împărţirea bunurilor comune. Societate comercială.
| Comentarii |
|
Obiectul partajului: părţile sociale sau activul societăţii.
Distincţii
Instanţa nu poate stabili prin încheierea de admitere în principiu că fac parte din masa bunurilor comune, părţile sociale ale societăţii, iar la partaj să partajeze activul acesteia.
Părţile sociale ale societăţii sunt bunuri mobile incorpórale, iar activul societăţii este constituit din bunuri mobile şi imobile corporale, valoarea celor două categorii fiind în practică, în general semnificativ diferită.
Prin cererile formulate, părţile acceptă această diferenţă, atunci când formulează petitele, ca fiind unul principal, ce se referă la părţile sociale, şi unul subsidiar, ce se referă la activul societăţii, cât şi de către instanţă care le apreciază ca fiind alternative. Indiferent de calificarea petitelor, ca fiind unul principal şi altul subsidiar, sau ca fiind alternative, este evident că petitele şi bunurile la care se referă, sunt diferite.
Prin urmare, dacă prin încheierea de admitere în principiu, instanţa a stabilit că în masa bunurilor de împărţit se includ părţile sociale, atunci acestea trebuiau să fie împărţite, iar nu activul, patrimoniul societăţii.
(Decizia nr. 1110/R din 30 aprilie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 3596/13.06.2008, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta N.M. în contradictoriu cu pârâtul M.G. şi cu pârâta SC M. SRL Baia Mare.
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.G. în contradictoriu cu reclamanta N.M.
S-a constatat că reclamanta şi pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei în cotă parte de 35% reclamanta şi 65% pârâtul următoarele bunuri comune în valoare totală de 909.460 lei şi 68.500 Euro:
I. Bunuri imobile: apartament compus din patru camere şi dependinţe, cu 18 mp de teren în indiviziune, situat în municipiul Baia Mare, în valoare de 50.000 euro.
II. Bunuri mobile:
- suma de 18.500 Euro reprezentând echivalentul garsonierei situate în municipiul Baia-Mare;
- 2.000 de părţi sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC M. SRL, evaluate la 901.840 lei;
- bunuri mobile corporale în valoare totală de 7.620 lei (mobilă, aparate electro-casnice, covoare, veselă).
S-a dispus sistarea stării de devălmăşie după cum urmează:
S-a atribuit în deplina proprietate reclamantei lotul I în valoare totală de 3.000 lei şi 6.475 Euro format din parte din bunurile mobile corporale şi echivalentul cotei de 35% din preţul de vânzare a garsonierei situate în Baia Mare, str. T.
S-a atribuit în deplina proprietate a pârâtului lotul nr. II în valoare totală de 906.460 lei şi 62.025 Euro format din următoarele bunuri: apartamentul compus din patru camere şi dependinţe cu 18 mp de teren în indiviziune, situat în Baia Mare, suma de 12.025 Euro reprezentând echivalentul cotei de 65% din preţul de vânzare a garsonierei situate în Baia Mare, str. T., părţile sociale ce constituie capitalul pârâtei SC M. SRL; bunuri mobile corporale.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sultă în cuantum de 17.500 Euro şi 318.311 lei.
împotriva acestei hotărâri şi a încheierii de admitere în principiu, în termen legal au declarat apel ambele părţi.
Prin decizia civilă nr. 50/A din 26.02.2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-au admis apelurile declarate de reclamanta N.M., pârâtul M.G. şi pârâta SC M. SRL Baia Mare.
S-a constatat că reclamanta şi pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei în cotă-parte de 35% reclamanta şi 65% pârâtul următoarele bunuri comune în valoare totală de 249 440 lei şi 18.500 Euro:
Bunuri imobile: apartamentul nr. 37 compus din patru camere şi dependinţe, cu 18 mp de teren în indiviziune, situat în mun. Baia Mare, în valoare de 240.820 lei.
Bunuri mobile:
- suma de 18.500 euro reprezentând echivalentul garsonierei;
- 2.000 de părţi sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC M. SRL, în valoare de 1.000 lei;
- bunuri mobile corporale în valoare totală de 7.620 lei (piese de mobilier, electrocasnice, covoare, veselă).
S-a dispus sistarea stării de devălmăşie după cum urmează:
S-a atribuit în deplină proprietate a reclamantei lotul I în valoare totală de 3.000 lei şi 6.475 Euro format din două piese de mobilier şi echivalentul cotei de 35% din preţul de vânzare a garsonierei situate în Baia Mare, str. T.
S-a atribuit în deplină proprietate a pârâtului lotul nr. II în valoare totală de 246.440 lei şi 12.025 Euro, format din următoarele bunuri:
- apartamentul nr. 37 compus din patru camere şi dependinţe cu 18 mp de teren în indiviziune;
- suma de 12.025 Euro reprezentând echivalentul cotei de 65% din preţul de vânzare a garsonierei;
- părţile sociale ce constituie capitalul pârâtei SC M. SRL;
- restul bunurilor mobile corporale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins apelurile declarate de reclamantă, pârâtul M.G. şi pârâta SC M. SRL, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 03.01.2007.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii M.G. şi SC M. SRL, precum şi reclamanta N.M.
Pârâţii, prin recursul lor solicită admiterea acestuia şi modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în totalitate a apelurilor declarate de pârâţi.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită în parte recursurile, pentru următoarele considerente:
în ce priveşte recursul pârâţilor, se arată că este nelegală modalitatea de stabilire a sultei în Euro, fiind încălcate normele BNR care stabilesc faptul că moneda de plată este leul, preţul de vânzare al garsonierei a fost de 43.731 RON, aşa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la BNP V.M.B.. nu se poate accepta includerea la partaj a contravalorii actualizate a garsonierei ci doar valoarea ei de înlocuire, adică suma cu care a fost înstrăinată.
Curtea reţine că acest motiv de recurs nu este întemeiat deoarece, aşa cum susţine şi recurentul, la partaj se va include valoarea de înlocuire a bunului, adică suma cu care a fost înstrăinată.
Această sumă este de 18.500 euro, după cum reiese din interogatoriul luat acestui pârât la fondul cauzei. Mărturisirea nu poate fi revocată de către partea care a făcut-o decât dacă se va dovedi că a făcut-o dintr-o eroare de fapt. Această dovadă nu a fost făcută în cauză şi nici nu s-a invocat vreun motiv de nelegalitate cu privire la această chestiune.
Referitor la includerea în masa bunurilor de împărţit a părţilor sociale ale SC M. SRL şi stabilirea valorii ce se va împărţi relativ la acestea, curtea reţine că acest motiv de recurs este întemeiat.
Astfel, prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate, printre altele, că din masa bunurilor de împărţit fac parte şi părţile sociale la SC M. SRL sau, în varianta subsidiară, obligarea pârâtului la plata unei sulte reprezentând Vi din valoarea patrimoniului SC M. SRL şi a rezultatelor economico-financiare stabilite pe baza unei expertize financiar-contabilă. De asemenea, s-a solicitat sistarea stării de codevălmăşie matrimonială cu privire la aceste bunuri, în cotă de Vz parte pentru fiecare, fie prin atribuirea în natură a !4 din părţile sociale ale SC M. SRL, fie prin plata unei sulte reprezentând V4 din patrimoniului social al SC M. SRL şi a rezultatelor economico-financiare stabilite pe baza unei expertize financiar-contabilă.
Tot în legătură cu acest petit, ce priveşte componenţa bunurilor de împărţit, cu referire la părţile sociale ale SC M. SRL, trebuie sesizat că de fapt petitul subsidiar de obligare a pârâtului la plata unei sulte reprezentând Vi din valoarea patrimoniului SC M. SRL şi a rezultatelor economico-financiare stabilite pe baza unei expertize financiar-contabilă, implică de fapt includerea în masa bunurilor de împărţit a întregului patrimoniu al SC M. SRL şi abia apoi partajarea în modalitatea solicitată de către reclamantă.
Cu privire la acest petit prima instanţă, prin încheierea pronunţată în aplicarea art.
6736 alin. 1 C. pr. civ., a stabilit că fac parte din masa bunurilor comune 2000 părţi sociale ce constituie capitalul social al SC M. SRL. în această încheiere nu se arată valoarea acestor părţi sociale dar din actele dosarului reiese că valoarea lor este de 0,50 lei per parte socială, deci în total 1000 lei.
în ce priveşte petitul subsidiar, prima instanţă face anumite consideraţii (pagina 10 alin. 2 din hotărâre), stabilind că reclamanta a solicitat modalitatea alternativă de partajare ca o exprimare a libertăţii de opţiune, în lipsa acestei solicitări instanţa fiind în imposibilitate de a pronunţa această ultimă soluţie.
Prin sentinţa nr. 3596/13.06.2008 aceeaşi instanţă stabileşte că din masa bunurilor de împărţit fac parte 2000 părţi sociale ce constituie capitalul social al pârâtei SC M. SRL, evaluate la 901.840 lei.
Curtea reţine că această modalitate este greşită deoarece confundă cele două petite, după ce anterior acceptă că sunt două petite şi că acestea sunt alternative.
Prin urmare instanţa nu putea prin încheierea de admitere în principiu să stabilească că fac parte din masa bunurilor comune părţile sociale ale societăţii iar la partaj să partajeze activul acesteia.
Părţile sociale ale societăţii sunt bunuri mobile incorporate în valoare de 1000 lei iar activul societăţii este constituit din bunuri mobile şi imobile corporale în valoare de 901.840 tei.
Prin urmare, există o diferenţă de categorie şi de valoare între acestea două, diferenţă acceptată atât de reclamantă, atunci când formulează petitele, ca fiind unul principal, ce se referă la părţile sociale, şi unul subsidiar, ce se referă la activul societăţii, cât şi de către instanţă care te califică ca fiind alternative.
Indiferent de calificarea petitelor, ca fiind unul principal şi unul subsidiar sau ca fiind alternative, este evident că acestea, petitele. şi bunurile la care se referă, sunt diferite.
Prin urmare, atunci când prin încheierea de admitere în principiu a stabilit că în masa bunurilor de împărţit se includ părţile sociale atunci acestea trebuiau împărţite iar nu activul, patrimoniul societăţii.
Prima instanţă era ţinută de încheierea ce a pronunţat-o deoarece, potrivit art.
6737 C. pr. civ., instanţa pronunţă o nouă încheiere doar dacă se constată omiterea unor coproprietari sau a unor bunuri sau, din contră, includerea din eroare a unor bunuri. încheierea are acelaşi regim ca şi hotărârea asupra fondului, potrivit art. 6738 C. pr. civ., prin urmare instanţa nu poate reveni asupra celor dispuse prin respectiva încheiere, fiind ţinută a se pronunţa doar în limitele stabilite prin respectiva încheiere cu privire la bunuri şi coproprietari.
Or, procedând în maniera expusă mai sus, prima instanţă a făcut exact acest lucru, a revenit asupra celor dispuse, şi a partajat un bun pe care nu l-a inclus în masa bunurilor de împărţit, incluzând prin încheierea de admitere în principiu în masa bunurilor de împărţit unul dintre cete două bunuri alternative solicitate prin acţiune dar partajând efectiv celălalt bun alternativ solicitat.
Tot în acest fel, nelegal, a procedat şi instanţa de apel, atunci când, fără să desfiinţeze sau să schimbe încheierea de admitere în principiu, se pronunţă asupra unui bun care nu a fost inclus în masa bunurilor de împărţit, şi omite să se pronunţe asupra unui bun care a fost inclus în acea masă.
Nu în ultimul rând, tot legat de masa bunurilor de împărţit, reclamanta a solicitat în petitul subsidiar să se includă în această masă, a bunurilor de împărţit, şi rezultatele economico-financiare ale societăţii. Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestora şi nu a administrat probe pentru stabilirea şi evaluarea rezultatelor economico-financiare ale societăţii, deşi a ales varianta a două, petitul subsidiar, în ce priveşte componenţa masei bunurilor de împărţit şi partajul acestora.
Mai trebuie stabilit dacă, de fapt, petitul ce priveşte societatea comercială nu are de fapt trei variante, trei petite, anume includerea în masa bunurilor de împărţit a: 1) părţilor sociale; 2) patrimoniului societăţii sau 3) rezultatelor economico-financiare ale societăţii.
în ce priveşte motivul de recurs relativ la modalitatea de stabilire şi acordare a cheltuielilor de judecată, acesta nu va fi analizat, având în vedere că în rejudecare se vor stabili şi acorda cheltuielile de judecată efectuate de către părţi în toate stadiile procesuale.
Cu privire la recursul reclamantei N.M. aceasta arată că decizia este un caz clasic de ultra petita, în condiţiile în care nici una dintre părţile litigante nu au solicitat o partajare a părţilor sociale constatate ca fiind bun comun, în maniera dispusă de instanţa de apel respectiv-reclamanta a solicitat partajarea în natură sau în echivalent valoric raportat la valoarea activului net a SC M. SRL.
Curtea reţine că aceste chestiuni vor fi analizate de către instanţa de fond în rejudecare, având în vedere cele stabilite asupra recursului pârâtului cu privire la acelaşi petit, rămânând ca, în căzui în care instanţa de fond va stabili că în masa bunurilor de împărţit soluţia ce se impune a fi aleasă este aceea a includerii activului societăţii, să stabilească dacă trebuie scăzut pasivul acesteia, potrivit celor variantei îmbrăţişată de către instanţa de apel.
Cu privire la varianta ce va fi aleasă trebuie sesizat că deţinerea părţilor sociale dă drepturi asupra patrimoniului societăţii şi asupra beneficiilor sau dividendelor, dar mai trebuie sesizat că legislaţia comercială are anumite restricţii şi reguli care trebuie respectate, dar nu trebuie scăpat din vedere că raporturile juridice ce fac obiectul prezentului dosar sunt raporturi patrimoniale ce derivă din căsătoria părţilor şi dobândirea de bunuri în timpul acesteia şi prin urmare acestea au preeminenţă în prezenta cauză şi acestea trebuie reglementate şi dezlegate.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. cât şi al art. 312 alin. 3 şi 5, art. 299 alin. 1 şi art. 315 alin. 1 C. pr. civ., curtea urmează să admită în parte atât recursul declarat de reclamanta N.M, cât şi recursul declarat de pârâţii M.G. şi SC M. SRL Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 50/A/ din 26.02.2009 a Tribunalului Maramureş pe care o va casa în parte şi în consecinţă va admite în parte apelul reclamantei N.M. împotriva sentinţei civile nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare şi apelurile pârâţilor M.G. şi SC M. SRL Baia Mare SRL împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 03.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare şi împotriva sentinţei civile nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Ca o consecinţă, va înlătura din decizia atacată dispoziţiile referitoare la includerea în masa bunurilor comune a 2000 părţi sociale ce constituie capitalul social al SC M. SRL Baia Mare, dispoziţiile referitoare la partajarea acestora şi dispoziţiile ce privesc atribuirea apartamentului, precum şi cele cu privire la cuantumul şi plata sultei şi stabilirea cheltuielilor de judecată.
Apoi, va desfiinţa în parte încheierea de admitere în principiu din 03.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare în ce priveşte includerea în masa bunurilor comune a 2000 părţi sociale ce constituie capitalul social al SC M. SRL Baia Mare.
Tot ca o consecinţă a admiterii apelului va desfiinţa în parte sentinţa civilă nr. 3596/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare în sensul excluderii din masa bunurilor comune a 2000 părţi sociale ce constituie capitalul social al SC M. SRL Baia Mare evaluat la 901.840 lei, atribuirea acestora în lotul pârâtului M.G., atribuirea în lotul pârâtului a apartamentului, stabilirea şi plata sultei, precum şi stabilirea şi plata cheltuielilor de judecată.
Ca urmare a desfiinţării în parte a încheierii şi a sentinţei atacate va trimite cauza Judecătoriei Baia Mare pentru rejudecarea cauzei în limitele mai sus menţionate, anume cu privire la pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu în ce priveşte includerea în masa bunurilor comune a 2000 părţi sociale ce constituie capitalul social al SC M. SRL Baia Mare sau a valorii de Vi din valoarea patrimoniului SC M. SRL Baia Mare şi a rezultatelor economico-financiare; partajarea acestora; atribuirea apartamentului; stabilirea şi plata sultei cu privire la toate bunurile, ţinând seama şi de partea din hotărâre rămasă irevocabilă cu privire la bunurile mobile; precum şi stabilirea şi plata cheltuielilor de judecată în toate stadiile procesuale.
Restul dispoziţiilor încheierii de admiterea în principiu, ale sentinţei şi ale deciziei atacate, în principal cu privire la bunurile mobile, vor fi menţinute ca legale, întrucât, nefiind atacate, hotărârile au devenit irevocabile cu privire la acestea. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Divorţ. Soţii cetăţeni români, în prezent rezidenţi... | încredinţare minor. Prevalenţa interesului superior al copilului → |
|---|
