Pretenţii. Decizia nr. 786/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 786/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2715/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 786/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -V. M.
Judecător- S. R.
Judecător -C. C.
Grefier - D. B. Mihailișca
Pe rol judecarea recursului declarat de parații recurenți M. DANUȚ G. și M. V.,domiciliați in Focșani . nr.8A județul V. împotriva sentinței civile nr.3255 din data de 02 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Focșani și în contradictoriu cu intimatul C. A., având ca obiect
pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. L. M. pentru intimatul lipsa,lipsa fiind recurenții si av. P. P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinita,s-a depus cerere din partea recurenților prin av. P. P. D. la data de 2.10.2013 prin care solicita judecarea cauzei si in lipsa,după care:
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat tribunalul constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul in cadrul dezbaterilor.
Av. L. M. având cuvântul pentru intimat,solicita respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse in intimpinare.Solicita cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ la Judecătoria Focșani reclamantul C. L. a chemat în judecată pe pârâtul M. D. G. pentru pretenții.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este vecin cu pârâtul, că în ziua de 25.02.2012 zăpada de pe acoperișul casei acestuia a căzut pe autovehiculul proprietatea sa parcat în curtea bunicii sale, producându-i avarii pentru remedierea cărora solicită ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 8.000 lei.
În drept au fost invocate art. 1349 cod civil.
La primul termen de judecată reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a înțeles să cheme în judecată și pe pârâtul M. V., proprietarul imobilului alăturat proprietății bunicii sale și a solicitat obligarea ambilor pârâți la plata despăgubirilor pretinse.
Pârâtul M. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. D. G., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, nulitatea actelor de procedură întocmite fără legala lui citare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că amplasarea locuinței s-a făcut cu respectarea autorizației de construcție și că nu este vinovat de producerea prejudiciului pretins de reclamant.
Pârâtul M. D. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității de reprezentant a apărătorului reclamantului, excepție respinsă prin încheierea din 29 ianuarie 2013.
Instanța de fond a reținut că dovada calității de reprezentant convențional a fost făcută cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, și că față de dispozițiile art. 68 al.1 cod procedură civilă nu este utilă prezentarea contractului de asistență juridică.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 3255 din 02 iulie 2013 Judecătoria Focșani a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. V. ca neîntemeiate, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească în solidar reclamantului suma de 12.332,17 lei daune materiale și 2850 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul autoturismului marca Volkswagen Golf cu nr._ culoare gri iar pârâții sunt proprietarii imobilului compus din teren și o casă de locuit situată în Focșani .. 8 A.
Din declarațiile martorilor coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, înscrisurile depuse și rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că la data de 15 februarie 2012 zăpada căzută de pe acoperișul imobilului pârâților a avariat autoturismul proprietatea reclamantului, acest fapt datorându-se lipsei opritorilor de zăpadă și distanței la care este amplasat imobilul față de limita proprietății. S-a mai reținut în ce privește excepțiile invocate că reclamantul a făcut dovada că este titularul dreptului de creanță a cărui valorificare o urmărește,, în calitate de proprietar al autoturismului avariat iar pârâtul M. D. G. este coproprietar al imobilului și este deci paznic juridic al bunului, astfel că ele au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții M. D. G. și M. V. considerând că este nelegală și netemeinică în esență prin aceea că:
-în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantului, întrucât împuternicirea avocațială nu cuprinde numărul și data contractului de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă; instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea actelor de procedură ci a fost invocată la termenul din 04.03.2013 și nici nu a obligat pe reclamant să achite taxa de timbru la valoarea stabilită prin raportul de expertiză de 12.332,17 lei; în mod greșit a reținut instanța de fond ca temei de drept dispozițiile art. 349 al.3 raportat la art. 1376 NC procedură civilă deși în cauză sunt aplicabile art. 1349 al.3 raportat la art. 1378 teza finală NC procedură civilă întrucât prin art. 1376 legiuitorul a urmărit atragerea răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucru în mod direct,ori, în prezenta cauză prejudiciul este produs de un presupus viciu de construcție;
-pe fondul cauzei consideră recurenții că declarația martorului G. D. este subiectivă, instanța de fond neobservând că se referă la un alt autoturism deținut de tatăl reclamantului, cu număr apropiat dar de culoare verde;
-în mod greșit au fost obligați la repararea întregului prejudiciu deși și tatăl reclamantului a dat dovadă de nepăsare și după primul incident nu a luat nici o măsură de a înlătura autoturismul din acel loc și nici nu a anunțat serviciul rutier cu privire la producerea evenimentului astfel cum prevăd dispozițiile OUG 195/2002;
-cât privește raportul de expertiză consideră recurenții că față de conținutul acestora, cei doi experți desemnați în cauză ai fost influențați prin persoane interpuse, concluziile fiind eronate.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru refacerea rapoartelor de expertiză iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată sau obligarea lor la plata parțială a prejudiciului.
Intimatul C. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a textelor de lege incidente pricinii, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanță și este dovedită de probele administrate în cauză. Rezultă că reclamantul este proprietarul autoturismului care a fost avariat de căderile de zăpadă de pe acoperișul casei coproprietatea pârâților. În mod corect a reținut instanța de fond că pârâții în calitate de proprietari ai imobilului nu și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în această calitate, de a curăța zăpada acumulată pe acoperiș care prin cădere ar putea afecta viața sănătatea sau bunurile altor persoane, efecte ce pot și se impun a fi prevăzute de orice proprietar diligent.
Ce a ignorat însă instanța de fond a fost atitudinea reclamantului față de evenimentul produs.
Din însuși cuprinsul acțiunii rezultă două momente distincte în producerea prejudiciului. Relatează reclamantul că în dimineața zilei de 25.02.2012 tatăl său a constatat că a alunecat zăpada de pe acoperișul casei pârâților pe capota autovehiculului proprietatea sa parcat în curtea bunicii sale. Mai precizează reclamantul că ,,după-amiază o altă bucată de zăpadă a căzut din nou în zona centrală a mașinii înfundând și plafonul”.
Rezultă așadar, că deși reclamantul a cunoscut că există în continuare pericolul ca zăpada acumulată pe acoperișul casei pârâților să cadă nu a luat nici o măsură de a înlătura autoturismul din locul în care se afla pentru a evita majorarea prejudiciului deja produs în dimineața zilei de 25.02.2012. În acest context, ne aflăm în fața unei culpe comune, împrejurare față de care tribunalul constată că sub acest aspect recursul apare ca fondat, urmând a-l admite și conform 304 pct.9 cod procedură civilă raportat la art. 312 al.3 cod procedură civilă se va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâților doar la ½ din contravaloarea despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.
În ce privește celelalte motive invocate, ele nu pot fi reținute din următoarele considerente.
În mod corect s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului reclamantului împuternicirea avocațială depusă de acesta făcând dovada acestei calități. În ce privește nulitatea actelor de procedură invocată de pârât nu constituie o excepție procesuală prin ea însăși. Pârâtul a invocat că au fost efectuate acte procedurale deși nu a fost legal citat. Pe lângă faptul că nu a indicat care sunt aceste acte din dosarul cauzei rezultă că nu a fost efectuat nici un act de procedură până la termenul la care recurentul pârât a fost introdus în cauză, astfel că nici această susținere nu poate fi reținută.
Taxa de timbru a fost corect calculată și achitată în raport de prejudiciul stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză și însușită de instanța de fond. Așadar nici sub acest aspect recursul nu este fondat.
În ce privește temeiul juridic al acțiunii el a fost corect reținut de instanța de fond ca fiind art. 1376 cod civil. Nu poate fi vorba de aplicarea dispozițiilor art. 1378 cod civil, astfel cum pretind recurenții, întrucât acest text de lege vizează răspunderea pentru ,,ruina edificiului” ceea ce nu poate fi vorba în cauza de față. Imobilul pârâților nu este în ruină și nici nu este afectat de vreun viciu de construcție.
Nu pot fi reținute nici susținerile vizavi de declarația martorului G. D. în sensul că acesta se referă la un alt autoturism decât cel în litigiu. Recurenții fac o simplă afirmație fără a o dovedi. Martorul G. D. a relatat că autoturismul aparține reclamantului și că anterior acesta a aparținut tatălui, nu a indicat numărul de înmatriculare, a indicat doar marca și culoarea.
Nici motivul referitor la influiențarea experților nu poate fi reținut, el nefiind dovedit iar dacă pârâții aveau cunoștință de vreo imixtiune în activitatea experților ar fi trebuit să utilizeze dispozițiile referitoare la recuzare. Faptul că experții au ajuns la anumite concluzii care nu sunt pe placul pârâților nu înseamnă că aceștia nu au fost obiectivi.
Considerând cele de mai sus, tribunalul constată că restul mențiunilor sentinței urmează a fi menținut.
Văzând că recursul a fost legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de parații recurenți M. DANUȚ G. și M. V.,domiciliați in Focșani . nr.8A județul V. împotriva sentinței civile nr.3255 din data de 02 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Focșani și în contradictoriu cu intimatul C. A., având ca obiect pretenții .
Modifica in parte sentinta in sensul ca stabileste cuantumul despagubirilor la 6.106 lei in loc de 12.332 lei și al cheltuielilor de judecata la 1425 in loc de 2850 lei.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, V. M. | Judecător, S. R. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:S.R.
21.10.2013
N.S._30.10.2013
Jud. Fond: R. I.
Ex 2.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul VRANCEA | Pretenţii. Hotărâre din 03-10-2013, Tribunalul VRANCEA → |
|---|
