Apel. Limitele efectului devolutiv
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă
Efectul devolutiv al apelului este limitat de regula „tantum devolutum quantum iudicatum", potrivit căreia în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Altfel spus, instanţa de control judiciar este chemată să judece numai ceea ce a judecat prima instanţă, nefiind posibil să se modifice elementele cererii de chemare în judecată şi nici să se formuleze cereri noi.
(Decizia nr. 176/A din 1 iunie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 45 din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Consiliul Judeţean Cluj.
S-a respins plângerea formulată de petiţionara G.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean Cluj împotriva Dispoziţiei nr. 552/12.11.2008 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.
împotriva acestei sentinţe reclamanta G.M., a declarat apel în termen legal, solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art. 295 C. pr. civ., reţine următoarele:
Astfel, prin cererea de apel reclamanta a arătat că înţelege să cheme în judecată pe numitul T.A., preşedintele Consiliului Judeţean Cluj care prin dispoziţia nr. 552/12.11.2008 a respins notificarea formulată pentru restituirea ap. nr. 6 şi 19 din imobilul situat în Cluj Napoca, P-ţa L., înscris în CF nr. 7005 Cluj.
Efectul devolutiv al apelului este limitat de regula „tantum devolutum quantum iudicatum” potrivit căreia în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Altfel spus, instanţa de control judiciar este chemată să judece numai ceea ce a judecat prima instanţă, nefiind posibil să se modifice elementele cererii de chemare în judecată şi nici să se formuleze cereri noi.
Această regulă este consacrată de art. 294 alin. 1 C. pr. civ., conform căreia, în apel nu se pot face alte cereri noi. în speţă, chemarea în judecată a preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj în calitate de pârât este o cerere nouă, inadmisibilă în apel, potrivit textului legal mai sus citat.
Susţinerea apelantei referitoare la faptul că în şedinţa publică din 11.03.2009 a lipsit pentru că nu a fost citată oficial nu este întemeiată.
Astfel, prin procura specială autentificată, reclamanta G.M. a împuternicit-o pe fiica ei, ca să o reprezinte în faţa oricăror organe judecătoreşti în vederea soluţionării oricăror litigii, inclusiv pentru soluţionarea dosarului nr. 175/117/2009 a Tribunalului Cluj.
La prima zi de înfăţişare din 11.02.2009, mandatara reclamantei s-a prezentat personal în faţa primei instanţe care a acordat un nou termen de judecată în vederea
studierii întâmpinării şi a înscrisurilor depuse de pârât care au fost comunicate mandatarei la acest termen de judecată.
La următorul termen de judecată fixat pentru 11.03.2009, nici reclamanta şi nici mandatara acesteia nu s-a prezentat în faţa instanţei. Potrivit art. 153 alin. 1 C. pr. civ., partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare.
Având în vedere că mandatara reclamantei a fost prezentă personal la termenul de judecată din 11.02.2009 când a luat la cunoştinţă de următorul termen de judecată din 11.03.2009, în mod legal tribunalul nu a mai dispus citarea reclamantei prezumându-se că aceasta cunoaşte termenul de judecată ulterior stabilit.
Ţinând seama de faptul că prin cererea de apel reclamanta nu a înţeles să formuleze nici o critică privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Cluj, efectul devolutiv al apelului fiind limitat de regula „tantum devolutum quantum apellatum” consacrată de art. 295 alin. 1 C. pr. civ., Curtea este în imposibilitatea analizării motivelor de apel care privesc fondul pricinii întrucât soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului a trecut în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 296 C. pr. civ. va respinge ca nefondat apelul reclamantei şi, în consecinţă, va menţine hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Apel declarat împotriva încheierii de amânare a judecăţii.... | Nesemnarea minutei. Nulitatea hotărârii. Casare cu trimitere... → |
|---|
