Întoarcere executare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 251/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 286
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - R. S.
JUDECĂTOR - V. V. N.
JUDECĂTOR - V. V.
GREFIER - C. D.
La ordine pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul S. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 150 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. M. pentru intimata ., lipsind recurentul și intimații Cabinet Avocat N. C., B.E.J.A. B. C. și S. D. și C. de Asigurări a Executorilor Judecătorești din România.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata C. de Asigurări a Executorilor Judecătorești din România a depus întâmpinare la data de 13.03.2013, după care:
Av. C. M. depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Precizează că a luat cunoștință de întâmpinare și că nu are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. C. M., pentru intimata ., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr._ 72012 al Judecătoriei Focșani reclamanta O. P. SA a chemat în judecată pe pârâtul S. V. solicitând întoarcerea executării în sensul restabilirii situației anterioare executării sentinței civile nr. 126/2009 a Tribunalului V. desființată prin decizia civilă nr. 714/2010 a Curții de Apel G. și obligarea pârâtului la restituirea sumei de_,88 lei actualizată cu rata inflației de la 19.05.2010 și până la data plății integrale.
În motivarea cererii a arătat că prin sentința tribunalului V. având ca obiect drepturi salariale a fost obligată către pârât la plata unor sume de bani care au fost achitate urmare executării silite.
A mai susținut că prin decizia Curții de Apel G. s-a admis recursul reclamantei iar în rejudecare s-au respins pretențiile formulate împotriva sa.
La 10.02.2012 pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepțiile necompetenței acțiunii și autorității lucrului judecat.
De asemenea pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Cabinetului av. N. C., B. B. C. și S. D. și U. –C. de asigurări.
La 09.03. respectiv 19.03.2012 chemații în garanție Cabinet avocat și U. C. de asigurări au depus întâmpinări exprimându-și punctele de vedere primul invocând și excepțiile necompetenței materiale și lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea din 08.05.2012 Judecătoria Focșani a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale, de conexitate și a autorității lucrului judecat invocate de pârât unind cu fondul soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii invocată tot de acesta.
Prin sentința civilă nr. 150/17.01.2013 Judecătoria Focșani a calificat potrivit art. 84 cod procedură civilă ultima excepție la care s-a făcut referire ca fiind o apărare de fond și admițând în parte acțiunea a dispus restabilirea situației anterioare obligând pârâtul la plata sumei de 23.250,88 lei către reclamantă sumă ce se va actualiza de la 19.05.2010 și până la plata integrală și respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
De asemenea admițând excepția invocată de instanță din oficiu, s-a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond nu a constatat din probe că: că nu era competentă să soluționeze cauza; nu a primit cartea de muncă, nu trebuia obligat la întreaga sumă de bani, nu a plătit onorariile, nu trebuia achitată taxa de timbru pentru chemarea în garanție la valoare ci eventual doar 194 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului pe linia criticilor formulate se rețin următoarele:
1. cu privire motivul legat de necompetența materială a Judecătoriei Focșani:
Potrivit art. 373 alin. 2 C.p.c. instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel, iar potrivit alin 3 al aceluiasi articol instanța de executare soluționeazã cererile de încuviințare a executãrii silite, judecã contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apãrute în cursul executãrii silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Art. 404² alin. 3 C.p.c. prevede ca daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii in conditiile alin. 1 si 2, cel indreptatit o va putea cere instantei judecatoresti competente potrivit legii.
Cum întoarcerea executării silite reprezintă un incident ce ține prin esența sa de faza procesuală a executării silite și cum instanța competentă potrivit legii nu poate fi interpretată ca fiind alta decât cea de executare.
Interpretarea propusă de recurent, în sensul că prezenta cerere de întoarcere a executării este de competența materială a tribunalului, în primă instanță, în virtutea aptitudinii acesteia instanțe de a exercita jurisdicția muncii, nu poate fi primită.
Astfel, dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd ca jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Pentru a ne afla în prezența unei cereri încadrabile în ceea ce textul de lege citat mai sus definește „jurisdicția muncii” este necesar astfel ca toate cele trei elemente ale acțiunii cu care instanța a fost învestită (părți, obiect și cauză) să se circumscrie domeniului de reglementare a normei respective.
Instanța constată că unul dintre cele trei elemente ale acțiunii (și anume, cauza) de față exclude cu desăvârșire interpretarea că prezentul litigiu ar avea natura juridică a unui conflict de muncă, ce ar trebui soluționat de jurisdicția muncii, adică de tribunal, în primă instanță.
În cauza de față, dreptul afirmat prin cererea de chemare în judecată nu se fundamentează pe încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual sau, după caz, colectiv de muncă, raportul juridic conflictual nu a luat naștere în perioada de executare a contractului de muncă și nici părțile nu acționează în virtutea relației de angajat/fost angajat, respectiv, angajator/fost angajator.
În acest sens, trebuie observat că suma de bani pe care reclamanta o solicită a fi restituită nu a fost plătită de aceasta în executarea unui contract de muncă, ci în executarea unei hotărâri judecătorești.
Odată ce s-a pronunțat respectiva hotărâre, părțile au dobândit calitatea de creditor, respectiv, debitor, iar plata efectuată de către reclamantă (în mod silit) s-a realizat în virtutea calității acesteia de debitor stabilită prin hotărârea judecătorească respectivă, iar nu în virtutea calității de angajator, în baza contractului de muncă.
In același sens este și Decizia civilă nr. 5/2012 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
2. pretinsa neînregistrare în cartea de muncă a recurentului a sumei de bani:
In cauză, neînregistrarea în cartea de muncă a recurentului a sumei de bani nu are nicio înrâurire asupra soluționării cauzei, cât timp din probatoriul administrat, astfel cum a fost acesta analizat de o manieră judicioasă de prima instanță, a rezultat încasarea unei sume de bani de către recurent.
3.cu privire la pretinsa încălcare a art. 304 pct. 9 C.p.c:
Potrivit art. 4041 alin. 1 C proc civ: in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia.
„Restabilirea situației anterioare” înseamnă că reclamanta trebuie să se afle în situația juridică anterioară începerii executării silite, și anume, de a nu fi plătit nicio sumă de bani.
Or, o astfel de situație juridică nu poate incidentă decât în condițiile în care reclamanta primește înapoi întreaga sumă cu privire la care a fost executată silit, sumă ce cuprinde și cheltuielile de executare, iar nu doar ceea ce a primit creditorul (recurentul pârât), raporturile acestuia cu executorul judecătoresc sau cu avocatul care a formulat cererea de executare în numele său neconstituind obiectul cauzei de față.
Textul art. 4041 alin. 1 C.p.c. are în vedere tocmai acele situații în care desființarea titlului executoriu are loc după ce s-a realizat executarea, neputându-se problema desființării actelor de executare care, la momentul efectuării lor, erau valabile în raport de conținutul titlului executoriu nedesființat.
De asemenea, este nefondată și critica recurentului pârât privitoare la greșita obligare de restituire a sumei executate silit, actualizată cu inflația.
Actualizarea cu inflația nu înseamnă beneficiu nerealizat sau fruct civil (cum este cazul dobânzii legale sau convenționale, de exemplu), ci reprezintă mecanismul aplicabil în domeniul monetar și în cazurile în care intervine deprecierea monedei, prin care se determină valoarea economică corespunzătoare a unei sume de bani, valoare ce acea sumă de bani a avut-o la un timp anterior determinat.
În cauza de față, prin desființarea titlului executoriu (sentința civilă a Tribunalului V.) se consideră că plata făcută de reclamantă în cadrul executării silite este o plată nedatorată, în sensul art. 992 Cod civil, reclamanta având dreptul la primirea înapoi a ceea ce a plătit.
„Restabilirea situației anterioare”, la care are dreptul reclamanta potrivit art. 4041 alin. 1) C proc civ, presupune dreptul acesteia de a primi aceeași valoare patrimonială de care a fost lipsită, adică suma actualizată cu inflația.
4.cu privire la pretinsa greșeală a primei instanțe care a dispus anularea ca netimbrată a cererii de chemare în garanție, se constata că această critică este nefondată.
Invocarea art.10 din legea nr.146/1997, conform cu care cererile reconventionale, de interventie si de chemare in garantie se timbreaza dupa regulile aplicabile cererii principale constituie un argument in favoarea solutiei pronuntate de instanta de fond.
Astfel, cererea de chemare in garatie este o cerere care se supune regimului juridic aplicabil cererilor principale, insa nu poate fi vorba despre cererea principala formulata in cauza in care s-a formulat cererea de chemare in garantie, asa cum gresit sustine recurenta.
Este vorba de aplicarea taxei judiciare in aceleasi conditii si in acelasi cuantum ca si in situatia in care aceasta cererea ar fi formulata pe cale principala.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, constatând că niciuna dintre criticile formulate prin cererea de recurs nu este întemeiată,in baza art.312 alin 1 cod.proc civ., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul S. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 150 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013.
Președinte, R. S. | Judecător, V. V. N. | Judecător, V. V. |
Grefier, C. D. |
Red:R.S.
08.04.2013
N.S._09.04.2013 Jud. Fond: M. P./ ex 2.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 970/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
