Acţiune în revendicare. Probatoriu administrat în afara învestirii. Lipsa autorităţii de lucru judecat într-o acţiune în grăniţuire ulterioară.
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1201
Din modul cum a fost calificat obiectul acţiunii în dispozitiv şi raportat şi la cererea de chemare în judecată cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, se poate trage concluzia că în acel dosar nu s-a tranşat problema graniţei dintre cele două proprietăţi care fac şi obiectul prezentului dosar.
C.A. Cluj, s. civ., de muncă şi asig. soc., pt. min. şi fam., dec. nr. 1689 din 12 mai 2011 (B.J. CA Cluj Trim. II)
Prin acţiunea civilă înaintată instanţei reclamanta L.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii P.J.F.N. şi P.J.D.C. a se dispune următoarele:
- stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 15428 Baia Mare, - nr. top 3034 din 5 din 1 din 1 şi nr. top 3034 din 5 din 1 din 2 şi terenul proprietatea pârâţilor înscris în CF 15799 Baia Mare - nr. top 2995 din 1 din 1 din 2;
- obligarea pârâţilor să-şi mute gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi pe aliniamentul ce se va stabili în cuprinsul lucrării de
[!1 Y. c. Norvegiei (cererea nr. 56568 din 00, hotărârea din data 11 februarie 2003).
expertiză sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei din zi, începând ca data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti;
- obligarea pârâţilor să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 44 mp, înscrisă în CF 15428 Baia Mare, nr. top 3034 din 5 din 1 din 2, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3682 din 18.06.2008 Judecătoria Baia Mare a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta L.P. în contradictoriu cu pârâţii: P.J.F.N., P.J.D.C. şi în consecinţă :
A stabilit linia de hotar dintre imobilul teren proprietatea reclamantei identificat în CF nr. 15428 Baia Mare, nr. top 3034 din 5 din 1 din 2 şi nr. top 3034 din 5 din 1 din 1 din 3, şi imobilul teren proprietatea pârâţilor identificat în CF nr. 15798 Baia Mare, cu nr. top 2995 din 1 din 1 din 1 şi în CF nr. 15799 Baia Mare, cu nr. top 1995 din
1 din 1 din 2 şi nr. top 2995 din 1 din 1 din 3 din 1, pe aliniamentul DC din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic, judiciar ing. F.I., raport ce face parte integrantă din hotărârea judecătorească.
A obligat pârâţii să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, suprafaţa de 44 mp, menţionată în aceeaşi lucrare de expertiză pe laturile A, B, C, D.
A obligat pârâţii să-şi mute gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi, amplasat pe aliniamentul D-A, A-B, B-C.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii în caz de neexecutare a obligaţiei de a-şi muta gardul despărţitor.
A obligat pârâţii, în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că între reclamantă şi persoanele care au deţinut anterior imobilele care în prezent constituie proprietatea pârâţilor a mai fost purtat un litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. xxx din 1999, în care s-a cercetat îndreptăţirea reclamantei L.P. la revendicarea unei suprafeţe de circa 8 mp, teren aferent parcelei cu nr. top 3034 din 5 din 1 (înainte de dezmembrare), precum şi edificarea de către acei pârâţi a unor construcţii pe terenul respectiv.
Astfel, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 499 din 31.01.2000 prin care Judecătoria Baia Mare a respins acţiunea civilă formulată în sensul celor de mai sus, această hotărâre rămânând irevocabilă.
In scopul soluţionării acelei pricini a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară de către d-na expert S.M., în care s-a arătat, printre altele, că linia de hotar dintre suprafeţele din litigiu este reprezentată de prelungirea axei de simetrie a drumului vechi notat cu nr. top 2919.
Ţinând seama de concluziile raportului de expertiză întocmit în acel dosar, dl. expert F.I., care a efectuat lucrarea de expertiză în cauza dedusă judecăţii, a precizat că în lucrarea de expertiză efectuată în dosarul nr. xxx din 1999 s-a comis o eroare, deoarece limita de nord a canalului, limită ce reprezintă linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, porneşte din axul drumului vechi dar nu este paralelă cu axul drumului, împrejurare ce s-a arătat că schimbă aliniamentul liniei de hotar stabilită în dosarul nr. 258 din 182 din 2006.
Cum în procesul anterior s-au făcut verificări referitoare la linia de mejdă dintre proprietăţile în litigiu numai pentru a se determina dacă construcţiile părţilor de la acea vreme, au fost edificate pe terenul reclamantei, iar măsurătorile efectuate de d-na expert nu au avut o precizie atât de mare, concluziile nefiind foarte elaborate sub acest aspect, instanţa a considerat că prin lucrarea întocmită de dl. expert F.I., în pricina de faţă sunt evidenţiate argumente suficiente soluţionării pricinii de faţă.
în consecinţă, prima instanţă nu a mai considerat utilă efectuarea unei noi expertize şi a pronunţat soluţia expusă mai sus.
Prin decizia civilă nr. 249 din A din 28.12.2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis în parte apelul declarat de apelanţii P.J.F.N. şi P.J.D.C. împotriva Sentinţei civile nr. 3682 din 18.06.2008, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a stabilit linia de hotar dintre terenul reclamantei L.P., înscris în CF 15428 (top. 3031 din 1, 3032 din 1, 3033 din 1, 3034 din 5 din 1 din 3 şi 3034 din 5 din 1 din 2) Baia Mare şi cel al pârâţilor P.J. înscris în CF 15798 (top 2993 din 1 din 1 din 1) Baia Mare şi CF 15799 (top. 2995 din 1 din 1 din 2 şi 2995 din 1 din 1 din 3 din 1) Baia Mare, pe aliniamentul M-N, din Planul de Amplasament - Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată în apel de către expert Z.I. la data de 3.06.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligaţi pârâţii P.J.F.N. şi P.J.D.C. să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă reclamantei L.P., terenul în suprafaţă de 41 mp, cuprins între punctele A-B-C-D, configurate în Planul de Amplasament - Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată în apel de către expert Z.I. la data de 3.06.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost obligată intimata L.P. la plata către apelanţi a sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, compensându-se restul cheltuielilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit înscrierilor din CF nr. 15428 Baia Mare, reclamanta are înscris un drept de proprietate asupra imobilului de sub A5, 6 identificate cu nr. top 3034 din 5 din 1 din 1 în suprafaţa de 7327 mp şi nr. top 3034 din 5 din 1 din 2 cu suprafaţa de 40 mp.
Potrivit înscrierii de sub B 6, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2005 s-a înscris servitute de trecere asupra mai multor imobile terenuri proprietatea reclamantei, înscrise în această carte funciară, prin care se numără şi imobilele în litigiu identificate sub nr. top 3034 din 5 din 1 din 2 şi nr. top 3034 din 5 din 1 din 1.
Proprietatea pârâţilor se învecinează cu cea a reclamantei, şi este evidenţiată în CF 15798 Baia Mare cu nr. top 2995 din 1 din 1 din 1 în suprafaţă de 50 mp, precum şi în CF 15799 Baia Mare, sub nr. top 2955 din 1 din 1 din 2 cu nr. top 2955 din 1 din 1 din 3 din 2.
Aşa cum rezultă din concluziile expertizei efectuate în apel, pârâţii apelanţi ocupă din terenul reclamantei intimate o suprafaţă de 41 mp (mai puţin decât a reţinut prima instanţă), configurată grafic în Anexa 2 la raportul de expertiză efectuată în apel de ing. Z.I. la data de 10.05.2010.
Din concluziile aceluiaşi raport de expertiză rezultă cu certitudine că terenul care face obiectul litigiului de faţă este deferit faţă de cel care a făcut obiectul dosarului nr. xxx din 1999. împrejurarea că cele două terenuri sunt diferite a fost constatată şi cu ocazia deplasării instanţei la faţa locului la data de 7.XII.2009. Susţinerea apelanţilor în sensul existenţei autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa pronunţată în dosarul nr. xxx din 1999 nu este aşadar fondată.
[...]Reclamanta deţine suprafaţa intabulată mai puţin suprafaţa S=41 mp, conturată de punctele A-B-C-D care este ocupată de către pârâţi.
Din anexa nr. 2 se poate observa că numitul C.N. îşi are amplasată casa de locuit, parţial de parcelele cu nr. topo. 2995 din 1 din 1 din 3 din 1 şi 2995 din 1 din 1 din 2. Suprafaţa ocupată de casa de locuit din aceste parcele este S=39 mp. Terenul pârâţilor este diminuat cu aceasta suprafaţă.
Linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei şi terenul pârâţilor apelanţi (în considerarea faptului că aceştia ocupă din terenul reclamantei intimată suprafaţa de 41 mp) este cea de pe aliniamentul M-N din Planul de Amplasament - Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată în apel de către expertul Z.I. la 3.06.2009.
Raportat la considerentele de mai sus, apelul a fost admis în parte şi sentinţa atacată a fost schimbată în parte conform dispozitivului.
în conformitate cu dispoziţiile art. 274, 276 C. proc. civ. intimata a fost obligată să plătească apelanţilor suma de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând 1 din 2 din onorarul expertului topograf.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii P.J.F.N. şi P.J.D.C. solicitând modificarea deciziei şi admiterea apelului, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamante ca neîntemeiată.
în motivare s-a arătat că decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii prin respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel. S-a apreciat de către aceasta că nu se verifică tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., obiectul dosarului nr. xxx din 1999 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 499 din 2000 a Judecătoriei Baia-Mare fiind diferit faţă de obiectul prezentului dosar.
Atâta timp cât prin sentinţa civilă nr. 499 din 2000 a Judecătoriei Baia-Mare s-a constatat că mejda celor două proprietăţi are un anumit amplasament în prezentul dosar nu se poate stabili un alt amplasament pentru linia despărţitoare dintre cele două proprietăţi fără a se încălca puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti mai vechi.
Aliniamentul vechi stabilit prin sentinţa nr. 499 din 2000 este confirmat de schiţa anexată autorizaţiei de construcţie nr. 83 din 2007 şi de planul de situaţie al imobilului, acte care au fost ignorate de către expertul care a întocmit expertiza avută în vedere de către instanţa de apel.
Dosarul promovat de reclamantă în anul 1999 avea ca obiect revendicarea unei suprafeţe de 8 m.p. din acelaşi teren cu cel care face obiectul prezentului dosar, doar că în acel dosar nr. topo era 3034 din 5 din 1 din CF nr. 15428 Baia-Mare, iar în prezentul dosar, ca urmare a unor dezmembrări ulterioare, nr. topo este 3034 din 5 din 1 din 1 şi 3034 din 5 din 1 din 2.
Instanţa de apel a preferat expertiza întocmită de către expertul Z., înlăturând astfel expertiza întocmită de Suciu Marian în anul 1999 deşi limita dintre proprietăţi propusă de acesta este nefirească raportat la schiţa care face parte din documentaţia întocmită în dosarul nr. xxx din 182 din 2009 al Judecătoriei Baia-Mare.
S-a mai învederat că pe schiţa prezentată în expertiză nu apare nici măcar un punct de ridicare topografică, fiind un simplu desen tehnic care trasează o linie de hotar apreciată de către expert.
Lipsa suprafeţei de teren revendicate de către reclamantă rezultă din aceea că aceasta a înstrăinat o suprafaţă de aproximativ 2,5 ari vecinului său C.D.
în probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri: schiţa anexată autorizaţiei de construcţie nr. 83 din 2007 şi planul de situaţie cu imobilul cuprins în CF nr. 15798 şi nr. 15799.
în drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ.
în apărare intimata L.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat de către pârâţii P.J.F.N. şi P.J.D.C. împotriva deciziei civile nr. 249 din 2010 a Tribunalului Maramureş, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii invocate de intimată prin întâmpinare, Curtea a reţinut următoarele:
Singura critică adusă hotărârii atacate prin cererea de recurs care poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. este aceea privitoare la modul de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel.
Ţinând cont de faptul că restabilirea stării de fapt de către instanţa de recurs prin reaprecierea probelor administrate de către instanţele de fond este inadmisibilă în condiţiile abrogării pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., cenzurarea modului de soluţionare a acestei excepţii de către instanţa de apel poate fi făcută numai având în vedere starea de fapt stabilită de către aceasta.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că tribunalul a stabilit în baza probelor administrate, respectiv CF nr. 15428 Baia-Mare, CF nr. 15798 şi CF nr. 15799 Baia-Mare, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul Z.I. şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 07.12.2009, că terenul care face obiectul prezentului litigiu este diferit faţă de cel care a făcut obiectul dosarului nr. xxx din 1999.
în aceste condiţii, raportat la stabilirea de către instanţa de apel a inexistenţei identităţii dintre terenul care face obiectul prezentului litigiu şi cel care a făcut obiectul dosarului nr. xxx din 1999, este evident că nu există identitate de obiect între cele două acţiuni, nemaipunându-se problema analizării celorlalte două elemente prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru constatarea autorităţii de lucru judecat.
Practic, ceea ce se critică în recurs este modalitatea în care instanţa de apel a stabilit obiectul celor două dosare raportat la care s-a invocat autoritatea de lucru judecat, ori, aşa cum s-a arătat mai sus, acest aspect nu mai poate fi discutat în acest cadru procesual.
Dosarul nr. xxx din 1999 al Judecătoriei Baia-Mare a avut ca obiect principal revendicarea unei suprafeţe de 8 m.p. teren din parcela cu nr. topo 3034 din 5 din 1, instanţa însă, fără a fi învestită în acest sens, administrând probaţiune şi în ceea ce priveşte linia de hotar dintre proprietatea reclamantei şi a pârâţilor. Prin Sentinţa civilă nr. 499 din
2000 a Judecătoriei Baia-Mare acţiunea formulată de reclamantă având ca obiect revendicare şi ridicare construcţii a fost respinsă, sentinţa nefiind motivată având în vedere dispoziţiile legale în vigoare la acel moment care impuneau motivarea hotărârii numai în cazul în care aceasta era atacată.
Oricum, din modul cum a fost calificat obiectul acţiunii în dispozitiv şi raportat şi la cererea de chemare în judecată cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, se poate trage concluzia că în acel dosar nu s-a tranşat problema graniţei dintre cele două proprietăţi care fac şi obiectul prezentului dosar. Acest lucru poate fi dedus şi din aceea că în cazul în care s-ar fi soluţionat şi problema graniţei, acţiunea nu putea fi respinsă în întregime, instanţa fiind obligată în cazul în care a fost învestită în acest sens să stabilească într-o modalitate sau alta linia de hotar.
în prezentul dosar, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul principal îl constituie stabilirea liniei de hotar între proprietăţile părţilor, aceasta implicând în accepţiunea reclamantei admiterea petitului de revendicare a unei suprafeţe de teren aflate în posesia pârâţilor.
Ţinând cont deci de întreaga argumentaţie de mai sus rezultă că nu se pune problema unei autorităţi de lucru judecat care să paralizeze judecarea prezentei acţiuni, în mod corect fiind soluţionată această excepţie de către instanţa de apel.
S-ar mai putea subsuma unui motiv de nelegalitate conform pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. critica privind modul în care a fost întocmit raportul de expertiză avut în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei, dar în condiţiile în care s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză la care s-a răspuns de către expert, punându-se în discuţie şi respingându-se motivat cererea formulată de către apelanţi în sensul efectuării unui nou raport de expertiză, nu se pune problema nelegalităţii acestui raport, astfel cum s-a invocat în recurs.
în ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate în cererea de recurs, acestea privesc temeinicia hotărârii, din perspectiva textelor de lege invocate anterior acest lucru nemaiputând fi făcut de către instanţa învestită cu soluţionarea recursului.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 304 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâţii P.J.F.N. şi P.J.D.C. împotriva deciziei civile numărul 249 din 28.12.2010 a Tribunalului Maramureş, pe care a menţinut-o ca legală.
Comentariu:
I. Decizia instanţei de recurs surprinde diferenţa dintre acele considerente decizorii, care intră în autoritatea de lucru judecat şi obiter dictumll considerentele care nu susţin sau nu explică soluţia din dispozitiv, care nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
II. în noua reglementare procesual civilă, atât condiţiile autorităţii de lucru judecat cât şi excepţia autorităţii de lucru judecat vor fi tratate în C. proc. civ., în cadrul capitolului „Efectele hotărârii judecătoreşti” art. 424-426.
III. Articolul 424 alin. (2) N. C. proc. civ. consfinţeşte în mod expres opinia doctrinară121 şi jurisprudenţială131 existentă şi în prezent, conform căreia se bucură de autoritate de lucru judecat dispozitivul hotărârii, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele care au rezolvat o chestiune litigioasă.
IV. Amintim aici de regimul procesual al excepţiei autorităţii de lucru judecat, prevăzut de art. 426 N. C. proc. civ. potrivit căruia excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
în privinţa posibilităţii invocării direct în recurs, nu există diferenţe faţă de stadiul actual al legislaţiei. Teza a Il-a aduce însă o prevedere de excepţie de la principiul non reformatio in peius accentuând caracterul de ordine publică a autorităţii lucrului judecat. Spre exemplu, reclamantului căruia i s-a admis acţiunea în parte şi care va ataca hotărârea primei instanţe, i se va putea respinge acţiunea în apel, ca efect al admiterii de către instanţa de apel a excepţiei autorităţii de lucru judecat, chiar dacă aceasta ar însemna crearea unei situaţii mai grele reclamantului. (Victor Comtantinescu)
| ← Poliţist sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie,... | Antecontract de vânzare-cumpărare cu obligaţia... → |
|---|
