Fond funciar. Decizia nr. 599/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1738/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 599/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
PREȘEDINTE S. R.
Judecător C. C.
Judecător V. M.
Grefier L. P.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de intimata C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Focșani, .. 1-3, județul V., prin reprezentantul său legal și intervenientul I. de C. și menajări Silvice, cu sediul în Voluntari, ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 517 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții și intimatele T. M. și C. Locală V.-Livezi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., după care ;
Cauza a rămas în pronunțare .
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ la Judecătoria P. reclamanta T. M. în calitate de moștenitoare a defunctului T. V.T. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 44 din 16.03.2012 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,60 ha teren cu vegetație forestieră.
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr. 517 din 11.03.2013 Judecătoria P. a admis în parte plângerea și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 1 ha teren forestier pe raza comunei V. Livezi și a obligat cele două comisii de fond funciar să întocmească documentația legală în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața reconstituită.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în nume propriu formulată în cauză de ICAS București și prin care aceasta a solicitat respingerea plângerii formulată de petenta T. M..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că petenta a făcut dovada cu înscrisuri că autorii săi au deținut în proprietate teren cu vegetație forestieră care le-a fost preluat în mod abuziv de către stat.
În ce privește cererea de intervenție s-a reținut că terenul pretins în prezenta cauză nu este în domeniul public astfel că nu există o conexiune între dreptul litigios și cel pretins de intervenient, cererea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și I. de C. și Amenajări Silvice București.
C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor critică sentința considerând că este nelegală și netemeinică prin aceea că nu petenta este persoana care a solicitat în temeiul Legii nr. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate cererea fiind formulată de către T. T. în favoarea căreia s-a reconstituit deja o suprafață de 1,75 ha pădure.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în rejudecare respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.6 și 9 cod procedură civilă și art. 3041 și 32 cod procedură civilă precum și dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta a mai solicitat judecarea în lipsă a cauzei conform art. 242 cod procedură civilă.
I. de C. și Amenajări Silvice București prin recursul său critică sentința instanței de fond considerând că în mod nelegal aceasta le-a respins cererea intervenientei care în realitate a fost formulată în interesul pârâtelor nu în interes propriu. A mai motivat instanța de fond că declarațiile martorilor nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 al.13 din Legea nr. 1/2000 întrucât aceștia nu au făcut dovada că sunt proprietari sau moștenitori proprietari pe toate laturile terenului solicitat prin plângere. A mai motivat recurenta că pe numele defunctului s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha pădure, aceasta fiind întinderea reală a proprietății în momentul deposedării. A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în rejudecare respingerea plângerii ca nefondată.
Atașat motivelor de recurs au fost depuse înscrisuri.
Intimata T. M., deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente pricinii, tribunalul constată că recursurile nu sunt fondate.
Este adevărat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată potrivit Legii nr. 247/2005 de către petentul T. T., soțul reclamantei T. M.. Aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de pădure care au aparținut părinților săi T. V. și N. T..
T. T. a decedat la data de 28 decembrie 2007 astfel că reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitoare a acestuia este îndreptățită să formuleze plângere împotriva hotărârii comisiei județene prin care au fost invalidate măsurile propuse de C. locală V. Livezi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În ce privește dovada dreptului de proprietate, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta a fost pe deplin făcută prin înscrisurile depuse la dosar.
Rezultă din tabelul nominal al proprietarilor de păduri sub 20 ha că autorul petentului a fost înscris cu suprafața de 0,75 ha pădure(tabelul de la fila 72 dosar fond) și cu 1 ha pădure(tabelul aflat la fila 10 dosar fond), deci un total de 1,75 ha pădure. Din testamentul aflat la filele 188 și urm. din dosarul de fond rezultă că N. T.(mama defunctului T. T. și soacra reclamantei de pe urma căreia s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate) a primit moștenire de la tatăl său mai multe suprafețe de teren pădure astfel:
-30 prăjini arătură și pădure la Dosul Păstrăvei( 5370 mp); 10 prăjini (1790) pădure la pct. ,,Gura Coarnei”, 10 prăjini (1790 mp) pădure a ,,Secătura P.” și 10 prăjini /1790 mp) pădure la pct. Valea Păstrăvei.
La dosarul cauzei au mai fost depuse și trei acte de vânzare cumpărare (filele 22, 23 și 24 dosar fond) din care rezultă că def. V. T.T. și N. V.T. au dobândit suprafețele de 40 prăjini(7160 mp) teren pădure la pct. numit Secătura P. și 10 prăjini (1790 mp) pădure și hărogărie la același punct prin cumpărătură de la M. V. C..
Aceste înscrisuri dovedesc pe deplin că autorii defunctului T. T. au deținut suprafețe de pădure mai mari decât suprafața de 1 ha reconstituită potrivit Legii nr. 18/1991 astfel că în mod corect plângerea a fost admisă.
În ce privește cererea de intervenție formulată într-adevăr în interesul pârâtelor, a fost corect respinsă ca neîntemeiată.
A susținut intervenienta că petenta figurează ca și defunct în dosarul nr._ în care petentă este L. M., aceasta din urmă fiind petentă și în dosarul nr._ . Verificând aceste 2 dosare prin hotărârile pronunțate ale căror copii sunt la dosarul de recurs, tribunalul constată că nu au legătură cu prezenta cauză, fiind vorba de persoane diferite.
Considerând cele de mai sus, tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, conform art. 312 al.1 cod procedură civilă.
Cât privește motivele referitoare la aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 6 al.13 din Legea nr. 1/2000 nu se impune a fi analizate, în cauză petenta făcând dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri nefiind audiați martori nici la comisie și nici la instanța de fond.
Văzând că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimata C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Focșani, .. 1-3, județul V., prin reprezentantul său legal și intervenientul I. de C. și menajări Silvice, cu sediul în Voluntari, ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 517 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2013
Președinte, S. R. | Judecător, C. C. | Judecător, V. M. |
Grefier, L. P. |
Red:S.R.
28.06.2013
N.S._30.06.2013
Jud. Fond: S. N.
Ex 2.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 574/2013. Tribunalul VRANCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul... → |
|---|
