la executare.
5. Prin încheierea din 18.06.2012 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite și a dispus suspendarea executării în dosarul de executare nr. 43/2012 al B. B. C și S. D,, provizoriu, până la soluționarea contestației la executare.
S-a reținut astfel ca suspendarea provizorie a executării silite este o măsură vremelnică care se acordă până la soluționarea cererii de suspendare pe fond, formulată în temeiul art. 403 alin. 1 Cod pr.civilă. Una dintre condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de suspendare provizorie se referă la îndeplinirea obligației de plată a unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, în cazul cererilor evaluabile în bani. În speță, această condiție este îndeplinită, având în vedere achitarea cauțiunii în sumă de 39.532,69 lei, conform recipisei CEC Bank nr._/1 din 27.02.2012, aflată la dosarul cauzei. Cât privește condiția urgenței, față de actele dosarului ( situația salariaților,potrivit adresei emisă de ITM V. și depusă la dosar, situația clienților cu care există contracte în derulare cu alte firme cu care sunt încheiate aceste contracte etc.), instanța reține că și aceasta este îndeplinită. Astfel, din actele de mai sus rezultă că, societatea reclamantă figurează la ITM V. cu un număr de 224 contracte individuale de muncă active (deci 224 salariați), are relații comerciale cu numeroase societăți din străinătate și care se află în derulare, iar până la soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite din cadrul dosarului având ca obiect contestație la executare, o eventuală continuare a executării (înainte de lămurirea aspectelor invocate pe fond) ar aduce prejudicii privind respectarea obligațiilor contractuale, plata salariilor, virarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuțiilor datorate, cât și eventuala sistare a furnizării utilităților în cazul întârzierii plății acestora. Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța a admis cererea și în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. 4 Cod pr.civilă a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul de executare nr. 43/2010 al B. B. C. și S. D., până la soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite din cadrul contestației la executare, înreg. sub nr._ pe rolul Judecătoriei Focșani, cu termen de judecată la data de 2.04.2012. S-a arătat ca se are în vedere și primul termen de judecată stabilit pentru contestația la executare (tocmai la data de 02.04.2012), când s-a apreciat ca poate fi soluționată și cererea de suspendare a executării silite, în cadrul căreia pot fi analizate motivele invocate de reclamantă.
Conform art. 403 alin. 1 C.pr.civ. se prevede că, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul când legea dispune altfel.
Una din condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de suspendare se referă la îndeplinirea obligației de plată a unei cauțiuni, iar în speță această condiție e îndeplinită, având în vedere achitarea cauțiunii în sumă de_,69 lei, conform recipisei CEC Bank nr._/1/27 februarie 2012, aflată în dosarul_ al Judecătoriei Focșani ce a fost atașat la prezenta cauză. S-a apreciat ca suspendarea se impune în cauză și având în vedere faptul că se urmărește a nu se produce o pagubă, o vătămare, cu prejudiciu ireparabil în ceea ce o privește pe contestatoare, reținând și oarecum argumente ce țin de imposibilitatea întoarcerii executării. Condiția sine qua non prevăzută de lege, respectiv obligația depunerii unei cauțiuni are rațiunea garantării creditorului ca în cazul unui prejudiciu prin întârzierea executării ar putea să-și recupereze această pagubă din cuantumul cauțiunii și pe de altă parte cauțiunea e un mijloc prin care se limitează posibilitatea unor abuzuri sau acțiuni șicanatoare de formulare a unor cereri de suspendare. Astfel se impune luarea măsurii suspendării executării în condițiile în care executarea contestat contestatoarei, la un moment, pentru sumele respective, e de natură a produce contestatoarei grave disfuncționalități în cadrul activității de producție. Astfel contestatoarea a primit somația și confirmarea terțului că întreaga sumă a fost indisponibilizată astfel că e evidentă paguba iminentă ce s-ar produce prin această executare contestatoarei. Conform art. 457 alin. 2 C.pr.civ se prevede că: „la data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată”.
6. Din oficiu s-a dispus prin adresă atașarea dosarului de executare 43/2010 B. as. B. și S., dosar ce a fost atașat în cursul cercetării judecătorești (filele 44-169).
7. In cursul cercetării judecătorești la solicitarea parților si raportat la actele si lucrările dosarului s-a admis proba cu expertiza contabila cu obiectivele: sa se stabilească de către expert care este suma datorata de către contestatoarea . dosarul de executare nr. 43/2010, având in vedere faptul ca suma indisponibilizata in acest moment in baza Deciziei civile nr. 183/27.05.2008 este 88.230 euro, insa aceasta suma nu reprezintă valoarea reala datorata de contestatoare.
II. soluția de primă instanță
8. Prin sentința civilă nr. 436/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ /2013 a fost respinsă ca nefondată contestația, obligată contestatoarea către intimatul G. V. A. M. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecata in condițiile art. 274 si urm. C.pr. civ., dispusă restituirea către contestatoare a cauțiunii in suma de_,69 lei consemnata la CEC Bank conform recipisei_/1/27. feb. 2012 cu respectarea art. 723 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ.
III. cererea de recurs promovată
9. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. în data de 21.05.2013 sub nr._ /2013, recurenta .>(în continuare recurenta) a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 436/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani, solicitând, în principal, admiterea recursului, admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare cu ridicarea măsurii popririi sau, în subsidiar, admiterea recursului, admiterea în parte a contestației, cu obligarea recurentei la plata sumei de 57.255 euro potrivit variantei III din raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304¹ C.p.c., se impune suspendarea executării.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
10. Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză în lumina legislației aplicabile în speță, Tribunalul reține următoarele:
IV. analiza temeiniciei cererii de recurs, în lumina legislației în vigoare și a limitelor învestirii instanței
IV.1. textele legale relevante aplicabile în speță
Art. 304 pct. 7 C.p.c.: „cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii”.
Art. 304 pct. 9 C.p.c.: „cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii”.
IV.2. analiza motivelor de recurs
IV.2.1. alegata încălcare a art. 304 pct. 7 C.p.c.
Văzând conținutul sentinței recurate în lumina acestui motiv de modificare, Tribunalul reține că prima critică formulată de recurentă este neîntemeiată.
Tribunalul reține justețea la nivel teoretic a susținerii recurentei conform căreia o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată iar prin aceasta trebuie să se răspundă în mod rezonabil tuturor argumentelor părților, susținere care își găsește izvorul în primul rând în dispozițiile legale interne (art. 261 C.p.c.) cât și în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României).
Pornind așadar de la imperativul unei motivări reale a hotărârilor judecătorești, Tribunalul constată că în concret că sentința recurată este clar motivată și cuprinde argumentele pe care se sprijină, detaliindu-le de o manieră rezonabilă. În plus sentința nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
IV.2.2. alegata încălcare a art. 304 pct. 9 C.p.c.
Având în vedere elementele de argumentare expuse în paragrafele anterioare, Tribunalul reține că deși sentința atacată nu este lipsita de temei legal aceasta a fost data cu aplicarea incorectă a legii și este netemeinică pentru rațiunile ce vor fi detaliate în paragrafele subsecvente.
Păstrând în parte linia de analiză oferită de prima instanță, Tribunalul reține următoarele elemente de ordin faptic relevante:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat sub nr. 648/2006 reclamanta . chemat în judecată pe pârâtul G. V. A. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se stabilească un drept de servitute de trecere pentru ieșirea la calea publică pe terenul situat în Rm. Sărat, .. 48, județul B., cu cheltuieli de judecată;
Prin sentința civilă nr. 1238/02.11.2006 Judecătoria Rm. Sărat a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul reclamant G. Vizirul A. M., a admis acțiunea principală precizată, instituind în favoarea reclamantei servitutea de trecere conform raportului de expertiză întocmit de V. T. pe aliniamentele:_-705;_-_-218-12-11-10-9-8-7-6-5-200-207-1-3-4-2-102-1-103, conform schiței anexă la raportul de expertiză și a admis cererea reconvențională, obligând reclamanta la despăgubiri către pârât în cuantum de 3506,8 lei ROL/mp/lună pentru suprafață de 2248 mp. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Întrucât pe parcursul procesului, în apel, s-a produs transformarea persoanei juridice – intimată în dosar – și ca urmare a fuziunii prin absorbție aceasta a devenit (s-a transformat) și și-a schimbat denumirea în S.C. S. S.A., conform documentelor depuse la filele 113-118, transformarea fiind opozabilă tuturor de la data efectuării mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, respectiv de la 20.12.2007, în cauză, în calitate de parte, stă la momentul depunerii acestor documente și efectuării precizărilor corespunzătoare, adică de la 03.03.2008, societatea S.C. S. S.A., (așa cum s-a transformat S.C. CONFECȚIA S.A. prin procesul de absorbție).
Prin decizia civilă nr. 183/27 mai 2008 a fost admis apelul, schimbată în parte sentința atacată în sensul că reclamanta a fost obligată către pârât la plata de despăgubiri periodice lunare de 5 euro/mp teren, pentru suprafața de 1228 mp afectată de construcții, în echivalent lei determinat de cursul de schimb din ziua plății și respectiv 5 euro/mp teren, pentru suprafața de 387 mp afectată de servitute, în echivalent determinat la cursul de schimb din ziua plății, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
La data de 28.01.2010 sub nr. 43/2010 la B. as. B. și S. a fost înregistrată cererea de încuviințare a executării silite formulată de G. V. A. M. pentru punerea în executare a sentinței nr. 183/27 mai 2008, în toate formele de executare, pentru sumele de 121.125 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăți, reprezentând despăgubirea periodică stabilită de instanță de la momentul rămânerii definitive a deciziei civile și până la momentul introducerii prezentei cereri de executare; lunar câte 875 de euro, cu începere de la 13.01.2010; la 400 lei cheltuieli de judecată din apel și 4000 euro în faza de executare silită. Pentru despăgubiri periodice lunare stabilite prin aceeași decizie s-a solicitat a se emite somație către debitoare pentru a-i aduce la cunoștință obligația de plată începând cu ianuarie 2010 iar în caz de neîndeplinire a acestei obligații s-a solicitat a se adăuga la suma globală menționată în cererea de executare, și acele despăgubiri lunare.
Decizia 183/2008 a Tribunalului B. a fost legalizata si investita iar prin încheierea din 04.02.2010 pronunțata in dosarul_ s-a admis cererea de încuviințare a executării si s-a încuviințat executarea silita a deciziei 183/2008 sus menționata. Ulterior a fost emisa somația către .. Focșani, fiind întocmite proces-verbal privind cheltuielile de executare; proces verbal de onorariu, fiind emise conform art. 452 si urm. C.pr civ. adrese de înființare a popririi catre bănci.
Prin adresa 8189/28.04.2010 B. Sucursala Focșani, (fila 110 dosar), a confirmat înființarea popririi asupra conturilor debitorului .. pentru sumele de 125.125 euro,_ lei si_,30 lei in dosarul de executare 43/2010, făcând mențiune ca disponibilul este „0”.
Văzând criticile aduse de recurentă sentinței pronunțată de Judecătoria Focșani, Tribunalul, asemenea primei instanțe, reține că în conformitate cu dispozițiile înscrise în art. 454 alin.1 C.p.c. poprirea se infiinteaza fara somație, prin adresa însoțita de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata celei de a treia persoane arătata - art. 452, instiintandu-se totodată si debitorul despre măsura luata. Văzând inclusiv poziția procesuală scrisă exprimată de contestatoare rezultă în mod univoc faptul că aceasta a fost înștiințată despre înființarea popririi, neexistând o obligație suplimentară pentru executor de informare a debitorului, în afară de cea amintită mai sus. Rezultă că înființarea popririi s-a realizat cu respectarea prescripțiilor legale în materie.
In ceea ce privește însă modalitatea de calcul a debitului, Tribunalul reține că modalitatea de analiză oferită de prima instanță este doar în parte justă, respectiv rezultatul la care a ajuns Judecătoria Focșani este netemeinic.
În concret, Tribunalul notează că prin decizia civila 183/27 mai 2008 pronunțata de Tribunalul B., definitiva si irevocabila, s-a stabilit un drept de superficie in favoarea contestatoarei pentru o suprafața de 1228 m.p. teren din proprietatea intimatului, teren aflat sub construcțiile contestatoarei, cu plata a 5 euro m.p./ luna de contestatoare către G.- V. A.- M. (proprietarul fondului). De asemenea, s-a stabilit si un drept de servitute de trecere in suprafața de 387 m.p. tot pe terenul intimatului, tot cu prețul de 5 euro m.p./luna plătibil de contestatoare către intimatul G.-V. A.-M..
Tribunalul constată că partea contestatoare a susținut ca perioada pentru cea de a treia transa din executare (cea contestata in prezenta cauza) ar fi trebuit sa înceapă la 01.04.2011 pentru ca in precedenta contestație calculul executării silite se făcuse pentru 14 luni in loc de 11,5 luni.
Aceasta susținere nu poate fi primită favorabil motivat de faptul ca cea de-a doua perioada pentru care s-a solicitat executarea silita a fost 13.01._11 deoarece astfel a fost formulata cererea de executare silita iar executarea a fost contestata de .. iar prin decizia civila 1049/15.11.2011 pronunțata de Tribunalul V., definitiva si irevocabila s-a admis contestația doar pentru suma de 7500 euro, reprezentând onorariu de avocat, menținându-se restul executării silite si fiind respinsă cererea contestatoarei .. privind încetarea executării silite.
Astfel, privitor la perioada de referință, Tribunalul notează că data începerii perioadei prezentate in executarea silita se menține, aceasta fiind 14.01.2011.
Tribunalul mai reține faptul că partea contestatoare a solicitat stingerea servituții de trecere, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Rm. Sărat, iar acțiunea a fost admisă prin sentința civila 743/25.03.2011.
Tribunalul B. a admis apelul declarat de G.- V. A.- M. si a respins acțiunea conform deciziei 173/05.09.2011, însă recursul declarat de .. a fost admis iar acțiunea admisă prin decizia nr. 1487/08.12.2011 in sensul stingerii dreptului de servitute.
Data stingerii acestei servituți este conform deciziei civile 1487/2011 a Curții de Apel Ploiești 25.03.2011, data pronunțării hotărârii de admitere a cererii reclamantei.
Sistarea dreptului de superficie s-a solicitat de către recurenta din prezenta pricină în cursul anului 2012 și a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Rm. Sărat.
Prin sentința civila nr. 830/27.04.2012 s-a dispus sistarea dreptului de superficie cu începere de la data de 15.02.2012 adică de la data introducerii acelei acțiuni iar executarea silita a fost ceruta pana la 08.12.2011.
Prin decizia civilă nr. 161/14.09.2012 a fost admis apelul declarat de . parte sentința apelată în sensul că s-a dispus stingerea dreptului de superficie de la data desființării construcției, 03.10.2011, de la aceeași dată fiind încetată și obligația de plată a sumei de 5 euro/mp.
Decizia civilă nr. 161 apare a fi rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Curtea de Apel Ploiești (fila 21 dosar recurs).
Tribunalul mai reține că partea contestatoare a susținut ca acest calcul trebuia sa se întindă pana la data de 03.10.2011 si nu pana la 08.12.2011, pentru ca la acea data s-ar fi demolat construcțiile iar această solicitare este în mod manifest fondată și ancorată în conținutul hotărârilor judecătorești mai sus indicate.
Tribunalul nu poate primi favorabil argumentele expuse de prima instanță conform cărora ca procesul verbal întocmit de contestatoare privind demolarea s-a încheiat intre aceasta si firma de demolare; creditorul si proprietarul fondului nefiind anunțați despre demolare iar procesul verbal nu e semnat de intimatul in cauza, deci că nu ar fi opozabil acestuia. S-a mai indicat că demolarea nu ar fi nici in prezent corect si total terminata iar partile inca se judeca.
Atari argumente nu pot surmonta prezumția absolută și irefragabilă de putere de lucru judecat de care se bucură în prezent decizia civilă nr. 161.
In ceea ce privește expertiza contabila întocmita in fața primei instanțe, în lumina celor mai sus indicate Tribunalul reține justețea celei de-a treia variante în conformitate cu care suma totală de plată de către recurentă este de 57.255 euro, compusă din:
- _ euro - drept de superficie pentru 1228 mp pentru perioada 14.01._11 (decizia civilă nr. 161);
- 4451 euro drept de servitute pentru 387 mp pentru perioada 14.01._11 (decizia civilă nr. 1487).
În concluzie, reținând și că în atari condiții cererea de suspendare a executării silite în fața instanței de recurs este rămasă fără obiect față de soluția dată, Tribunalul va reține incidența art. 304 pct. 9 C.p.c. raportat la art. 312 alin. 1 - 3 și 5-6¹ C.p.c. și va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite contestația la executare iar în baza art. 404 alin. 1 C.p.c. va dispune îndreptarea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 43/2010 al B. B. C. și S. D., în sensul reducerii sumei executate la 57.255 euro conform variantei III din raportul de expertiză P. L. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de contestatoarea . sediul procedural ales în București, ., nr. 1, ., . sector 2, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 436 din 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Modifică sentința, în sensul că admite contestația la executare .
În baza art.404 alin.1 C. pr.civ. dispune îndreptarea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 43/2010 al B. B. C. și S. D., în sensul reducerii sumei executate la 57.255 Euro ( variantei III din raportul de expertiză P. L. M. ) .
I r e v o c a b i l ă .
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2013.
Președinte, V. V. N. | Judecător, D. J. | Judecător, M. D. |
Grefier, L. P. |
RED. D.J./10.07.2013
TEHRED. L.P./10.07.2013
Judecător fond: M. C.
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 599/2013. Tribunalul VRANCEA | Întoarcere executare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul VRANCEA → |
|---|
