Întoarcere executare. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 8827/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 274/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -S. R.
Judecător -V. M.
Judecător C. C.
Grefier -D. B. Mihailișca
Pe rol judecarea recursului declarat de parata recurentă R. M.,domiciliată in A. . județul V. împotriva sentinței civile nr. 149 din data de 17.01.2013 pronunțata de Judecătoria A. si in contradictoriu cu intimații ., C.. AV. A. G., B. B. C. SI S. D., U. - C. DE ASIGURARI A U., având ca obiect întoarcere executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.C. M. cu delegație de substituire pentru av.C. P. pentru intimata O. P. SA Bucuresti lipsa fiind recurenta si intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca procedura de citare este legal îndeplinita, la data de12.03.2013 s-a depus întimpinare de C.. AV. A. G. și 18.03.2013 s-a depus de intimata U. - C. DE ASIGURARI A U. întimpinare, după care;
Av. C. M. depune împuternicire avocațiala pentru av.C. Panturi si delegație de substituire.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in cadrul dezbaterilor.
Av.C. O. având cuvântul pentru intimata O. P. SA Bucuresti,solicita respingerea recursului ca nefondat ,arata ca sentința instanței de fond este temeinica si legala.Nu solicita cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față .
Prin cererea înregistrata la nr._ la Judecătoria Focșani O. P. SA Bucuresti a solicitat in temeiul art.4041 și 4042 Cod proc. civila in contradictoriu cu R. M. întoarcerea executării silite in sensul obligării acesteia la restituirea sumei de
16 751,43 lei actualizata cu rata inflației de la data de 25 ianuarie 2010 și pana la plata integrala,cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat ca prin sentința civila nr.829/15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul V. in dosarul nr._ a fost obligata sa-i plătească paratei drepturile salariala reprezentând aprovizionarea toamna-iarna în cuantum de un salariu minim pe ramura și cota anuala de gaze,pentru anii 2005,2006 și 2007,reactualizate cu rata inflației la data plații efective. In baza executării silite pornita la cererea paratei a achitat suma de 16.751,43 lei in care au fost incluse și cheltuielile de executare,onorariul de avocat și onorariul de expertiza.Intrucat după executare „titlul executor a fost desființat prin decizia civila nr.88R/25 ianuarie 2010 al Curtii de Apel Galati,a solicitat admiterea acțiunii,întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare cu obligarea paratei la restituirea sumei încasate și a cheltuielilor de executare.
Parata a depus la dosar întimpinare și cerere de chemare in garanție a numiților:Cabinet av.A. G.,B. B. C. și S. D. și U. C. de Asigurari a U.,susținând in esența ca parata nu a luat legătura cu executorul judecătoresc și nici nu l-a mandatat pe avocat să înceapă executarea silita.
După administrarea probatoriilor,prin sentința civila nr.149 din 17 ianuarie 2013 Judecătoria Focșani a admis in parte acțiunea a dispus restabilirea situației anterioare executării silite a sentinței civile nr.820/15 decembrie 2008 și a obligat pe parata sa restituie reclamantei suma de 16.751,43 lei reactualizata cu rata inflației de la data de 25.01.2010 și pana la data plătii integrale.
Prin aceeași sentința s-a anulat ca netimbrata cererea de chemare in garanție și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel instanța de fond a reținut ca in speța sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.4041 și 4042 Cod proc. civila potrivit cărora in cazul in care titlul executor este desființat cel interesat are dreptul la întoarcerea executării pentru restabilirea situației anterioare. S-a mai reținut de asemenea ca potrivit art.1092 al.1 C. Civil orice plata presupune o datorie iar ceea ce s-a plătit fără sa fie debit este supus repetițiunii astfel ca parata datorează și reactualizarea sumei cu rata inflației cu începere de la data pronunțării deciziei 88/R/25 ianuarie 2010,întrucât numai din acest moment a cunoscut că plata efectuata de reclamanta este una nedatorata.
In ce privește cererea de chemare in garanție instanța de fond a apreciat ca aceasta este evaluabila in bani și trebuie timbrata și cum parata nu si-a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru sunt incidente dispozițiile art.20 pct.3 din Legea 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termen:parata R. M. considerând ca aceasta este nelegala și netemeinică prin aceea ca:
1.Instanta de judecata nu era competenta sa se pronunțe in cauza,fiind vorba despre o decizie pronunțata la fond de tribunal,competenta aparține tribunalului iar nu judecătoriei.
2. Din probele administrate in cauza rezulta ca nu s-a numărat printre salariații care au primit acea prima pe cartea de munca și prin urmare nu are ce sa restituie,deoarece sentința pronuntată de Tribunalul V. este legala și temeinică.
3. Instanța de fond a invocat și aplicat greșit prevederile legii 146/1997privind taxele de timbru ignorând de dispozițiile art.10 din acest act normativ potrivit cărora cererea de chemare in garanție se taxează după regulile aplicabile cererii principale.
4. Instanța de fond a apreciat greșit dispozițiile art.4041 al.1 Cod proc. civila,ca in mod greșit a fost obligată să restituie suma de 16.751,43 lei și că nu datorează nici deferenta derivata din rata inflației și nici cheltuielile de executare,onorariul de executare și onorariul de expert și ca aceștia trebuie sa restituie ce au primit.
A solicitat admiterea recursului,casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța competenta a soluționa fondul.
In fond au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 5,7,9 și 3041 Cod proc.civila.
Intimatul Cabinet Individual Avocat A. G. a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul ca susținerile recurentei formulate prin cererea de chemare in garanție sunt neîntemeiate și nelegale.
Analizând sentința atacata prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente pricinii tribunalul constata ca recursul este fondat in ce privește data de la care datorează recurenta reactualizarea sumei și modul de soluționare a cererii de chemare in garanție,pentru următoarele considerente.
In ce privește reactualizarea sumei,in mod corect a reținut instanța de fond ca recurenta datorează reactualizarea sumei încasate având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin efectuarea unei plăti nedatorate. Nu poate fi reținuta insa data de la care s-a acordat reactualizarea ca fiind data pronunțării deciziei prin care s-a anulat titlul executor,in mod corect acesta fiind data pronunțării sentinței instanței de fond,aceasta fiind data când debitoarea a fost pusa efectiv in întârziere,creditoarea fiind cea care a stat in pasivitate timp de peste 2 ani de la data anularii titlului executor.
Referitor la anularea ca netimbrata a cererii de chemare in garanție tribunalul constata ca aceasta soluție este greșita,instanța de fond interpretând in mod eronat dispozițiile Legii 146/1997.
Tribunalul retine ca potrivit art.10 din Legea 146/1997 cererile reconvenționale,cererile de intervenție și de chemare in garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale. Instanța de fond nu a motivat considerentele pentru care nu a aplicat aceste dispoziții,făcând trimitere la art.1 și 2 din aceasta lege,dispoziții care se refera la acțiunile principale evaluabile in bani,fără a indica nici un argument legal pentru care in speța nu este aplicabil art.10 din legea 146/1997.
Tribunalul constata ca in speța cererea de chemare in garanție este scutita de plata taxei de timbru,pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Acțiunea principală având ca obiect întoarcerea executării silite pornite în baza unui titlul executor ce este o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu de muncă este în temeiul art. 15 lit.a din Legea nr. 146/1997 scutită de plata taxei de timbru.
Pe cale de consecință cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul din acțiunea principală este și ea scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 10 din Legea nr. 146/1997.
Nu poate fi reținut argumentul potrivit căruia în art. 10 nu poate fi vorba despre cererea principală formulată în cauza în care s-a formulat cererea de chemare în garanție ci de aplicarea taxei judiciare în aceleași condiții și în același cuantum ca și în situația în care această cerere ar fi formulată pe cale principală.
Potrivit acestui argument art. 10 din Legea nr. 10/1997 face trimitere nu la cererea principală din cauza de soluționat în care s-a formulat cererea de chemare în garanție ci face trimitere la celelalte dispoziții ale legii respectiv la timbrarea cererii evaluabile sau neevaluabile în bani.
Din dispozițiile art. 10 rezultă însă clar că trimiterea se face la cererea principală din cauza în care se formulează cererea de chemare în garanție căci numai față de această cerere principală cererea de chemare în garanție are un caracter accesoriu, iar condițiile de admisibilitate sub aspectul îndeplinirii cerințelor art. 60 cod procedură civilă deci calificarea cererii ca fiind o cerere de chemare în garanție se face în raport de cererea principală din cauza de soluționat.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi dorit ca cererea de chemare în garanție să fie timbrată potrivit reglementării de la art. 2 sau 3 din Legea nr. 146/1997 pentru cererile evaluabile sau neevaluabile în bani nu ar mai fi fost necesară reglementarea specială prevăzută de art. 10 pentru cererea de chemare în garanție, cererea reconvențională sau de intervenție, căci în lipsa dispozițiilor art. 10 s-ar fi aplicat oricum dispozițiile de la art. 2 sau 3 din lege.
Nici teza potrivit cu care în speță cererea de chemare în garanție trebuie timbrată întrucât această cererea este încadrată în drept de pârât fundamental distinct de solicitarea reclamantei din acțiunea principală și cererea nu are natura procesuală a unei veritabile cereri de chemare în garanție nu poate fi reținută pentru următoarele argumente:
În primul rând a analiza dacă prezenta cerere de chemare în garanție este din punct de vedere procesual o veritabilă cerere de chemare în garanție înseamnă a analiza admisibilitatea acestei cereri, ori instanța este obligată să rezolve mai întâi problema taxei de timbru și apoi admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii.
În al doilea rând nici un text de lege nu prevede obligativitatea ca cererea de chemare în garanție să aibă același temei juridic și încadrare în drept ca acțiunea principală. Dimpotrivă art. 60 cod procedură civilă prevede că o cerere de chemare în garanție poate avea ca obiect o ,,cerere în garanție sau în despăgubire”.
Singura condiție prevăzută de acest text este ca pârâtul să poată să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții împotriva chematului în garanție. Prin urmare pârâtul poate să invoce alt temei de drept pentru pretențiile sale formulate împotriva chematului în garanție.
Spre exemplu într-o acțiune în revendicare pârâtul cumpărător al bunului imobil poate chema în garanție pe vânzător care să răspundă pentru evicțiune, situație în care temeiul juridic al acțiunii principale este altul decât al cererii de chemare în garanție.
Pe de altă parte, în speță, la calificarea cererii pârâtului ca fiind cerere de chemare în garanție trebuie avut în vedere că toate părțile din cauză: reclamantul, pârâtul, chemații în garanție sunt participanți la executarea silită și că pârâtul a invocat reaua-credință a chemaților în garanție în inițierea executării silite motivând că a existat conivența frauduloasă a executorului și avocatului acesta din urmă neavând mandat de reprezentare.
Ori, este de necontestat că o cerere de chemare în garanție poate fi formulată de mandantul pârât împotriva mandatarului pentru ca acesta să răspundă pentru faptele sale.
Considerând cele de mai sus,tribunalul constata ca sub cele doua aspecte sentința pronunțata de instanța de fond este netemeinica,astfel ca,in temeiul art.304 pct.9 C.pr.civila rap. la art.312 pct.3 și 5 Cod proc. civila se va admite recursul,se va modifica sentința atacata in sensul ca se va dispune reactualizarea sumei cu începere de la data pronunțării sentinței 17 ianuarie 2013 in loc de 25 ianuarie 2010 și,se va casa in parte și se va trimite cauza spre rejudecare cu privire la cererea de chemare in garanție.
In ce privește celelalte motive de recurs acestea nu sunt fondate.
Instanța de fond era competenta sa soluționeze cauza potrivit normelor generale și dispozițiilor art.4042 al.3 Cod proc. civila. Aceasta problema a fost dezlegata prin decizia nr.5/martie 2012 a ICCJ pronunțata in interesul legii care a stabilit ca „in interpretarea și aplicarea art.4042 al.3 Cod proc. civila instanța competenta potrivit legii sa soluționeze cererea de întoarcere a executării prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare,respectiv judecătoria”.Sub acest aspect hotărârea primei instanțe este legala și temeinica.
Recurenta a fost parte in dosarul nr._ al Tribunalului V. și în baza sentinței civile 829 din 15 decembrie 2008 i s-au acordat drepturile bănești reprezentând aprovizionarea toamna,iarna si cota anulata de gaze pentru anii 2005,2006 si 2007,neavând nici o relevanță dacă acest drept a fost sau nu înscris in carnetul de muncă.
De asemenea,instanța a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor art.4041 Cod proc. civila. Intre părțile implicate in procedura executării silite desființate se naște un raport juridic obligational in temeiul căruia cel al cărui patrimoniu s-a mărit devine debitorul obligației de restituire către cel care,in mod corespunzător și-a micșorat patrimoniul și care devine la rândul sau debitorul aceleiași obligatii.Potrivit art.317/7 Cod proc. civila părțile care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care implică executarea silita este obligata să avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Rezulta așadar că recurenta era cea care avea obligația de a avansa cheltuielile de executare. In speța insă nu le-a avansat,executorul judecătoresc încasând aceste cheltuieli direct de la debitor,ceea ce insă nu o absolvă pe recurentă de restituirea acestora în cadrul acțiunii de față,reclamanta îndeplinind o obligație care,potrivit legii îi revenea recurentei.
Față, de aceste considerente se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând ca recursul este scutit de plata taxei de timbru
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de parata recurentă R. M.,domiciliată in A. . județul V. împotriva sentinței civile nr. 149 din data de 17.01.2013 pronunțata de Judecătoria A. si in contradictoriu cu intimații ., C.. AV. A. G., B. B. C. SI S. D., U. - C. DE ASIGURARI A U., având ca obiect întoarcere executare .
Modifica in parte sentința in sensul ca dispune reactualizarea sumei cu începere de la data pronunțării sentinței 17 ianuarie 2013 in loc de 25 ianuarie 2010.
Casează in parte sentința și trimite cauza spre rejudecare cu privire la cererea de chemare in garanție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013
Președinte, S. R. | Judecător, V. M. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red.S.R./1.04.2013
Tehnored.D.M/1.04.2013
2 ex.
Jud.fond C. C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 6/2013. Tribunalul VRANCEA | Fond funciar. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
