Acces la părţile comune ale unui imobil
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr.6291/07.11.2000 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii CM şi CDD împotriva pârâţilor O.G., OSZ şi OGI prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor să permită reclamanţilor accesul în părţile comune indivize constând din pivniţă, spălătorie, pod, ale imobilului situat în Sibiu, Str.Pescarilor 6, înscris în CF 12351 Sibiu, obligarea pârâţilor să deschidă spălătoria comună şi să-şi ridice toate bunurile depozitate în spălătorie şi pe casa scărilor, precum şi autorizarea reclamanţilor de a ridica aceste bunuri pe cheltuiala părţilor în cazul refuzului acestora.
în motivarea hotărârii i s-a învederat că în cursul procesului, accesul la pivniţă şi spălătorie a fost deschis, reclamanţii nefiind împiedicaţi să folosească liber aceste părţi comune în prezent, astfel că cererea reclamanţilor în sensul obligării pârâţilor la deschiderea spălătoriei şi la permiterea accesului în această incintă şi în pivniţă a fost respinsă ca rămasă fară obiect.
Cât priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor să le permită accesul la pod s-a arătat că accesul reclamanţilor în pod este nestânjenit de pârâţi, acest lucru realizându-se prin holul folosit în exclusivitate de reclamanţi.
Cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la ridicarea bunurilor depozitate de pârâţi în spălătorie şi pe casa scărilor a fost respinsă pe considerentul că nu s-a făcut dovada că bunurile depozitate de pârâţi împiedică accesul sau utilizarea corespunzătoare a incintelor unde acestea se află.
Instanţa de fond şi de apel au stabilit o stare de fapt corectă potrivit probatoriului administrat în cauză însă au făcut o greşită aplicare a legii.
Coproprietatea forţată şi perpetuă are un caracter accesoriu, bunul accesoriu reprezintă cotele indivize destinate pentru utilizarea normală a bunului principal, în speţa de faţă cele două apartamente ce sunt folosite de către pârâţi.
Aşa cum rezultă din probe, pârâţii au blocat accesul reclamanţilor la spălătorie şi pivniţă, fapt ce nu a fost contestat de către aceştia. împrejurarea că în cursul judecăţii la prima instanţă pârâţii au declarat că au deblocat uşile şi au permis accesul reclamanţilor în spălătorie şi în pivniţă este relevantă din punct de vedere juridic şi nu putea justifica respingerea acţiunii reclamanţilor deoarece aceştia oricând pot bloca accesul reclamanţilor care nu au la îndemână pârghiile necesare pentru a putea să-i oblige pe aceştia să le permită accesul.
în această situaţie reclamanţii erau îndreptăţiţi să obţină o hotărâre judecătorească care să le rezerve dreptul de a putea folosi paşnic bunurile indivize, iar în caz de opunere din partea pârâţilor să aibă posibilitatea să-i acţioneze pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti.
Curtea de Apel Alba Iulia - decizia civilă nr.1560 din 4 septembrie 2001.
| ← Partajul folosinţei părţilor indivize comune | înstrăinarea imobilului bun comun → |
|---|
