Acţiune în tăgăduirea paternităţii. Efectele admiterii acţiunii referitoare la numele copilului
| Comentarii |
|
- Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 8
Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în Codul familiei, care este numele de familie pe care urinează să îl poarte copilul după ce prezumţia legală de paternitate a soţului mamei sale a fost cu succes tăgăduită, astfel încât soluţionarea acestei probleme urmează a se realiza în temeiul dispoziţiilor de drept comun privitoare la nume, a principiilor generale de drept şi ale dispoziţiilor art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
(Decizia nr. 2775/R din 27 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1489 din 3.06.2009 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, a fost admisă în parte acţiunea civilă introdusă de reclamantul C.D.P. împotriva pârâtei K.F., s-a stabilit că reclamantul nu este tatăl minorei C.A.D., născută la data de 27 aprilie 1998, s-a dispus sistarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul pe seama minorei, începând cu data pronunţării sentinţei şi a fost respinsă cererea reclamantului privind schimbarea numelui minorei.
Prin decizia civilă nr. 187 din 24.09.2009 a Tribunalului Maramureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-reclamant C.D.P.
împotriva acestei decizii reclamantul C.D.P. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acţiunii civile. Reclamantul a arătat că solicită ca minora să nu-i mai poarte numele în viitor deoarece nu este tatăl acesteia şi nu este de acord ca minora să-i poarte numele.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Motivul de recurs privitor la soluţionarea petitului din cererea de chemare în judecată având ca obiect schimbarea numelui copilului ca efect al admiterii acţiunii în tăgăduirea paternităţii este apreciat de Curte ca fiind întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în cazul admiterii acţiunii în tăgăduirea paternităţii, copilul devine din afara căsătoriei cu efect retroactiv de la momentul naşterii astfel încât se consideră că soţul mamei nu a fost niciodată tatăl copilului.
Cu alte cuvinte, legătura de rudenie, care în temeiul prezumţiei legale de paternitate este înlăturată, ca efect al admiterii acţiunii în tăgăduirea paternităţii prin hotărâre
judecătorească, nu numai pentru viitor, dar şi pentru trecut, cu efect retroactiv de la data naşterii sale.
Copilul din căsătorie poartă, potrivit art. 62 alin. 1 C. fam., numele de familie comun al părinţilor săi; dacă aceştia nu au un nume de familie comun copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei, ori numele lor reunite, potrivit învoielii părţilor declarată la serviciul de stare civilă odată cu declararea naşterii ori potrivit autorităţii tutelare, în lipsa unei atare învoieli.
Conform art. 64 alin. 1 C. fam., copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.
în speţă, copilul A.D. născută la data de 27.04.1998 a luat numele de familie al soţilor, acela de „C.”, potrivit învoielii părţilor declarată la Serviciul de Stare Civilă odată cu declararea naşterii.
Prin hotărârea de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii copilul pierde calitatea de copil din căsătorie, astfel încât nu mai poate beneficia de dispoziţiile art. 62 C. fam.
Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în Codul familiei care este numele de familie pe care urmează să îi poarte copilul după ce prezumţia legală de paternitate a soţului mamei sale a fost cu succes tăgăduită astfel încât soluţionarea acestei probleme urmează a se realiza în temeiul dispoziţiilor de drept comun privitoare la nume, a principiilor generale de drept şi ale dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994.
Ordonanţa nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice stipulează în art. 1 şi art. 2 alin. 1 şi alin. 2 că, numele cuprinde numele de familie şi prenumele. Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi se schimbă de drept prin modificarea intervenită în statutul civil al persoanei fizice, în condiţiile prevăzute de lege. Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere făcută de persoana care declară naşterea.
Art. 8 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale statuează că, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Deşi textul iegal al art. 8 din Convenţie nu conţine dispoziţii explicite privitoare la dreptul la nume, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis constant în jurisprudenţa sa că, numele, ca atribut de identificare a persoanei şi de evidenţiere a unei legături familiale determinate, întră în conţinutul noţiunii de „viaţă privată personală” protejată şi garantată de acest text. împrejurarea că statul şi societatea în ansamblul ei sunt interesate în reglementarea dreptului la nume nu poate conduce la o altă concluzie pentru că, în această materie, interesele publice trebuie îmbinate armonios cu cele personale.
Din interpretarea art. 64 alin. 1 C. fam., ar rezulta că, după admiterea acţiunii din tăgăduirea paternităţii, copilul, devenit din afara căsătoriei va trebui să poarte numele de familie al mamei sale din momentul naşterii, deci numele de familie comun al mamei cu soţul său, respectiv numele propriu al soţului dinaintea încheierii căsătoriei, respectiv acela de „C.”
în speţă, prin sentinţa civilă nr. 2326/30.11.2000 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, încredinţarea minorei C.A.D. la pârâtă spre creştere şi educare, precum şi, reluarea de către pârâtă a numelui avut înainte de căsătorie, acela de V. Ulterior desfacerii căsătoriei părţilor pârâta a dobândit, prin modificarea stării civile un nou nume de familie acela de „K.”
Raportat la împrejurările cauzei, Curtea are în vedere, prin prisma art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, asigurarea realizării unui just echilibru între interesele individuale şi cele al societăţii în ansamblul ei. La stabilirea numelui pe care minora A.D. îl va purta ca efect al admiterii prezentei acţiuni în tăgăduirea paternităţii, Curtea apreciază că trebuie luate în considerare atât interesul legitim al minorei de a purta un nume de familie, cât şi interesul legitim al reclamantului de a refuza ca minora să poarte în viitor numele său de familie, în lipsa legăturii biologice dintre reclamant şi minoră.
în consecinţă, minora, pierzând calitatea de copil din căsătorie şi devenită copil din afara căsătoriei ca efect al tăgăduirii cu succes a paternităţii de către reclamant, va dobândi numele de familie propriu al mamei sale, adică cel dobândit de mamă prin filiaţie, iar nu numele comun purtat de mamă şi de reclamant în momentul naşterii copilului aşa cum rezultă din aplicarea art. 64 alin. 1 C. fam. deoarece acest nume comun este stabilit pe baza art. 27 C. fam., prin învoiala intervenită între soţi la încheierea căsătoriei ori nu se poate presupune că, atunci reclamantul s-ar fi învoit ca până şi copilul a cărui paternitate ar fi eventual nevoit să o tăgăduiască, să poarte numele său propriu de familie, în viitor.
Ţinând seama că în sistemul legislaţiei româneşti conform art. 2 alin. 1 din Ordonanţa nr. 41/2000 numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi se schimbă de drept prin modificarea intervenită în statutul civil al persoanei fizice, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. copilul a cărei paternitate a fost tăgăduită, fiind un copil din afara căsătoriei şi având filiaţia stabilită doar faţă de mamă, va trebui să poarte numele acesteia, însă numele ei dinaintea căsătoriei (dobândit tot prin filiaţie) astfel încât, la data când a născut copilul ea nu poate transmite copilului, prin filiaţie, decât numele ei patronimic şi nu acela vremelnic dobândit prin căsătorie, căsătorie care de altfel a fost desfăcută prin divorţ.
Prin adoptarea acestei soluţii, Curtea apreciază că s-a realizat un just echilibru între interesul superior al minorei care constă în dreptul acesteia la nume şi care va purta în viitor numele de familie al mamei sale, precum şi interesul legitim al reclamantului referitor la dreptul său la viaţa privată, în lipsa existenţei legăturii de rudenie cu minora, cu respectarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea reţine şi împrejurarea că reclamantul nu are dreptul de a solicita schimbarea numelui de familie al minorei pe cale administrativă întrucât ipoteza că derivă din prezenta speţă nu este prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 41/2003.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ. coroborat cu art. 304 pct.9 C. pr. civ., va admite în parte recursul reclamantului, va modifica în parte decizia atacată în sensul că, în temeiul art. 296 C. pr. civ., va admite în parte apelul declarat de reclamantul C.D.P. împotriva sentinţei civile nr. 1489/03.06.2009 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei pe care, în temeiul art. 64 alin. 1 C. fam., o va schimba în parte în sensul că va admite şi petitul privind schimbarea numelui minorei C A D. dispunând ca pe viitor minora să poarte numele de „V.” în loc de „C." menţinând restul dispoziţiilor din decizie şi sentinţă. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← încredinţare minor. Prevalenţa interesului superior al copilului | Adopţie. Lipsa consimţământului părinţilor minorului. → |
|---|
