Divorţ. Cerere de evacuare. Calitatea de bun propriu sau bun comun al soţilor. Relevanţă. Diferenţe faţă de partaj
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 129
Analizând cererea de evacuare formulată în cadrul acţiunii de divorţ, nu se stabileşte calitatea de bun personal al imobilului, în sensul folosit în cadrul unei acţiuni de partaj, aceasta rămânând a se face în cadrul unui proces distinct. în cadrul prezentei acţiuni, evacuarea se analizează preponderent prin prisma relaţiilor de familie, ceea ce instanţa a şi făcut atunci când a constatat ca temei al evacuării, necesitatea protejării dreptului la viaţă şi sănătate al reclamantei, dată fiind atitudinea agresivă a pârâtului.
(Decizia nr. 861/R din 27 martie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 8431/03.07.2008, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost admisă acţiunea completată în parte formulată de reclamanta B.E.A., împotriva pârâtului B.V. şi s-a dispus desfacerea prin divorţ din vina ambilor soţi a căsătoriei încheiată de părţi la data de 8.09.1980 în faţa delegatului de stare civilă a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.
S-a dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei.
A fost încredinţată reclamantei minora născuta la 7.08.1990.
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea minorei o pensie de întreţinere în cuantum de 25% lunar din veniturile nete obţinute începând cu data de 5.03.2008 şi până la majoratul minorei.
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. P. până la partajul bunurilor comune.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B.V.
Prin decizia civilă nr. 695/A din 12 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul reţinând că prin cererea depusă în şedinţa publică din
26.06.2008 reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu, până la partajarea bunurilor comune.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B.V., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
în motivele de recurs a arătat că cele două instanţe au încălcat flagrant dispoziţiile art. 129 C. pr. civ. Reclamanta nu şi-a exercitat cu bună credinţă drepturile procesuale, depunând la ultimul termen de dezbatere a cauzei cerere de evacuare a pârâtului, fiind astfel încălcate principiile dreptului la apărare, egalitatea părţilor, contradictorialitatea şi disponibilitatea.
Curtea reţine că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece instanţa de apel a reţinut în mod legal că nu era necesară acordarea unui termen, dat fiind că pârâtul putea să solicite decăderea la prima zi de înfăţişare care urmează după actul neregulat introdus, dar oricum înainte de a pune concluzii pe fond.
Recurentul mai susţine că potrivit practicii judiciare o construcţie, bun propriu al unuia dintre soţi, poate deveni bun comun prin sporul de valoare dobândit în timpul convieţuirii.
în speţă, se constată că starea de fapt reţinută de cele două instanţe este contrară susţinerilor recurentului, iar o stare de fapt diferită de cea stabilită de instanţa de apel nu poate fi reţinută de instanţa de recurs, mai ales că stabilirea contribuţiei recurentului şi a constatării convertirii bunului în bun comun sau dobândirea doar a unui drept de creanţă asupra acestuia poate face obiectul dosarului de partaj, în prezenta cauză fiind analizat doar titlul locativ al recurentului prin prisma relaţiilor de familie şi a raporturilor legate de dreptul de proprietate existente în prezent.
Consideră recurentul că dacă nu se stabilea calitatea de bun personal al imobilului din str. P. în favoarea reclamantei, conform certificatului de moştenitor, se putea constata că există posibilitatea partajării folosinţei imobilului, partajare realizată faptic de părţi.
Cu privire la acest motiv de recurs trebuie constatat că instanţa nu a analizat calitatea de bun personal al imobilului, în sensul folosit în cadru! unei acţiuni de partaj, aceasta rămânând a se face în cadrul unul proces distinct, ci a analizat doar dacă recurentul are un titlu locativ şi oricum până în prezent recurentul nu are un titlu asupra acestuia imobil, din toate actele rezultând că reclamanta este proprietara acestuia, prin urmare are preeminenţă protejarea dreptului de proprietate a acestuia.
Oricum, în cadrul prezentei acţiuni, evacuarea se analizează preponderent prin prisma relaţiilor de familie, ceea ce tribunalul a şi făcut atunci când a constatat ca temei al evacuării necesitatea protejării dreptului la viaţă şi sănătate al reclamantei, dat fiind atitudinea agresivă a pârâtului.
în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. C. pr. civ., curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 C. pr. civ. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Divorţ. Cerere accesorie pentru încredinţarea copilului spre... | Divorţ. Soţii cetăţeni români, în prezent rezidenţi... → |
|---|
