Acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv de stat. Contestaţie. Termen

Comentarii

0

Legea nr. 10/2001, republicată, art. 22 Legea nr. 247/2005, art. II

în art. 22, Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la 14 februarie 2001. Termenul este de decădere, prevederile art. 22 alin. (1) din lege nu au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, astfel că pentru persoanele îndreptăţite nu operează o repunere în termen pentru o altă notificare.

Decizia civilă nr. 177 din 11 noiembrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 265 din 4 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a respins acţiunea formulată de C.M.-E., în contradictoriu cu Primaml municipiului Bârlad, privind pronunţarea unei hotărâri care să constituie actul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 289 mp situat în Bârlad.

Pentm a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea înregistrată la Prefectura municipiului Vaslui sub nr. 301/2001, reclamanta C.M.-E. a solicitat restituirea în natură şi despăgubiri pentru diferenţă, pentru imobilul format din locuinţă şi teren aferent. Conform susţinerilor pârâtului, în urma analizării notificării, s-a constatat că reclamanta era proprietara imobilului format din constmcţii cu destinaţia locuinţă şi teren în suprafaţă de 280 mp, trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 297/1987. Construcţia cu destinaţia de locuinţă fiind demolată, iar terenul în suprafaţă de 280 mp ocupat de bloc de locuinţe şi lucrări de sistematizare aferente acestuia, reclamantei i s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare sau acţiuni în valoare de 9.888,268 lei, prin dispoziţia nr. 1993/29.12.2004.

Reclamanta nu a contestat această dispoziţie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi prin cererea înregistrată la Primăria municipiului Bârlad, la nr. 2059/24.01.2005, a arătat că este de acord cu oferta primarului referitoare la acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 9.888,268 lei.

în consecinţă, documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 1193/2004 a fost trimisă de Instituţia Prefectului, urmând a fi trimisă către Fondul Proprietatea în vederea acordării măsurilor reparatorii.

Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat o nouă notificare, înregistrată sub nr. 200/2005, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului aferent şi care a fost înregistrată la Primăria municipiului Bârlad sub nr. 200/2005. Prin adresa nr. 200/16.05.2006, primarul a comunicat reclamantei că imobilul respectiv a lăcut obiectul dispoziţiei nr. 1993/2004 a Primarului municipiului Bârlad, care i-a fost comunicată şi împotriva căreia a avut posibilitatea formulării contestaţiei în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Iniţial, reclamanta a înţeles să conteste această adresă, dar prin sentinţa civilă nr. 2247 din 05.12.2006 a Tribunalului Vaslui s-a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de procuratorul F. V., în contradictoriu cu Primăria municipiului Bârlad, deoarece acesta nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al reclamantei. Faţă de modul cum reclamata, prin procurator, a înţeles să formuleze obiectul cauzei - pronunţarea unei hotărâri care să constituie titlu de proprietate asupra terenului - prin concluziile asupra fondului cauzei, pârâtul Primarul municipiului Bârlad a înţeles să invoce inadmisibilitatea acţiunii reclamantei.

în legătură cu acest aspect instanţa a reţinut că nu a fost invocată expres o excepţie asupra căreia să fie obligată să se pronunţe, ci s-au făcut aprecieri cu privire la soluţia ce urma a fi pronunţată în cauză, acestea urmând a fi avute în vedere la soluţionarea fondului cauzei.

în acest sens, instanţa a reţinut că, într-adevăr, atât timp cât imobilul în cauză a făcut deja obiectul unei dispoziţii a primarului, care nu a fost contestată şi cu care reclamanta a fost de acord, aceasta nu mai putea face obiectul unei noi notificări. Astfel, contrar susţinerilor reclamantei, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a reglementat repunerea proprietarilor în termenul de 6 luni de formulare a notificărilor, în condiţiile în care această lege, deşi a adus o serie de modificări şi completări Legii nr. 10/2001, aceste modificări nu se referă la art. 21 din lege care prevede obligativitatea adresării notificării în tennenul prelungit succesiv până la data de 14.02.2002.

Chiar dacă prin această lege au fost extinse cazurile de restituire în natură, la data emiterii dispoziţiei primarului nr. 1993/2004 au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, analiza în cauză a dispoziţiilor legale modificate ulterior contravenind principiului neretroactivităţii legii civile în timp.

Nici dispoziţiile art. II din Legea nr. 247/2005, invocate de reclamantă în precizările la acţiune, nu erau incidente în cauză, aceste dispoziţii reglementând posibilitatea atacării în instanţă în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, a dispoziţiilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi nevalorificate.

Or, imobilul din prezenta cauză nu făcea parte din cele prevăzute în anexa nr. 2 lit. a) din Legea nr. 247/2005, la care face trimitere art. 16 din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta nici nu a înţeles să învestească instanţa cu

o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1993/2004, formulată în temeiul art. II din Legea nr. 247/2005.

împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală şi susţinând că a urmat procedura Legii nr. 10/2001, după tergiversarea soluţionării timp de mai mulţi ani a notificării formulate, entitatea învestită Primăria municipiului Bârlad a emis dispoziţia nr. 1993/29 decembrie 2004, prin care i-au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent, pe care nici nu le-a valorificat, iar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 a formulat contestaţie solicitând restituirea în natură a terenului. Instanţa a reţinut greşit că dispoziţiile acestei legi nu pot retroactiva, când în realitate acestea nu retroactivează, ci evită termenul de 12 luni pentru solicitanţii care nu şi-au valorificat despăgubirile acordate. A mai susţinut apelanta că îi erau aplicabile dispoziţiile art. II din Legea nr. 247/2005, deoarece ea nu a înţeles să valorifice despăgubirile modice acordate prin dispozitiv unităţii învestite. Pe de altă parte, instanţa era obligată să califice ea însăşi cererea reclamantei ca fiind o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1993/2004, cum de altfel rezulta şi din motivarea cererii.

Verificând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de apel formulate şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea de apel a constatat următoarele:

Urmare a notificării înregistrate la prefectura judeţului Vaslui sub nr. 301/2001, prin care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentm imobil, a fost emisă dispoziţia nr. 1993 din 29.12.2004, prin care acesteia i s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare sau acţiuni în valoare de 98.882.682 lei.

Cu adresa înregistrată sub nr. 2059 din 24.01.2005, depusă la sediul Primăriei Bârlad, apelanta-reclamantă a comunicat că este de acord cu măsura propusă, optând pentm măsuri reparatorii prin echivalent constând în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.

Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2005, reclamanta a formulat o nouă notificare, cu privire la acelaşi imobil care a făcut obiectul dispoziţiei nr. 1993/2004 (necontestată), solicitând restituirea în natură a acestuia. Tribunalul a reţinut că reclamanta nu a înţeles să învestească instanţa cu o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1993/2004. A constatat însă că atâta timp cât imobilul în litigiu a făcut deja obiectul unei notificări, în urma căreia a fost emisă o dispoziţie a primamlui ce nu a fost contestată, din contră, chiar însuşită de reclamantă, conform celor reţinute anterior, imobilul nu mai putea face obiectul unei noi notificări, pentru că în Legea nr. 247/2005 nu s-a reglementat repunerea proprietarilor în termenul de 6 luni de formulare a contestaţiilor.

Modificările şi completările aduse Legii nr. 10/2001 nu se referă la art. 21 care prevede că înregistrarea notificării trebuie să aibă loc în termenul prevăzut de acest text de lege. Mai mult, aşa cum corect a reţinut Tribunalul laşi, nu şi-au găsit aplicabilitatea în cauză nici dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 247/2005 la care a făcut referire apelanta, dispoziţii care reglementează posibilitatea atacării în instanţă în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii a dispoziţiilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentm imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi nevalorificate. Or, aşa cum reiese din economia dosarului, dispoziţia nr. 1993 a fost emisă în 2004 şi nu a fost contestată în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

în consecinţă, date fiind considerentele expuse şi având în vedere şi dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a respins apelul, păstrând sentinţa Tribunalului Iaşi ca temeinică şi legală.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: