Cerere de revizuire formulată împotriva mai multor hotărâri. Soluţii diferite cu privire ia fiecare hotărâre în parte. Lipsa contrarietăţii de hotărâri
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 322 pct. 6, art. 323 alin. (1)
Nu există neconcordanţă între soluţiile date celor două excepţii aşa încât, în mod legal tribunalul a declinat soluţionarea cererii de revizuire împotriva sentinţei civil nr. 683 din 4 februarie 2008 în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti care a pronunţat această sentinţă şi a soluţionat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire împotriva deciziei civil nr. 1415 din 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc. civ., fiind instanţa competentă să soluţioneze această cerere de revizuire potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ. şi pt. cauze de miri. şi fam., dec. nr. 704 din 6 iunie 2011 (nepublicată)
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2002 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reclamanţii S.M.G. şi S.H., prin mandatar D.E., în contradictoriu cu pârâţii C.M. şi Primăria Municipiului Bucureşti au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa în cauză să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, privind imobilul situat în Bucureşti, str. V.O. [...], sector 6, şi să se dispună obligarea pârâţilor să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie acest imobil.
La termenele de judecată din 22 octombrie 2002, 29 octombrie 2002 şi 12 noiembrie 2002, reclamanţii, prin mandatar, şi-au precizat cererea, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 470 din 1996 încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti şi pârâta C.M. şi revendicarea imobilului ce a făcut obiectul acestei convenţii, invocând că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără un titlu valabil, iar întreg imobilul, deşi decizia administrativă nr. 2028 din 1984, avea ca obiect numai cota de A din apartamentul menţionat.
La data de 22 octombrie 2002, reclamanţii au formulat cerere preci-zatoare a acţiunii, în sensul că au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte în temeiul Legii nr. 112/1995 şi în contradictoriu cu pârâta SC O. SA, care a participat la încheierea contractului, iar motivele de nulitate absolută a actului de înstrăinare sunt frauda la lege, cauza ilicită şi lipsa capacităţii de a contractat vânzătorului, contractul fiind încheiat cu încălcarea drepturilor adevăraţilor proprietari şi cu nerespectarea interdicţiei de înstrăinare prevăzute de Legea nr. 112/1995 şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996.
în drept au menţinut dispoziţiile legale care au fost invocate.
La data de 29 octombrie 2002, reclamanţii au formulat o nouă cerere precizatoare prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 470 din 1996, încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti prin mandatar SC O. SA, în calitate de vânzător şi C.M., în calitate de cumpărător, pentru cauză ilicită, şi obligarea pârâtei C.M. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 115, situat în Bucureşti, str. V.O., sector 6.
Prin sentinţa civilă nr. 7904 din 27 octombrie 2003, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamanţilor, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 313 din A din 17 ianuarie 2006, instanţa a admis apelul declarat de apelanţii - reclamanţi S.M.G. şi S.H., împotriva sentinţei civile nr. 7904 din 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a desfiinţat această hotărâre şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Prin decizia civilă nr. 1958 din 31 octombrie 2006, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C.M. împotriva deciziei nr. 313 din A din 14 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu reclamanţii S.H. şi S.M.G. şi cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Prin sentinţa civilă nr. 683 din 04 februarie 2008, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţi; a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 470 din 1996, ca neîntemeiat; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Bucureşti pe capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară; a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, formulat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, formulat în contradictoriu cu pârâta C.M. şi a obligat pârâta C.M. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul situat în str. V.O. [...], sector 6.
Prin decizia civilă nr. 1415A din 7 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, apelul declarat de apelanta - pârâtă C.M. şi continuat de moştenitorul P. M.; s-a admis apelul declarat de apelanţii — reclamanţi S.M.G. şi S.H.; a fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a admis şi capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 470 din 1996 şi a constatat nulitatea absolută a acestui contract încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti prin SC O. SA în calitate de vânzător şi C.M. în calitate de cumpărător şi au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii apelate.
împotriva deciziei civile nr. 1415 din A din 7 noiembrie 2008 au formulat recurs pârâţii P. M. şi Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 1143 din 02 iulie 2009, C.A. Bucureşti, s. a IlI-a civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam. a respins ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentul - pârât P.M. şi de către recurenta -pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 1415 din A din 7 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 4737 din 303 din 2007, în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi S.M.G. şi S.H..
La data de 20 iulie 2009, P. M. a formulat cerere de revizuire a acestei ultime decizii civile, arătând că:
- în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. instanţele de fond cât şi de recurs au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
- Instanţele nu s-au pronunţat asupra excepţiei lipsei de calitate de proprietari a reclamanţilor. Aceştia au recunoscut la interogatoriu că nu au achitat decât câteva rate din preţul apartamentului revendicat la DGDAL şi nu au atacat în instanţă în termenul legal Decretul nr. 223 din 1974 de preluare a apartamentului de către Statul Român iar după apariţia Legii nr. 112/1995 nu au achitat diferenţa de bani datorată CEC
— Sucursala Municipiului Bucureşti, ci au optat anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în mod expres „numai pentru acordarea de despăgubiri băneşti” corespunzătoare cotei părţi din apartament pe care o achitaseră până la data preluării apartamentului de către stat, nu au formulat notificare prin care să se solicite să nu se înstrăineze apartamentul.
- Actul de vânzare-cumpărare care constituie titlu de proprietate al revizuentului a fost încheiat cu bună credinţă de ambele părţi. în momentul cumpărării apartamentului nu exista nicio notificare în baza Legii nr. 112/1995 de revendicare în natură a apartamentului, nici un proces aflat pe rolul instanţelor de judecată şi nicio sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă de retrocedare a apartamentului.
La data de 29 octombrie 2009, revizuentul P.M., a precizat că înţelege să formuleze cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1143 din 2 iulie 2009, pronunţata de C.A. Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, decizia civilă nr. 1415 din 7 noiembrie 2008 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi sentinţa civila nr. 683 din 4 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, indicând totodată ca motive la cererea de revizuire prevederile art. 322 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
în motivarea cererii a arătat în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că în cauza exista două înscrisuri noi, doveditoare ale bunei sale credinţe, pe care n-a avut posibilitatea de a le folosi, din motive independente de voinţa sa, şi prin care se probează că cele trei instanţe, au fost induse în eroare de către reclamanţi.
A arătat în acest sens revizuentul că cererea nr. xxx din 1996, depusă de reclamant, a vizat doar Vi din apartament, şi că reclamanţii au făcut precizări la această cerere, prin care au solicitat restituirea în natura a întregului imobil la data de 29 octombrie 2002 şi 12 noiembrie 2002 şi că prin urmare, această cerere dovedeşte buna credinţă a autoarei sale.
A mai arătat revizuentul că cel de-al doilea înscris pe care înţelege să-l folosească este registrul de intrări ieşiri a corespondentei din ziua de 26 iulie 1996, susţinând că în realitate cererea reclamanţilor a fost inserata forţat, între alte dbuă corespondenţe, intrate în aceeaşi zi.
în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că Statul şi Primăria ca persoană juridică din cadrul administraţiei locale de stat nu au fost apărate în aceasta cauză.
Prin decizia civilă nr. 70 din 21 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte revizuirea îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1415/2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a sentinţei civile nr. 683 din 2008 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri de revizuire în favoarea Tribunalului Bucureşti; s-a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1143 din 02 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, s. a IlI-a civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam. formulată de revizuentul P.M., în contradictoriu cu intimaţii S.M.G., S.H. şi Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi totodată, s-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de revizuent.
Prin încheierea din 12 iulie 2010 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1415 din 07 noiembrie 2008 în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire a aceleiaşi decizii civile în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc. civ. fixând termen pentru discutarea excepţiei necompetenţei şi a inadmisibilităţii.
Prin decizia civilă nr. 843 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, pe capătul de cerere privind revizuirea sentinţei civile nr. 683 din 04 februarie 2008 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, formulată de revizuentul P.M. în contradictoriu cu intimaţii S.M.G. şi S.H. şi Primăria Municipiului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acesteia; a admis excepţia inadmisibilităţii pe cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1415 din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 6 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul a reţinut că, excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte revizuirea sentinţei civile nr. 683 din 4 februarie 2008 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, este fondată şi a fost admisă pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
întrucât în cauză, revizuentul a formulat cerere de revizuire şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în prima instanţa iar în susţinerea acestei cereri s-au invocat drept motive de revizuire pct. 5 şi
6 ale art. 322 C. proc. civ., Tribunalul a apreciat că, în raport de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., revizuentul s-a adresat unei instanţe necompetente material.
Reţinând totodată caracterul de ordine publică al prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel că a dispus admiterea excepţiei invocate din oficiu la termenul de judecata din data de 14 septembrie 2010 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 683 din 4 februarie 2008 în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
De asemenea, examinând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1415 din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc.
civ. Tribunalul a admis-o şi a respins cererea ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Aşa cum a rezultat din conţinutul cererii, deşi s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., revizuentul este o persoana fizica majoră, cu deplină capacitate de exerciţiu, iar lipsa de apărare invocată de acesta nu vizează persoana sa, ci pe cea a recurentei Primăria Municipiului Bucureşti respectiv a Statului Român -persoană care nu a avut calitatea de parte în procesul soluţionat prin acţiunea în revendicare.
Cum acest motiv de revizuire reprezintă o normă de protecţie instituită exclusiv în favoarea persoanelor calificate de aceasta dispoziţie legală - statul, persoanele juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă - prevederile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., fiind dispoziţii de excepţie şi prin urmare de strictă interpretare şi aplicare - iar revizuentul nu face parte din categoria acelor subiecte de drept îndreptăţite să invoce aceste dispoziţii legale, acesta neavând un interes personal în formularea unei cereri cu acest obiect.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul P. M., solicitând admiterea recursului deoarece motivările instanţei sunt contradictorii şi neexplicite.
Potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a găsit nefondat recursul pentru următoarele considerente:
în prezenta cale de atac a recursului Curtea este învestită cu soluţionarea recursului împotriva deciziei civile nr. 843 din 28 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă.
Ca atare criticile recurentului vizând greşita soluţionare a deciziei civile nr. 70 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, s. a IlI-a civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam. prin care s-a respins cerere de revizuire a deciziei civil nr. 1143 din 02 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, s. a IlI-a civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam., nu pot forma obiectul prezentei judecăţi şi nu vor fi analizate de către Curte, cu atât mai mult cu cât decizia civilă nr. 70 din 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, s. a IlI-a civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam. este irevocabilă.
Cu privire la recursul împotriva deciziei civil nr. 843 din 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, Curtea a constatat că recurentul aminteşte în motivele de recurs şi de încheierea interlocutorie din 12 iulie 2010 prin care s-a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1415 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi s-a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire a aceleiaşi decizii în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
Cu privire la această încheiere recurentul - revizuent nu formulează critici de recurs, nearătând de ce ar fi nelegală admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1415 din 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. în lipsa unor critici vizând soluţionarea acestei excepţii Curtea nu va analiza legalitatea acesteia.
Singura critică formulată de recurent împotriva deciziei civile nr. 843 din 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, vizează neconcordanţa care ar exista în opinia sa între administrarea excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona revizuirea sentinţei civile nr. 683 din 04 februarie 2008 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1415 din 07 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe art. 322 pct. 6 C. proc. civ..
Recurentul nu arată însă în motivele de recurs de ce ar exista neconcordanţă între soluţiile date de tribunal celor două excepţii.
Curtea constată că nu există neconcordanţă între soluţiile date celor două excepţii şi constată că în mod legal tribunalul a declinat soluţionarea cererii de revizuire împotriva sentinţei civil nr. 683 din 4 februarie 2008 în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti care a pronunţat această sentinţă.
Tot în mod legal tribunalul a soluţionat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire împotriva deciziei civil nr. 1415 din 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc. civ., fiind instanţa competentă să soluţioneze această cerere de revizuire potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ..
Tribunalul a respectat dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., reţinând că pe de o parte revizuentul nu este persoana îndreptăţită să formuleze cerere de revizuire în numele statului, iar pe de altă parte în ceea ce-1 priveşte, nu se încadrează în categoria persoanelor fizice prevăzute de acest text de lege: dispăruţi, incapabili sau persoana sub curatelă.
Ca atare prin decizia civilă nr. 843 din 2010 s-a soluţionat în mod legal excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 cpt. 6 C. proc. civ. împotriva deciziei civil nr. 1415 din 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Faţă de aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul împotriva deciziei civile nr. 843 din 28 septembrie 2010 a Tribunalului
Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
1. în cauză instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi excepţia inadmisibilităţii revizuirii, care au fost soluţionate în această ordine, fiind necesar să se stabilească cu prioritate dacă instanţa este legal învestită pentru ca ulterior să se poate pronunţa în condiţii de legalitate asupra altor aspecte procesuale, inclusiv analizarea unor excepţii procesuale peremptorii ce ar putea conduce la dezîn-vestirea instanţei.
2. Conform art. 504 N. C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire va fi aceea care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar în cazul motivului existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, cererea se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, respectiv la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă aceasta este una dintre instanţele de recurs în cauză.
Potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei. Astfel, în ipoteza în care instanţa este sesizată cu două motive de revizuire printre care şi contrarietatea de hotărâri, instanţa va constata că este competentă numai cu privire la soluţionarea unuia dintre acestea, îşi va declina competenţa în favoarea instanţei mai mare în grad celei care a pronunţat prima dintre hotărâri, instanţă competentă să cerceteze motivul existenţei hotărârilor definitive potrivnice, şi va suspenda soluţionarea litigiului cu care a rămas învestită până la finalizarea procesului în faţa celeilalte instanţe.
Capitolul II Autoritate de lucru judecat
| ← Acţiune în grăniţuire şi cerere reconvenţională privind... | Poliţist sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie,... → |
|---|
