Fond funciar. Decizia nr. 970/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 970/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 12428/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 970
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
PREȘEDINTE: R. H.
Judecător: S. M. B.
Judecător: S. R.
Grefier: I. Albiței
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul Institutul de C. și Amenajări Silvice București, cu sediul în Voluntari, . județul Ilfov, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3648 din 08.09.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: N. D. V., cu domiciliul în mun. București .. 2 ., I. S. A. M., cu domiciliul în mun. București . nr. 3 M, .. A . sector 6, N. M., cu domiciliul în mun. București .. 284 .. B . sector 2, B. E., cu domiciliul în ., ., cu sediul în ., Comisia Locală pentru stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ., cu sediul în . și P. comunei Bîrsești, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. C. N. pentru recurentul Institutul de C. și Amenajări Silvice București și av. F. M. pentru intimatele ., Comisia Locală pentru stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor . comunei Bîrsești, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic C. C.N. având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului apreciind sentința primei instanțe ca fiind nelegală. Precizează că s-a făcut dovada că s-a achitat onorariul pentru expert în termen legal și că au fost îndeplinite condițiile disp.art. 170 C.pr.civ. sancțiunea decăderii din probă se face doar în cazul în care partea nu-și îndeplinește obligația, or, termenul la care s-a admis proba a fost 15.05.2013 și onorariul a fost achitat la 04.06.2013 și s-a dispus amânarea doar pentru administrarea probatoriului. Solicită admiterea recursului întrucât a făcut dovada achitării onorariului pentru expert și apreciind că în mod nejustificat, netemeinic și nefondat a fost decăzut din probă.
Privitor la cel de-al doilea motiv de recurs solicită să se observe faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri a consiliului local Bîrsești priind atragerea terenului în intravilanul localității, temeiul de lege privind schimbarea categoriei de folosință a terenului din forestier – cum este înscris în amenajamentele silvice din anul 1981, care arătau apartenența la aceste suprafețe – în agricol. Apreciază că toate actele făcute sunt nelegale pentru că au încălcat procedurile de scoatere a acestor terenuri. Nu a fost motivat de ce a respins că s-a făcut dovada – nu au făcut susțineri că unt proprietari i doar administratori ai terenului aparținând la fondul forestier. Din sentință reiese numai faptul că nu există identitate între înscrisurile depuse și cele administrate și nu se face referire la . referire recurentul. Solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei cu administrarea expertizei topo – întrucât nu au fost în culpă i au achitat onorariul la următorul termen după admiterea probei.
Av. F. M. având cuvântul pentru intimatele ., Comisia Locală pentru stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor . comunei Bîrsești, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Solicită respingerea primului motiv de recurs precizând că art. 138 C.pr.civ. arată că probele care nu au fost propuse nu vor mai putea fi propuse.
Privitor la al doilea motiv de recurs privind aplicarea disp. art 1551 C.pr.civ. când a observat că nu a fost achitat onorariul pentru expert, precizează că acesta se aplică doar atunci când reclamantul nu-și îndeplinește obligațiile stabilite de instanță. De asemenea, apreciază corectă aplicarea art. 170 C.pr.civ. care arată că în termen de 5 zile trebuie achitat onorariul pentru expert. Solicită să se observe că la data de 15.05.2013 a fost admisă proba cu expertiză și că la data de 12.06.2013 se acordă un nou termen pentru achitarea onorariului de expert, deci corect au fost aplicate disp.art. 170 alin. 1 și 3 C.pr.civ.
Apreciază că nici ultimul motiv de recurs nu poate fi primit. Instanța de fond a procedat la stabilirea situației de fapt argumentând fiecare capăt de cerere, recurentul trebuia să facă dovada achitării onorariului.
Solicită respingerea recursului și de asemenea, solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Consilier juridic C. C.N. în replică precizează că a anexat dovezile de plată și că originalul este la expert P. O..
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ s-a inregistrat pe rolul instantei cererea formulata de I.C.A.S BUCURESTI in contradictoriu cu paratii N. D. V.. N. M., I. Saftoiu A. M., B. E., Comisia Locala pentru S. Dreptului de proprietate privata asupra terenului com. Barsesti, ., Primaria . obiect constatarea nulitatii absolute a urmatoarelor acte: proces verbal din data de 29.03.2011, al Comisiei Locala pentru S. Dreptului de proprietate privata asupra terenului . din data de 20.05.2011 al aceleași Comisii, contractul de vanzare-cumparare nr. 1556/11.05.2012 autentificat la BNP V. C., incheierea nr._/08.05.2012 privind înscrierea in CF Nr._, încheierea nr._/04.05.2012 privind înscrierea in CF nr._, sentința civila nr. 1234/04.12.2006 pronuntata de Tribunalul V. in dosar_, si decizia civila nr. 83/A/26.03.2007 pronunțata de Curtea de Apel G. in același dosar, certificatului de urbanism din 07.05.2012, avizele favorabile ale ANIF V. și autorizația de construcție nr.7/03.07.2012 emisa de P. . class="pj"> In motivare reclamanta a arătat că prin sentința civilă 1234/04.12.2006 si decizia civila 83/A/26.03.2007 paratilor de rang 1,2,3 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri si constructii din intravilan . class="pj"> A arătat reclamanta ca in tem. art. III al.1 lit.a pct. VI din Legea 169/1997 solicita nulitatea absoluta a hotararilor judecatoresti amintite si a inscrisurilor subsecvente emise in temeiul acestora motivat de faptul că s-a reconstituit dreptul de proprietate, fie direct fie prin compensare (printr-o operatiune nelegala si inexistenta a calificarii unui teren ca intravilan atras) asupra unor terenuri forestiere pentru persoane care nu a detinut anterior in proprietate astfel de terenuri.
A arătat reclamanta că potrivit amenajamentului silvic din 1981 privind UP III Valea Sarii a Decretului 393/1973 in UP-ul respectiv in fisa cadastrala cu indicatorul C139 si C169 sunt inscripționate si înscrise sediul OS Vidra si cantonul silvic Barsesti, terenul respectiv fiind înscris încă din 1951 si preluat in amenajamentul silvic din 1981 ca teren de categorie “teren forestier din fondul forestier national”.
Astfel, a arătat reclamanta, amplasamentul oferit de primaria Barsesti persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul era inca din 1981 in amenajamentul silvic facand parte din fondul national forestier motiv pentru care contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1556/11.05.2012 este nul absolut fiind incheiat cu incalcarea dispozitiilor ale art.45 al.68 din Codul Silvic.
Ca urmare in baza principiului anularii actului subsecvent ca urmare a nularii actului inițial reclamanta a solicitat si anularea inscrierilor din cartea Funciară a tuturor mențiunilor si inscrierilor facute in temeiul actelor de transformare a unui teren forestier in teren intravilan atras și de asemenea, anularea certificatului de urbanism din 07.05.2013, a autorizatiei de construcție 7/03.07.2012, a avizelor ANIF, a astudiul pedologic nr. 177/25.03.2012, a protocolului 1957/07.04.2012.
In drept au fost invocate disp. art. 45 Codul silvic, Legea 169/1997, art. 8 din Legea 10/2001, Legea 18/1991 si Legea 1/2000.
Legal citată paratele ., Comisia locala Barsesti pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Primaria . intampinare prin care au invocat exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 1234/04.12.2006 pronunțata de Tribunalul V. in dosar nr._ si a deciziei civile nr. 83/A/26.03.2007 pronuntata de Curtea de Apel Galati in acelasi dosar, aratand ca hotararile judecătoresti nu sunt acte juridice civile care sa poata fi sanctionate prin constatarea nulitatii absolute.
De asemenea, s-a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Focsani referitor la cererea de constatare a nulitatii absolute a Certificatului de urbanism din 07.05.2012 si a avizului favorabil a ANIF V. si a Autorizatiei de constructie nr.7/03.07.2012 emisă de P. . faptul ca in baza Lg. 50/1991 acestea pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ in conditiile legii.
Avand in vedere dispozițiile art. 137 C.p.c., potrivit carora instanta se va pronunta mai întai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, la termenul din 27.03.2013 instanta a soluționat excepțiile invocate.
Astfel, a recalificat exceptia necompetentei materiale in exceptia inadmisibilitatii constatarii nulitatii absolute a Certificatului de urbanism din 07.05.2012, a Avizelor favorabile ale ANIF V. si a Autorizatiei de Constructie nr.7/03.07.2012 emisa de Primaria . exceptia inadmisibilitatii constatarii nulitatii absolute a urmatoarelor acte: S.C. nr.1234/04.12.2006 pronuntata de Tribunal V. in dosar nr._, D.C. nr.83/A/26.03.2007 pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosar nr._, Certificat de urbanism din 07.05.2012, Avize favorabile ale ANIF V. si Autorizație de Construcție nr.7/03.07.2012 emisa de Primaria . respins ca inadmisibile capetele de cerere privind constatarea nulitătii absolute a actelor mai sus indicate.
Urmare a soluționării excepțiilor invocate in prezenta cauză au rămas de soluționat capetele de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a urmatoarelor acte: proces verbal din data de 29.03.2011 al Comisiei Locale pentru S. Dreptului de proprietate privata asupra terenului . din data de 20.05.2011 al aceleasi Comisii, contractul de vanzare-cumparare nr.1556/11.05.2012 autentificat la BNP V. C., incheierea nr._/08.05.2012 privind înscrierea in CF Nr._, incheierea nr._/04.05.2012 privind inscrierea in CF nr._.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat si instanta a încuviintat proba cu înscrisuri si expertiză specialitatea topo avand ca obiectiv să dovedească faptul ca terenul din litigiu aparține fondului national forestier.
Prin întampinarea formulată paratele au arătat, referitor la fondul cauzei, ca cererea reclamantei este neîntemeiată întrucat din contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1556/11.05.2012 rezultă că . are drept de proprietate asupra terenului de 836 mp arabil, atras în intravilanul ., P_, întabulat în CF sub nr._ conform Incheierii O.C.P.I V._/04.05.2012, suprafața de teren care are categoria de folosință arabil si nu forestier așa cum pretinde reclamanta motiv pentru care nu poate fi primita susținerea acesteia că la încheierea contractului autentificat sub nr. 1556 nu a fost respectat dreptul de preemțiune al statului.
In dovedirea intampinarii parata a solicitat si instanta a încuviințat proba cu inscrisuri și atasarea dosarului_ al Judecătoriei Focșani avand ca obiect ordonanță președințiala.
In sarcina reclamantei a fost stabilita obligatia de a achita onorariul pentru expert.
Intrucat la 2 termene consecutive reclamanta nu a achitat acest onorariu a fost decăzuta din proba cu expertiză specialitatea topo.
În prezenta cauză îi revenea reclamantei obligația de a face dovada incontestabilă a faptului că terenul in suprafața de 838 mp face parte din fondul național forestier, sens în care s-a încuviințat reclamantei proba cu expertiză topo, insa ulterior aceasta a fost decăzută din probă pentru neachitarea onorariului de expert.
In dovedirea faptului că terenul respectiv face parte din fondul național forestier reclamanta a depus o . înscrisuri, respectiv studiul pedologic și de bonitare in vederea stabilirii clasei de calitate și a echivalării suprafețelor de teren in fizic (fila 11-28) protocol de predare primire nr. 1157/09.04.2012 (filele 29-30), amenajamentul UP III Valea Sării – Ocolul Silvic Vidra din 1981 (filele 31-37).
Din nici unul dintre aceste înscrisuri nu rezultă clar faptul că suprafata de teren apartinand . achizitionata prin contractul autentificat sub nr. 1556/11.05.2012 la BNP V. C., face parte din fondul național forestier.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamanta ICAS București a declarat recurs susținând în esență următoarele critici și argumente:
1.Cu nesocotirea principiului constituțional al rolului activ al instanței în aflarea adevărului pentru rezolvarea contradicțiilor ivite și aduse în fața instanței, aceasta era obligată să dispună efectuarea expertizei, pe care ea însăși a admis-o.
Mai susține că, în mod nelegal instanța a decăzut din proba expertizei topocadastrală pe motiv că nu s-ar fi achitat onorariul provizoriu având în vedere că chitanța doveditoare a fost comunicată expertului și instanței la 29.07.2013 prin AR, astfel că singura sancțiune legală este suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 cod procedură civilă în cazul în care instanța ar fi apreciat că nu a făcut dovada achitării.
2.Expertul nu a convocat părțile pentru efectuarea expertizei deși avea cunoștință de achitarea onorariului.
3.Instanța de fond nu a motivat și nu s-a pronunțat sub niciun aspect asupra cererii, hotărârea conținând motive care nu au nicio legătură cu cauza.
Mai sutine că relativ la stabilirea categoriei de folosință, ca fiind ,,teren forestier” aceasta a fost dovedită de reclamant cu înscrisurile oficiale emise de autoritățile în domeniu spre deosebire de înscrisurile depuse de pârâtă care emană de la entitate fără nicio calitate oficială.
4.Terenul din litigiu este încă din 1981 în amplasamentul silvic, parte din fondul forestier așa cum rezultă din actele care fac dovada înscrierii sediului Ocolul Silvic Vidra(fosta locație) în C 139 preluat de la CAS Focșani chiar din actele depuse de părți reiese mai mult decât evident că în cauză se împlinește condiția esențială prev.de art. 45 codul silvic.
Prin întâmpinare, P. comunei Bîrsești a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar la soluționarea acestuia trebuia avută în vedere și încheierea din 27.03.2013 prin care instanța a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor arătate de reclamantă.
Recursul este nefondat.
1.Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2013, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză topocadastrală solicitată la propunerea reclamantei.
Deși s-a acordat un termen de judecată în acest sens, la data de 12.06.2013 reclamantul a solicitat stabilirea unui nou termen de a achita onorariul de expert și deși se acordă inca un nou termen pentru data de 18.09.2013, reclamanta nu a făcut dovada achitării onorariului de expert.
Este adevărat că atașat cererii de recurs, se depune copia chitanței nr._/1/04.06.2013 cu privire la achitarea onorariului de 600 lei pentru beneficiarul expert P. O., însă această chitanță nu a fost depusă la judecata fondului contrar susținerii recurentei că aceasta a fost comunicată instanței la 29.07.2013 prin AR.
Așadar, corect prima instanță a reținut situația în care reclamanta avea obligația de a depune la dosar chitanța atestând achitarea onorariului de expert și că sancțiunea aplicabilă este cea prevăzută de art. 170 al.3 cod procedură civilă pentru că dovada plății expertului nu a fost făcută în termen de 5 zile de la încuviințare si desi s-au acordat doua termene in acest sens.
Nu poate fi primită susținerea recurentei cum că nedepunerea la dosar a chitanței doveditoare atrage sancțiunea suspendării judecății potrivit art. 1551 cod procedură civilă deoarece sarcina probei incumbă reclamantei și nicidecum instanței de judecată.
Principiul rolului activ al instanței prevăzut de art. 129 pct.5 cod procedură civilă nu poate fi înțeles în sensul că instanța de fond va trebui să-și asume sarcina probei, așa cum eronat recurenta afirmă că în speța de față judecătorul are sarcina de administra probe esențiale.
2.Nici culpa procesuală a expertului judiciar nu poate fi reținută observând că acesta nu a fost înștiințat de efectuarea expertizei, nefiind depusa dovada achitarii onorariului iar împrejurarea reclamată de recurentă cum că ar fi înștiințat expertul de plata onorariului, nu este suficientă pentru a – l investi pe acesta cu efectuarea lucrării de specialitate.
Având în vedere pe de o parte că prevederile art. 170 al.1 și 3 cod procedură civilă au fost edictate în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților prin care s-ar tinde tergiversarea nejustificată a soluționării procesului iar pe de altă parte, prevederile art. 129 cod procedură civilă potrivit cărora partile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, tribunalul constată că administrarea probei cu expertiză de specialitate nu a fost posibila exclusiv culpei reclamantei care nu s-a conformat dispozițiilor legale și judecătorești.
3.Nu este reală critica recurentei că sentința civilă recurată nu cuprinde motivarea în fapt arătând că reclamanta nu a făcut dovada incontestabilă a faptului că terenul în suprafață de 838 mp face parte din fondul forestier, ceea ce corespunde temeiului juridic prev.de art. 1169 cod civil în sensul că cel ce face o afirmație este ținut a o dovedi.
4.Argumentul recurentei că înscrisul depus de aceasta confirmă categoria de folosință ,,teren forestier”, nu poate fi reținut având în vedere că:
-pe de o parte vechimea actului invocat (1985) în contradicție cu actele cu caracter recent respectiv consemnarea din extrasul de carte funciară prin care se stabilește că terenul de 838 mp este atras intravilan având categoria de folosință arabil (A1)
-iar pe de altă parte se are în vedere și titlul de proprietate primar al vanzatorilor care a stat la baza incheieirii contractul de vânzare cumpărare nr. 1556/11.05.2012, respectiv dispoziția nr. 104/05.05.2012 dată în aplicarea Legii nr. 10/2001. În plus, reclamanta nu a solicitat anularea acestui act primar ci doar a celui subsecvent, și mai mult pentru emiterea dispozitiei data in aplicarea legii nr.10/2001 situația de fapt și de drept a trecut prin filtrul instanțelor judecătorești sens în care s-au pronunțat sentința civilă nr. 1234/2006 și decizia civilă nr. 83/26.03.2007.
Cum în speță, rezultă că terenul în litigiu nu are categoria de folosință ,,teren forestier” așa cum pretinde reclamanta și dimpotrivă în evidențele cadastrale acesta este menționat ,,arabil” și cum la verificarea hotărârii atacate nu au fost identificate alte motive de ordine publică în temeiul art. 312 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Institutul de C. și Amenajări Silvice București, cu sediul în Voluntari, . județul Ilfov, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3648 din 08.09.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: N. D. V., cu domiciliul în mun. București .. 2 . ., I. S. A. M., cu domiciliul în mun. București . nr. 3 M, .. A . sector 6, N. M., cu domiciliul în mun. București .. 284 .. B . sector 2, B. E., cu domiciliul în ., ., cu sediul în ., Comisia Locală pentru stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ., cu sediul în . și P. comunei Bîrsești, cu sediul în ..
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică astăzi 03 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. H. S. M. B. S. R.
Grefier,
I. Albiței
Red:H.R.
04.12.2013
N.S._05.12.2013
Jud. Fond: M. A. G.
Ex 2.
| ← Întoarcere executare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul VRANCEA | Fond funciar. Decizia nr. 281/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
