ACŢIUNE ÎN RE JUDECARE. IMOBIL TRECUT ÎN PROPRIETATEA STATULUI ÎN BAZA DECRETULUI NR. 223/1974. CARACTERUL DECIZIEI ADMINISTRATIVE. EFECTE.

Comentarii

0

Decizia organului administrativ are un caraeter constatator şi nu constitutiv al dreptului de proprietate, drşptul statului fiind născut prin efectul legii. Raportul juridic civil având ca obiect imobilul în litigiu s-a născut, şi-a produs efectele şi s-a stins în perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 223/1974 şi cel al ieşirii din vigoare a acestui act normativ.

Reclamanţii S.S. şi S.M. au solicitat, în contradictoriu cu C.L.M.B. şi S.C. „Foişor"-S.A. să se constate, în conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 111 Cod procedură civilă, nulitatea absolută a deciziei nr. 988/1983 a fostului Sfat Popular al Municipiului Bucureşti, obligarea pârâtului C.L.M.B. să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str. A.S. 18, sectorul 2, compus din teren în suprafaţă de 377 m² şi construcţie.

în cel de-al doilea ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 3.918/2.03.1998, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că imobilul a trecut legal în proprietatea statului, în baza art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 223/1974.

Prin decizia civilă nr. 2.323A/22.09.2998, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a respins apelul, ca nefondat, reţinând că reclamanţii au încălcat dispoziţiile legale în vigoare la data rămânerii lor în străinătate, părăsind teritoriul României în mod fraudulos, apreciindu-se că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu.

împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii, susţinând că decizia administrativă reprezintă titlu de proprietate al statului şi, nefiind comunicată, nu a putut fi contestată, deci nu poate fi un titlu legal în favoarea statului.

Recursul este nefondat.

Critica adusă deciziei vizează cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - hotărârea este lipsită de temei legal.

Instanţele anterioare au reţinut, în mod corect, că, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu legal, respectiv dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 223/1974. Aceste dispoziţii sunt imperative, fiind aplicate situaţiei de fapt pe care o prevedeau expres, respectiv reclamanţii recurenţi au plecat temporar în străinătate, având termen până la 31.12.1981 şi nu s-au mai înapoiat în ţară, situaţie care a determinat pierderea de drept a proprietăţii imobilului.

Codul civil prevede, în art. 645, posibilitatea dobândirii proprietăţii, alături de alte moduri de dobândire, şi prin lege.

Decizia administrativă reprezintă doar un act constatator şi nu constitutiv, al dreptului de proprietate al statului.

Raportul juridic civil având ca obiect imobilul în litigiu s-a născut, şi-a produs efectele şi s-a stins în perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 223/1974 şi cel al ieşirii din vigoare.

Efectul produs asupra reclamanţilor de acest act normativ a fost ieşirea bunului imobil din patrimoniul acestora şi intrarea lui în patrimoniul statului.

După abrogarea acestui act normativ, puterea legislativă a adoptat Legea nr. 112/1995, pentru reglementarea situaţiei unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, prin care s-au statuat măsuri reparatorii, prin restituirea în natură sau prin plata de despăgubiri.

întrucât imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu, urmează ca reclamanţii să beneficieze de măsura reparatorie subsecventă - plata de despăgubiri.

(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 731/1999) NOTA: în sensul că Decretul nr. 223/1974 reprezintă un titlu nevalabil, a se vedea infra, speţa nr. 15, pag. 199 şi urm. (Judecator Ioana Surdescu)

← ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL TRECUT ÎN PROPRIETATEA...		ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. SOCIETATEA COMERCIALĂ CARE... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL RECHIZIŢIONAT Şl ULTERIOR TRECUT ÎN PROPRIETATEA STATULUI ÎN BAZA DECRETULUI NR. 111/1951. ACŢIUNE ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ PROMOVATĂ DE UN COINDIVIZAR. INADMISIBILITATE. ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL TRECUT ÎN PROPRIETATEA STATULUI CU TITLU. HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ PRONUNŢATĂ ÎN BAZA ART. 1 DIN DECRETUL NR. 111/1951. ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL TRECUT ÎN PROPRIETATEA STATULUI ÎN BAZA DECRETULUI NR. 111/1951. NETEMEINICIE. ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. SOCIETATEA COMERCIALĂ CARE ADMINISTREAZĂ IMOBILUL. CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ. DREPTUL JURISCONSULTULUI LA EXERCITAREA CĂII DE ATAC. ACŢIUNE. MAJORAREA CUANTUMULUI PRETENŢIILOR. MODALITATE. ACŢIUNE. OBIECT. STABILIREA OBIECTULUI ACŢIUNII DUPĂ FINALITATEA URMĂRITĂ DE RECLAMANT Şl NU DUPĂ TERMENII FOLOSIŢI IMPROPRIU. APEL ANULAT CA NETIMBRAT. NEÎNDEPLINIREA DE CĂTRE INSTANŢA DE APEL A OBLIGAŢIEI PREVĂZUTĂ DE ART. 20 ALIN. 2 DIN LEGEA NR. 146/1997. CASARE CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE.