ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL RECHIZIŢIONAT Şl ULTERIOR TRECUT ÎN PROPRIETATEA STATULUI ÎN BAZA DECRETULUI NR. 111/1951.
Comentarii |
|
Chiar dacă imobilul revendicat a fost rechiziţionat, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 439/1945 - act normativ în vigoare la acea dată, statul deţine un titlu valabil - întrucât, ulterior, prin hotărâre judecătorească definitivă s-a schimbat situaţia juridică a imobilului din bun rechiziţionat în imobil trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 111/1951, creân-du-se o altă stare de drept, diferită de cea existentă până atunci.
Titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului este o hotărâre judecătorească, care poate fi desfiinţată numai prin intermediul căilor de atac, exercitate în condiţiile legii.
în fond, după casare, Judecătoria Câmpina, jud. Prahova, prin sentinţa civilă nr. 4.864/10.10.1997, a admis acţiunea reclamantelor, a constatat dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 1.600 m2 şi construcţie edificată pe teren, şi a obligat pârâtele Consiliul Local Buşteni, D.G.F.P.C.F.S. Prahova şi S.B.B. să lase în deplină proprietate şi posesie a imobilului situat în Buşteni, str. Victoriei.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, D.Ghe. asupra imobilului revendicat, precum şi a calităţii lor de moştenitoare; imobilul a fost rechiziţionat în baza Legii nr. 439/1945, prin Ordinul Ministerului Afacerilor Externe, fără să fie respectate dispoziţiile acestei legi, întrucât imobilul nu a mai fost restituit proprietarului; în speţă, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 112/1995, întrucât imobilul a fost trecut la stat, fără titlu; în situaţia luării imobilului prin violenţă nu i se poate imputa proprietarului atitudinea de abandonare a imobilului său; sentinţa civilă nr. 67/1955 a fostuluiTribunal Raional Sinaia, pronunţată în baza Decretului nr. 111/1951, nu le poate fi opozabilă reclamanţilor şi nu poate produce efecte juridice, fiind dată cu lipsă totală de procedură.
Prin decizia civilă nr. 1.064/7.05.1998, Tribunalul Prahova a admis apelul formulat de apelantul pârât S.B.B., a schimbat în tot sentinţa şi pe fond, a respins acţiunea reclamantelor, ca nefondată.
împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea recursului, prin încheierea nr. 4.177/27.11.1998 a Curţii Supreme de Justiţie, cu păstrarea actelor îndeplinite de instanţă înainte de strămutare, constată că decizia recurată este legală şi temeinică, nefiind supusă casării, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Este adevărat că la data de 20.06.1948, imobilul revendicat a fost rechiziţionat, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 439/1945, act normativ în vigoare la acea dată.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 67/1955, pronunţată de fostul Tribunal al Raionului Sinaia, imobilul a trecut în patrimoniul statului, în baza Decretului nr. 111/1951.
Având în vedere că titlul în baza căruia imobilul a fost trecut în proprietatea statului este o hotărâre judecătorească, care poate fi desfiinţată numai prin intermediul căilor de atac, susţinerile reclamantelor relativ la lipsa de procedură la data pronunţării hotărârii judecătoreşti nu pot fi reţinute.
în ceea ce priveşte hotărârea judecătorească, este necesar să se facă distincţie între principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti şi principiul opozabilităţii faţă de terţi a acesteia.
Prin urmare, situaţiile juridice create prin hotărârile judecătoreşti trebuie să fie respectate şi de către alte persoane decât părţile care au participat la proces.
Hotărârea judecătorească nr. 67/1955 nu face parte din categoria hotărârilor care nu au fost puse în executare în termenul de prescripţie stabilit de lege, situaţie în care aceasta şi-ar pierde puterea lucrului judecat.
Fiind vorba de o preluare a imobilului în baza unui titlu legal, de către stat, acesta face obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995, care cuprinde dispoziţii de natură să stabilească modalitatea în care foştii proprietari sau moştenitorii lor vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferitei (Judecator Ioana Surdescu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 617/1999)
← ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN BAZA... | ACŢIUNE ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ PROMOVATĂ DE UN... → |
---|