Brevet de invenţie. Acţiune în anulare. Asigurarea contra-dictorialităţii procesului civil şi a dreptului la apărare
| Comentarii |
|
Legea nr. 61/1994, art. 55 alin. (2) C. pr. civ., art. 129, alin. (5)
în raport de obiectul cererii deduse judecăţii, şi anume anularea brevetului de invenţie având ca titulari persoane fizice, nechemate în judecată, cât şi de obligaţiile ce incumbă instanţei în temeiul prevederilor art. 129 alin. ultim coroborat cu art. 55 alin. (2) din Legea nr. 61/1994, se impunea a fi pusă în discuţie participarea în proces şi a acestor titulari pentru a le fi astfel asigurată posibilitatea de a se apăra împotriva unei acţiuni în justiţie care tinde la desfiinţarea (anularea) tuturor drepturilor ce le sunt conferite de brevetul atacat şi de a formula observaţii şi/ sau modificări în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, republicată.
O.S.I.M., unicul pârât chemat în judecată, este numai organul emitent al brevetului de invenţie a cărui anulare se solicită, prezenţa lui în proces nefiind îndestulătoare pentru a asigura cadrul procesual necesar spre a analiza aspectele ce ţin de însăşi activitatea inventivă care este contestată.
Cu alte cuvinte, instanţa de fond ar fi trebuit să pună în discuţia părţilor introducerea în proces şi a titularilor brevetului de invenţie a cărui nulitate se solicită, imperativul pronunţării unei soluţii legale şi temeinice impus prin art. 129 alin. (5) C. pr. civ. generând în speţă o situaţie de coparticipare procesuală necesară.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 215/A din 21 septembrie 2007)
NOTĂ: Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3670/2001 la Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, reclamanta CN U. SA a chemat în judecată pârâta O.S.I.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea brevetului de invenţie nr. 113840 din 30 august 1999 pentru „instalaţia de purificare a azotatului de uranit”.
în motivarea cererii astfel formulate s-a arătat în esenţă că instalaţia de purificare a azotului de uranit prin extracţie, având drept componentă principală bateriile amestecurilor - decontor cu curgere liberă a fluidelor a fost utilizată de staţia Pilot a I.R.N.P. pentru producerea pulberei sintetizabile, materie primă necesară CNE C.
Prin Studiul nr. 3 de fundamentare a Notei de comandă emisă de M.M.P.G. pentru realizarea uzinei E^ a fost realizat „Studiul de inginerie tehnologică" 170-03, predat în anul 1979 de către C.CP.M.R.M. (actuala l.-SA) din cadrul I. - B.M., în colaborare cu I.R.N.E.P. în cadrul acestui studiu de fundamentare se găseşte „Fluxul tehnologic" al uzinei E„ al sucursalei F., care cuprinde şi „faza tehnologică de purificare nucleară pentru obţinerea azotatului de uranil pur" cât şi descrierea operaţiei de extracţie care se realizează printr-o baterie amestecător - de contor.
Respectivul studiu de fundamentare a fost aprobat prin Decretul nr. 00158/1982, iar prin Decretul nr. 00263/1983 a fost aprobat proiectul de execuţie a uzinei Eia în anexele acestui din urmă act normativ fiind cuprinse şi bateriile mixer-settler.
Faţă de cele expuse, a susţinut reclamanta că suntem în prezenţa unei erori de drept, în sensul că brevetul de invenţie acordat solicitanţilor s-ar cuveni
I.R.N.E.P., care l-a realizat anterior anului 1978.
în drept, au fost invocate prevederile art. 42 din Legea nr. 64/1991.
La data de 5 iunie 2001, reclamanta a depus cerere de chemare în judecată a altor persoane, prin care a atras în proces R.A.A.N. - S.I.R.N.P.
în motivarea cererii astfel formulate s-a arătat în esenţă că instalaţia de purificare a azotatului de uranil prin extracţie, având drept componentă principală bateriile amestecător-decontor cu curgere liberă a fluidelor a fost proiectată, executată şi omologată de un grup de specialişti din cadrul RANN D.T.S. - S.R.N.P. din cadrul SN N. SA cât şi la S.F. din cadrul CN U. SA.
în continuarea motivării s-au reluat aspectele exprese în cererea principală referitor la realizarea uzinei Er, şi conţinutul studiului de inginerie tehnologică întocmit în acest scop.
Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 30 octombrie 2001, a fost admisă excepţia lipsei de interes, cu consecinţa respingerii cererii reclamantei, ca fiind formulată de o persoană care nu justifică interesul în promovarea ei.
împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamanta.
Apelul astfel declarat a format obiectul dosarului nr. 142/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă.
în şedinţa publică din data de 21 februarie 2003, instanţa de apel a dispus în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, formulată de intervenientul S.A. în favoarea pârâtei O.S.I.M..
Prin cererea de intervenţie accesorie astfel formulată, intervenientul a susţinut faptul că reclamanta-apelantă CN U. SA nu are interes în a solicita anularea brevetului de invenţie nr. 113840/1999 pentru că ar însemna să renunţe la cele
4 instalaţii de purificare pe care le foloseşte de aproximativ 18 ani.
Instanţa de apel a dispus, prin decizia civilă nr. 125/A din 28 februarie 2003, în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
Soluţia astfel pronunţată a fost atacată cu recurs de către apelanta-reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 7583 din 4 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2230/2003 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul astfel declarat, dispunându-se casarea deciziei atacate şi a sentinţei civile nr. 1199/30 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi Tribunal.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că nu există un conflict în aplicarea prevederilor art. 42 şi art. 56 din Legea 61/1991 pentru că reclamanta nu a cerut revocarea hotărârii de acordare a brevetului, ci a solicitat anularea unui brevet de invenţie, determinată (potrivit apărărilor de fond) de împrejurarea că invenţia era deja brevetată şi aplicată industrial.
A apreciat instanţa de recurs că a fost în mod nelegal respinsă acţiunea, prin prisma interesului procesual, cât timp reclamanta urmăreşte încetarea unei activităţi care - potrivit afirmaţiilor sale - îi lezează drepturile subiective proprii şi îi cauzează mari prejudicii, activitatea fiind concretizată în însuşirea şi exploatarea unei invenţii deja brevetată şi aplicată în subunităţile sale industriale.
în raport de afirmaţiile reclamantei, apare indubitabil că, în exerciţiul acţiunii în anularea brevetului, exista un interes legitim, personal, direct şi născut în acţiune.
Primind cauza spre rejudecare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a format dosarul nr. 7144/3/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1715 din 18 decembrie 2006 pronunţată în acest din urmă dosar a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta CN U. SA în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi intervenienta R.A.A.N. - S C.N.P.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în esenţă că, în lumina prevederilor art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 şi art. 40 din Legea nr. 64/1991, stadiul tehnicii în raport de care se analizează noutatea unei cereri de invenţie nu include decât informaţii accesibile publicului, prin public înţelegându-se orice persoană, alta decât solicitantul.
S-a mai reţinut că pentru a fi distructivă de noutate, anterioritatea trebuie să fie certă în privinţa existenţei şi a datei, să fie suficientă pentru a permite realizarea invenţiei, să fie totală, compactă şi să fie publică. Cunoaşterea sau exploatarea secretă anterioară nu produc efecte distructiv de noutate. Un document purtând menţiunea „confidenţial" nu constituie o informaţie accesibilă şi, dacă nu a fost divulgat şi nu a ajuns la dispoziţia publicului, nu constituie o anterioritate.
Astfel, apreciind că obiectele protecţiei celor două brevete de invenţie sunt diferite, prin brevetul 113840/1997 fiind revendicată o instalaţie de purificare a azotatului de uranil, care se încadrează în categoria brevetelor de produs definit tehnic prin detaliile sale constructive, în timp ce brevetul nr. 102370/1990 (opus de către reclamantă) este revendicat un procedeu de obţinere a azotatului de uranil, acesta încadrându-se în categoria brevetelor de procedeu (definit tehnic ca o succesiune de faze, etape şi/sau operaţii), instanţa a constatat că este evident că nu poate fi considerată anterioritate distructivă de noutate.
De asemenea s-a reţinut că nu sunt distructive de noutate actele cu caracter „strict secret" invocate de către reclamantă, pentru că acestea nu erau accesibile publicului la data de depozit a cererii de brevet, nu fac parte din stadiul tehnicii şi nu sunt opozabile brevetului contestat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
în motivarea apelului se arată în esenţă că:
1. Sentinţa apelată este nulă pentru că nu a fost pronunţată în contradictoriu şi cu intervenientul S.A., a cărui cerere de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea pronunţată la data de 21 februarie 2003 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă.
2. Un alt motiv de nulitate a sentinţei este, în susţinerea apelantei, faptul că a fost pronunţată de un judecător necompetent din perspectiva condiţiilor speciale reglementate prin art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 7, art. 10, art. 17 şi art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate şi a dispoziţiilor art. 26 din H.G. nr. 585/2002, conform cărora accesul la informaţiile clasificate este permis numai către persoanele care deţin certificat sau autorizaţie de acces corespunzător nivelului de secretizare. Reclamanta desfăşoară activitate de interes strategic naţional şi a solicitat instanţei (în raport de obiectul litigiului a cărui judecată impune prezentarea de documente clasificate) să precizeze dacă deţine certificat sau autorizaţie de securitate, precum şi să dispună ca dezbaterite să se desfăşoare în şedinţă secretă, iar dosarul cauzei să fie păstrat în condiţii de securitate. Asupra acestor solicitări, instanţa de fond nu s-a pronunţat.
3. Hotărârea apelată se bazează pe o expertiză care este lovită de nulitate pentru că a fost efectuată de un expert necompetent sub aspectul condiţiilor pe care trebuia să le îndeplinească potrivit legislaţiei privind protejarea informaţiilor
clasificate.
De asemenea se susţine lipsa caracterului obiectiv al expertizei, prin aceea că expertul nu a răspuns integral obiectivelor încuviinţate de instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 18 aprilie 2006.
Apel legal timbrat.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2007, Curtea a pus în discuţia părţilor, cu precădere, motivele de apel prin care se susţine nulitatea sentinţei apelate pentru nerespectarea normelor de procedură cu caracter imperativ relative la obligaţia instanţei de a soluţiona pricina numai după citarea tuturor părţilor din proces apreciind că aceste aspecte au natura unei excepţii de ordine publică ce intră sub incidenţa prevederilor art. 137 alin. (1) C. pr. civ.
în acelaşi context al cadrului procesual impus de cererea concretă dedusă judecăţii, şi anume anularea unui brevet de invenţie, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor şi poziţia titularilor respectivului brevet faţă de demersul judiciar iniţiat de către reclamanta-apelantă, faţă şi de exigenţele art. 55 alin. (2) din Legea nr. 61/1994.
Analizând aspectele astfel puse în discuţie, în raport de actele şi lucrările dosarului cât şi de exigenţele art. 295 alin. (1) raportat la art. 129 alin. (4) C. pr. civ., Curtea reţine următoarele:
în primul ciclu procesual, prin încheierea cu caracter interlocutoriu pronunţată la data de 21 februarie 2003, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientul S.A. în favoarea pârâtului chemat în judecată prin acţiunea principală.
în raport de această dispoziţie a instanţei, respectivul intervenient a devenit parte în proces, iar instanţa a fost învestită cu soluţionarea şi a cererii acestuia.
Astfel fiind, în raport de exigenţele art. 85 C. pr. civ. instanţa de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, avea obligaţia de a soluţiona pricina cu citarea tuturor părţilor din proces (inclusiv intervenientul accesoriu) cât şi de a se pronunţa cu privire la cererea de intervenţie accesorie admisă în principiu, potrivit cu dispoziţiile art. 129 alin. ultim.
în condiţiile în care prima instanţă a pronunţat sentinţa civilă apelată cu neobservarea acestor norme procedurale cu caracter imperativ, Curtea constată că devin incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. pr. civ..
Pe de altă parte, Curtea reţine că în raport de obiectul cererii deduse judecăţii, şi anume anularea brevetului de invenţie nr. 113840 ai cărui titulari sunt numiţii
B.M., D.S. şi intervenientul S.A., cât şi de obligaţiile ce incumbă instanţei în temeiul prevederilor art. 129 alin. ultim coroborat cu art. 55 alin. (2) din Legea nr. 61/1994, se impunea a fi pusă în discuţie participarea în proces şi a acestor titulari pentru a le fi astfel asigurată posibilitatea de a se apăra împotriva unei acţiuni în justiţie care tinde la desfiinţarea (anularea) tuturor drepturilor ce le sunt conferite de brevetul atacat şi de a formula observaţii şi/sau modificări în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) din Legea 64/1991, republicată.
Pârâtul chemat în judecată de către reclamanta, O.S.I.M., este numai organul emitent al brevetului de invenţie a cărui anulare se solicită,prezenţa lui în proces nefiind îndestulătoare pentru a asigura cadrul procesual necesar spre a analiza aspectele ce ţin de însăşi activitatea inventivă care este contestată de către reclamantă.
Cu alte cuvinte, instanţa de fond ar fi trebuit să pună în discuţia părţilor introducerea în proces şi a titularilor brevetului de invenţie a cărui nulitate se solicită, imperativul pronunţării unei soluţii legale şi temeinice impus prin art. 129 alin. (5) C. pr. civ. generând în speţă o situaţie de coparticipare procesuală necesară.
Faţă de concluziile astfel reţinute, de viciile procedurale constatate care, din perspectiva exigenţelor art. 105 alin. (2) C. pr. civ., afectează însăşi valabilitatea sentinţei apelate, Curtea apreciază că a rămas fără obiect analiza criticilor ce vizează fondul cauzei.
Cât priveşte aspectele legate de abilitările speciale invocate de către reclamanta-apelantă, din perspectiva legislaţiei privind informaţiile clasificate, pentru judecătorii din compunerea completului care soluţionează pricina şi pentru orice alte persoane care ar putea avea permisiunea consultării dosarului, urmează a fi argumentate şi susţinute/dovedite cu ocazia rejudecări, de către reclamantă, prin raportare la exigenţele art. 5-6 din H.C. nr. 585/2002, care stabilesc obligaţia (pentru instituţiile publice care lucrează cu informaţii secrete de stat) de a întocmi liste cuprinzând informaţiile cu acest caracter din domeniul lor de activitate, liste care trebuie aprobate şi actualizate prin hotărâre a guvernului.
împrejurarea că pe unele dintre înscrisurile administrate în cauză, şi care datează din perioada 1979-1982, se află menţiunile „secret" şi „strict secret" nu este de natură a proba faptul că ele sunt astfel clasificate şi în prezent, în condiţiile în care legislaţia privind protecţia informaţiilor clasificate reglementează termene de clasificare a informaţiilor cuprinse între 30 şi 100 ani, în raport de nivelul de secretizare stabilit în condiţiile legii, (conform art. 12 din H.C. nr. 585/2002) şi totodată permite reevaluarea nivelurilor şi termenelor de clasificare (potrivit cu art. 13 raportat la art. 9 şi art. 1 din aceeaşi H.C.).
Cu alte cuvinte, în susţinerea afirmaţiilor referitoare la caracterul de informaţii secrete de stat, aflate în sfera de aplicare a Legii nr. 182/2002 şi H.G. nr. 585/2002, al conţinutului înscrisurilor depuse în cauză ori care ar urma să fie administrate, reclamantei îi incumbă obligaţia - conform cu prevederile art. 129 alin. (1) teza finală - de a proba actualitatea unui astfel de statut juridic al respectivelor documente.
Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Curtea va dispune admiterea apelului.
Va fi desfiinţată sentinţa civilă apelată, urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ. (T.E.V.)
| ← Răpire internaţională de copii. Caracter ilicit al... | 1. Brevet de invenţie. Acţiune în contrafacere. Expertiză de... → |
|---|
