Acţiune în revendicare. Excepţia lipsei calităţii procesuale active
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480 C. pr. civ., art. 43, art. 136, art. 137, art. 161
Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de ordine publică, putând fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice moment al procesului, chiar direct în căile de atac.
Pe de alte parte, fiecare dintre părţile raportului juridic dedus judecăţii trebuie să-şi justifice calitatea procesuală pe tot cursul procesului, atât in faţa instanţelor de fond, cât şi in faţa instanţei de recurs.
Transpunând aceste reguli de ordin general acţiunii în revendicare, se constată că, din momentul desfiinţării titlurilor de proprietate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, calitatea procesuală activă a reclamantului, nu mai este îndeplinită, întrucât procesul civil care s-a finalizat cu desfiinţarea titlurilor sale de proprietate, a evidenţiat faptul că reclamantul nu este titularul dreptului real.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 1931 din 15 noiembrie 2007)
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30 octombrie 1995, cerere precizată la data de 7 decembrie 1995, reclamanta SC T.l. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, obligarea pârâtei să îi lase liberă posesia terenului în suprafaţă de 40.000 mp, situat în Bucureşti, sector 3, prin înlăturarea împrejmuirii construită de aceasta sau, în caz de refuz, autorizarea reclamantei de a proceda la ridicarea împrejmuirii pe cheltuiala pârâtei.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480, art. 998, art. 674 şi urm. C. civ.
Reclamanta şi-a susţinut cererea de chemare în judecată pe temeiul actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6714 din 22 decembrie 1992 şi pe actul adiţional la contractul iniţial, procesul - verbal de punere în posesie în ceea ce o priveşte pe vânzătoarea S.L. şi titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, nr. 2190 din 2 iunie 1993.
Pârâta, în apărare, a invocat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0880 din 28 februarie 1994.
La dosarul cauzei s-a depus şi Ordinul emis de Ministerul Industriilor nr. 1533 din 14 aprilie 1995, prin care s-a rectificat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în sensul reducerii suprafeţei de 74.457,60 mp, cu
40.000 mp, determinată de emiterea procesului - verbal de punere în posesie nr. 1618 din 23 august 1992 pe numele titularei S.L.
Prin sentinţa civilă nr. 331 din 9 mai 1996, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2398/1997, pronunţată Curtea Supremă de Justiţie, s-a anulat Ordinul nr. 1553/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 4423 din 18 mai 2006, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei SC I.S. SA, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 2190 din 2 iunie 1993 emis de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 33594 din 16 octombrie 1992 şi a contractului de vânzare - cumpărare nr. 6714 din 22 decembrie 1992 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1535 R din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă).
în cauza de faţă, s-au pronunţat următoarele hotărâri judecătoreşti:
Prin sentinţa civilă nr. 1503 din 18 februarie 1999, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 5 noiembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a admis acţiunea restrânsă a reclamantei şi a obligat pârâţii SC I.E. SA şi S.L. să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţă de
40.000 mp, identificat prin expertiza efectuată, a respins ca nefondată acţiunea în constatare formulată de societatea pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 212 A din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă a admis apelul pârâtei SC I.S. SA, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea restrânsă şi a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 32.024 mp, delimitată în raportul de expertiză întocmit, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 17 iunie 2003, pârâta SC I.S. SA, prin care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare şi dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii - art. 304 pct. 10 C. pr. civ., hotărârea fiind dată şi cu aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Terenul în litigiu nu a fost niciodată proprietatea CAP C. sau CAP B., ci a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 241 din 28 martie 1962.
Toate înscrisurile depuse de pârâtă la dosar atestă situaţia juridică în sensul celor susţinute anterior.
Ulterior, prin Ordinul nr. 1163 din 26 decembrie 1973 al Ministerului Agriculturii, s-a aprobat scoaterea definitivă din producţia agricolă vegetală a terenurilor păşuni în suprafaţă de 70.300 mp.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 5 februarie 1974, terenul a trecut la Î.C.E.
Toate aceste înscrisuri dovedesc că încă din anul 1974, terenul în litigiu a fost în administrarea şi folosinţa exclusivă a pârâtei.
Fosta Î.C.E. a devenit, prin incidenţa Legii nr. 15/1990, pârâta din cauza de faţă. Această societate a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, inclusiv cel care face dovada dreptului pârâtei asupra terenului în litigiu.
Instanţa de apel a aplicat greşit atât principiile de drept, cât şi dispoziţiile legale, în activitatea de comparare a titlurilor părţilor, fără să se pronunţe asupra mijloacelor de apărare şi dovezilor administrate de pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 2148 din 8 martie 2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis dosarul spre judecată Curţii de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din Legea nr. 219/2005.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Acţiunea promovată de reclamantă la data de 30 octombrie 1995, are natura juridică a unei acţiuni în revendicare şi aceasta rezultă din conţinutul expunerii de motive şi din temeiul juridic expres formulat, art. 480 C. civ.
Circumstanţele particulare ale cauzei, respectiv derularea şi finalizarea printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila a procesului angajat de pârâtă pentru desfiinţarea titlurilor care întemeiază acţiunea in revendicare a reclamantei, obliga instanţa sa ia în considerare cu prioritate un fapt relevant pentru cauză: prin sentinţa civilă nr. 4423 din 18 mai 2006, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei SC I.S. SA, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 2190 din 2 iunie 1993 emis de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991, a contractului de vânzare - cumpărare nr. 33594 din 16 octombrie 1992 şi a contractului de vânzare - cumpărare nr. 6714 din 22 decembrie 1992 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1535 R din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă).
Principiile care guvernează materia efectelor nulităţii unui act juridic, desfiinţarea pentru viitor, dar şi pentru trecut, a efectelor produse între momentul încheierii actului juridic şi momentul desfiinţării efective a actului, obligă instanţa să observe inclusiv consecinţele produse în ceea ce priveşte cadrul procesual de învestire (calitatea procesuală activă, în special) în cauza pendinte.
în această situaţie, excepţia invocată de recurenta-pârâtă la data de 27 noiembrie 2006, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, susţinută pe temeiul dispoziţiilor art. 43, art. 136, art. 137, art. 161 C. pr. civ., se impune a fi reţinuta, pentru următoarele considerente;
Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de ordine publica, putând fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, in orice moment al procesului, chiar direct in căile de atac.
Pe de alte parte, fiecare dintre părţile raportului juridic dedus judecăţii trebuie să-şi justifice calitatea procesuală pe tot cursul procesului, atât in faţa instanţelor de fond, cât şi in faţa instanţei de recurs.
Transpunând aceste reguli de ordin general, acţiunii deduse judecăţii, acţiune în revendicare, Curtea constată că, din momentul desfiinţării titlurilor de proprietate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, condiţia-premisă pentru susţinerea unei acţiuni în revendicare nu mai este îndeplinită în ceea ce o priveşte pe reclamantă, cu consecinţa ce urmează acestei constatări, respingerea acţiunii în revendicare.
Fundamentul respingerii acţiunii prin care s-a încercat valorificarea unui drept real, dreptul de proprietate, este chiar excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât procesul civil care s-a finalizat cu desfiinţarea titlurilor de proprietate ale reclamantei, a făcut posibila şi evidentă constatarea că reclamanta nu este titulara dreptului real.
în ceea ce priveşte susţinerile paraţilor B.G. şi S.L., conform cărora hotărârile judecătoreşti menţionate anterior ar reprezenta o gravă eroare judiciara ce se impune a fi îndreptata în procesul de fata, Curtea le apreciază ca neavenite pentru considerente ce ţin de puterea de lucru judecat a acestor hotărâri, ce se impune a fi respectată.
Sintagma subliniata înseamnă, pe de o parte, că acţiunea nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura data şi că pe de alta parte, hotărârea pronunţată este prezumata a exprima adevărul (ceea ce înseamnă şi că nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre).
în conformitate cu dispoziţiile art. 321 alin. (1) şi (3) C. pr. civ., Curtea va admite recursul paratei SC I.S. SA, va modifica, în tot, decizia civilă nr. 212 A din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, va admite apelul formulat de apelanta-pârâtă SC I.S. SA împotriva sentinţei civile nr. 814 din 15 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, va schimba în tot, sentinţa primei instanţe, în sensul ca va respinge acţiunea restrânsă a reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale active. (H.M.)
| ← Acţiune în nulitate exercitată împotriva unei hotărâri... | Aderare la apel. Soluţie de respingere, în ipoteza în care... → |
|---|
