Acţiune în revendicare întemeiată pe prevederile Legii nr. 182/2005. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
- Legea nr. 182/2005
Admisibilitatea acţiunii în revendicare întemeiate pe prevederile Legii nr. 182/2005 este condiţionată de verificarea în prealabil a existenţei sau inexistenţei unui titlu valabil, emis în condiţiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948, care să fi servit intabulării pârâtei în CF.
Prin urmare, instanţa de judecată este datoare să se pronunţe mai întâi asupra rectificării cărţii funciare, prin verificarea existenţei (ori inexistenţei) titlului în baza căruia pârâta s-a intabulat în CF, raportat la condiţiile reglementate de art. 37 din Decretul nr. 177/1948 şi abia ulterior rectificării cărţii funciare prin restabilirea situaţiei anterioare de CF în favoarea reclamantei, se poate pronunţa şi asupra admisibilităţii petitului în revendicare.
(Decizia nr. 324/A din 4 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 674/12.06.2009, pronunţată în rejudecare de Tribunalul Maramureş, s-a luat act de renunţarea reclamantei Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Budeşti la judecata acţiunii civile formulate în contradictoriu cu intervenientul Statul Român prim Ministerul Economiei şi Finanţelor; s-a respins acţiunea civilă formulată de către reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Budeşti în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Română Budeşti; reclamanta a fost obligată la plata către pârâta Parohia Ortodoxă Română Budeşti a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Budeşti, solicitând, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 297 C. pr. civ., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureş, iar în subsidiar, în temeiul art. 296 C. pr. civ., admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Apelul este fondat.
Iniţial, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Budeşti a solicitat obligarea pârâtei Parohia Ortodoxă Budeşti la a-i preda în deplină proprietate şi folosinţă biserica veche de lemn, situată în comuna Budeşti, în zona numită „Josani”, înscrisă în CF nr. 3433 nr. top. 347, sub rezerva identificării de CF, ţinându-se seama şi de nr. top. 156, precum şi intabularea reclamantei asupra acestui imobil în CF, invocând în motivarea cererii prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 modificat prin O.G. nr. 64/2004, Decretul-lege nr. 9/1989 şi art. 22 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
Ulterior, prin completarea de acţiune, reclamanta a invocat ca temei al cererii sale dispoziţiile art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Printr-o nouă precizare de acţiune, depusă în rejudecare în dosarul nr. 1788/307/2007, reclamanta a solicitat instanţei să dispună rectificarea situaţiei tabulare a imobilului cu nr. top. 347, atât din CF nr. 3433, cât şi din CF nr. 109, cu repunerea în situaţia anterioară de carte funciară, prin intabularea reclamantei în CF nr. 109 nr. top. 347, cu titlul de lege; obligarea pârâtei la a-i preda reclamantei în deplină proprietate şi posesie biserica din lemn aferentă nr. top. 347 din CF nr. 109, situată în comuna Budeşti la locul numit „Josani", invocând în motivarea acestei precizări de acţiune dispoziţiile art. 34 pct. 1, art. 17 şi art. 111 din Decretul-lege nr. 115/1938, precum şi nesocotirea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Decretul nr. 358/1948, prin toate precizările şi completările ulterioare de acţiune, reclamanta arătând că susţine toate cele invocate anterior.
Analizarea şi soluţionarea petitului în revendicare, întemeiat din punct de vedere juridic pe prevederile art. 480 C. civ., era posibilă doar dacă în prealabil se analiza petitul referitor la constatarea inexistenţei titlului în baza căruia pârâta s-a intabulat în cartea funciară, cu consecinţa rectificării cărţii funciare în sensul anterior precizat.
Prin Legea nr. 182/2005 a fost aprobată O.G. nr. 64/2004, pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, prevăzându-se că, în situaţia în care comisia mixtă prevăzută de acest act normativ nu se întruneşte, sau nu ajunge la nici un rezultat, ori decizia comisiei nemulţumeşte una dintre părţi, partea interesată are deschisă calea acţiunii în justiţie, potrivit dreptului comun, soluţionarea acestei acţiuni, scutită de plata taxei de timbru, fiind de competenţa Tribunalului.
Fără îndoială, este vorba despre o acţiune în revendicare de drept comun, pentru a cărei soluţionare este necesar în prealabil, aşa cum corect a solicitat şi reclamanta din prezenta cauză, ca instanţa să verifice temeinicia petitului referitor la constatarea inexistenţei titlului în baza căruia pârâta s-a intabulat în cartea funciară, cu consecinţa rectificării cărţii funciar, în sensul revenirii la situaţia anterioară de CF.
Este adevărat că prin art. 51 din Legea nr. 489/2006 a fost abrogat Decretul nr. 177/1948, dar această abrogare nu poate să constituie un obstacol în a aprecia dacă Decretul nr. 177/1948 a fost sau nu unul abuziv şi neconstituţional în raport de Constituţia din 1948, câtă vreme modul concret în care a fost aplicat acest decret, în privinţa imobilului în litigiu, trebuie realizat prin raportare la situaţia anului 1948. Cu alte cuvinte, instanţa de azi este chemată să verifice dacă aplicarea Decretului nr. 177/1948, în anul 1948 şi în anii imediat următori acestuia, a fost făcută cu respectarea prevederilor sale, mai precis a art. 37 din acest act normativ.
în speţă, se constată că temeiul juridic pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea precizată a fost art. 34 pct. 1 din Decretul nr. 115/1938, coroborat cu art. 17 alin.
1, art. 44 şi art. 111 din acelaşi act normativ.
Aplicarea art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 trebuie făcută prin raportare la art. 17 alin. 1 din acelaşi act normativ, care prevede că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Art. 17 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 instituie principiul inscripţiunii în regim de carte funciară, conform căruia, pentru constituirea sau strămutarea drepturilor reale nu este suficient acordul părţilor, în temeiul unei cauze arătate, fiind absolut necesar ca respectivul drept să fie înscris în cartea funciară.
Valabilitatea actului juridic şi a înscrierii dreptului real în CF se verifică în funcţie de respectarea dispoziţiilor cu privire la acordul părţilor, cauza actului şi la celelalte condiţii de validitate prevăzute în art. 948 C. civ., nulitatea titlului, respectiv a actului juridic care a servit ca temei al înscrierii dreptului în CF, putând subzista fie pentru motive formale, fie pentru motive de ordin material, or, chiar din inexistenţa acestuia.
Pentru ca titlul care a servit ca temei al intabulării dreptului real în CF să fie pe deplin valabil, era necesar ca acesta să întrunească toate cerinţele impuse de art. 44 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv, să îndeplinească cerinţele de validitate ale actului juridic ce cuprinde; să aibă deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun; să arate numele părţilor; să individualizeze imobilul sau dreptul tabular asupra căruia se face înscrierea şi să arate dreptul ce urmează să fie înscris sau radiat; să fie însoţit de o traducere legalizată, dacă nu este redactat în limba română.
în speţă însă, nu se poate verifica dacă aşa-zisul titlu, în baza căruia s-a intabulat pârâta în CF, respectă cerinţele mai sus menţionate, întrucât acest titlu nu există.
Din înscrierile menţionate în CF iniţială a imobilului nr. 109 Budeşti, respectiv din CF nr. 3433 Budeşti, unde imobilul a fost transcris în favoarea pârâtei intimate, rezultă faptul că pârâta s-a intabulat asupra imobilului cu nr. top. 307 în baza unei simple cereri cu nr. 45/1950 a Oficiului Parohial Ortodox Român din Budeşti, precum şi a Decretului nr. 358/1948, şi a art. 37 din Decretul nr. 177/1948.
Or, această simplă cerere de înscriere în cartea funciară nu are natura juridică a unui titlu de proprietate valabil care să poată servi la intabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei, această cerere trebuind să fie însoţită de hotărârea judecătorească despre care face vorbire art. 37 alin. 5 din Decretul nr. 177/1948, hotărâre judecătorească care în speţă nu a fost pronunţată şi care, deci, nu există.
Doar această hotărâre judecătorească pronunţată de Judecătoria Populară a locului unde era situat imobilul, în conformitate cu art. 37 alin. 5 din Decretul nr. 177/1948, putea servi drept titlu pentru intabularea pârâtei în CF, aşa cum pretindea art. 111 din Decretul-lege nr. 115/1938, text legal conform căruia „intabularea sau înscrierea provizorie poate fi făcută de oricine care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept real".
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că pârâta nu deţinea un titlu valabil care să fi servit ca temei al intabulării dreptului său de proprietate în CF.
Prin urmare, averea fostelor parohii, cum este şi cazul imobilului în litigiu, care constituia proprietatea tabulară, sub B1, în CF nr. 109 Budeşti, a fostei Biserici Greco-Catolice Unite, în prezent Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Budeşti, nu a trecut în proprietatea Statului Român.
Chiar dacă acest imobil ar fi intrat în proprietatea extratabulară a Statului Român, în condiţiile art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, coroborat cu art. 2 din Decretul nr. 358/1948, pentru trecerea acestui imobil de la Statul Român la Parohia Ortodoxă Română ar fi fost necesar să existe o decizie de atribuire a acestui imobil, aşa cum pretindea art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 358/1948, decizie care, de asemenea, nu există în speţă.
Neexistând vreun titlu valabil care să fi servit intabulării pârâtei intimate în CF, în temeiul art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 - temei legal aplicabil având în vedere Decizia Î.C.C.J. nr. XXI/2005 -, este pe deplin întemeiat petitul în rectificarea cărţii funciare, cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de CF din CF nr. 109 nr. top. 347.
în speţă, este pe deplin aplicabilă Legea nr. 182/2005, prin care a fost aprobată
O.G. nr. 64/2004, pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, ce serveşte ca temei al revendicării imobilului litigios de către reclamantă, în coroborare cu art. 480 C. civ., avându-se în vedere faptul că negocierile purtate de Comisia mixtă a celor două parohii, nu a ajuns la nici un rezultat.
Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 296 C. pr. civ., se va admite apelul reclamantei, se va schimba în parte sentinţa apelată astfel: se va admite cererea precizată formulată de reclamantă şi, în consecinţă, se va dispune rectificarea înscrierilor din CF nr. 3433 Budeşti nr. top. 347, de sub B1 şi din CF nr. 109 Budeşti, de sub B.2, nr. top. 347, în sensul radierii dreptului de proprietate al Comunităţii Locale (Parohiei) Ortodoxe Române din Budeşti, asupra nr. top. 347, şi reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea proprietarului de sub B1 din CF nr. 109 Budeşti, Biserica Greco-Catolică Unită, în prezent Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Budeşti; va fi obligată pârâta Parohia Ortodoxă Budeşti să-i predea reclamantei, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Budeşti, imobilul cu nr. top. 347 din CF nr. 109 B, reprezentând biserică din lemn, situat administrativ în comuna Budeşti, locul numit „Josani”, în deplină proprietate şi posesie; se va menţine dispoziţia din sentinţă prin care se ia act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor. ( Judecător Carmen - Maria Conţ)
| ← Acţiune în revendicarea unui imobil ce face obiectul Legii nr.... | Acţiune în revendicare întemeiată pe prevederile Legii nr.... → |
|---|
