Acţiune în nulitate contract şi evacuare. Competenţă materială în funcţie de valoare

Comentarii

0

C. pr. civ., art. 1, art. 2 lit. b)

Conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste

500.000 lei, cu excepţiile în mod expres prevăzute de acelaşi text.

Acţiunea în nulitatea unui contract de vindere-cumpărare şi de repunerea părţilor în situaţia anterioară, are un obiect evaluabil în bani şi atrage competenţa în funcţie de valoare.

Sub acest aspect, relevant este scopul propus şi anume readucerea bunului sau preţului în patrimoniul reclamantului şi nu temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

Ca urmare, dacă valoarea bunului indicat de parte este preţul din contract, iar acesta se situează sub valoarea de 500.000 lei, competentă a soluţiona cauza, în primă instanţă, este judecătoria, instanţă cu plenitudine de jurisdicţie, conform art. 1 pct. 1 C. pr. civ.

în schimb, dacă valoarea obiectului litigiului este de peste 500.000 lei, competenţa de soluţionare a acestuia revine, în primă instanţă, tribunalului.

(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 414 din 5 iunie 2007)

NOTĂ: în acelaşi sens s-a pronunţat ulterior şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, statuând că: „Dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) din C. pr. civ., se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare".

Prin cererea din 30 martie 1998, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanţii

B.D.N.C. şi B.M.A.T. i-a chemat în judecată pe pârâţii R.T., Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi SC H.N. SA, pentru a se constata nulitatea absolută pentru fraudă la lege şi cauză ilicită a contractului de vânzare cumpărare nr. 3051/1997 având ca obiect apartamentul situat în Bucureşti şi pentru evacuarea pârâtei persoane fizice din acesta.

Prin cerere reconvenţională, această din urmă pârâtă, R.T. a solicitat să se constate calitatea sa de dobânditor de bună credinţă asupra imobilului, iar în subsidiar, în cazul admiterii cererii principale, cele două pârâte să fie obligate în solidar la restituirea preţului reactualizat cu rata inflaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 1191 din 6 decembrie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea şi a admis cererea reconvenţională, constatând că pârâta R.T. este dobânditoare de bună credinţă a imobilului din litigiu.

împotriva sentinţei, au declarat apel reclamanţii, iar din data de 3 aprilie 2001 şi până la data de 17 ianuarie 2006, cauza a rămas în nelucrare, fiind suspendată conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 5.000.000.000 lei.

în speţă, obiectul litigiului, îl constituie un apartament situat la adresa indicată mai sus, şi cumpărat de către pârâta R.T. cu suma de 18.152.407 lei.

Susţinerea precum că pretenţia concretă dedusă judecăţii este neevaluabilă în bani, aşa încât nu ar atrage competenţa după valoare, este irelevantă, în raport de conţinutul textului suscitat, care face trimitere la valoarea obiectului litigiului, şi nu la caracterizarea cererilor legate de acesta.

Drept urmare, tribunalul nu este competent să judece, în primă instanţă, acest litigiu, ci judecătoria, instanţă cu plenitudine de jurisdicţie, pentru toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege, în competenţa altor instanţe, astfel cum se stipulează prin art. 1 pct. 1 C. pr. civ.

Aşa fiind, în baza art. 297 alin. (2) C. pr. civ., urmează a se admite apelul, a se anula sentinţa, şi a se trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei sector 1 Bucureşti. (A.V.)

← Acţiune în evacuare. Calitatea procesuală activă şi...		Acţiune în nulitate exercitată împotriva unei hotărâri... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Marcă. Semn uzual. Determinare. Consacrare legislativă. Lipsă de relevanţă. întrebuinţare generalizată curentă pentru serviciul desemnat de marcă Acţiune în constatare interogatorie. Calitate procesuală pasivă a unităţii administrativ-teritoriale Acţiune în constatarea nulităţii absolute a testamentului olograf. Lipsa calităţii procesuale active a persoanelor care nu invocă existenţa unor drepturi succesorale proprii Acţiune în evacuare. Calitatea procesuală activă şi interesul proprietarului imobilului care înstrăinează imobilul ulterior introducerii acţiunii Acţiune în nulitate exercitată împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Inadmisibilitate analizată din perspectiva dispoziţiilor procedurale interne şi a dreptului la un recurs efectiv reglementat de art. 13 din Convenţia europeană pentru apărar Acţiune în revendicare. Excepţia lipsei calităţii procesuale active Aderare la apel. Soluţie de respingere, în ipoteza în care cererea de intervenţie în nume propriu a fost respinsă în principiu 1. Administrarea probei cu înscrisuri. Incidentul procedural al înscrierii în fals. Verificările instanţei de judecată. 2. Efectul înlăturării înscrisului constatat fals. îndeplinirea condiţiei rezolutorii care afectează o promisiune de vânzare-cumpărare.