Minori. Stabilire program vizitare. Principiul interesului superior al copilului. Cerinţe. Condiţii
| Comentarii |
|
Legea nr. 272/2004
Prin stabilirea unui program de vizitare restrictiv se adus atingere atât dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul, cât şi dreptului minorului de a păstra legătura cu părinţii săi fireşti.
în speţă, deşi minorul are o vârstă fragedă, această împrejurare nu este de natură a limita vizitarea copilului de către reclamant doar la domiciliul pârâtei, în fiecare sâmbătă şi duminică, în prima şi a treia săptămână din lună, între orele 10,00 -18,00.
Cât timp nu s-a dovedit că tatăl ar fi împiedicat de condiţii materiale să ia copilul la domiciliul său ori că acesta ar avea un comportament ce ar afecta creşterea minorului, în mod nelegal s-a stabilit un astfel de program de vizitare, care, de altfel, ar afecta şi mai mult pe copil, cel care nu ar avea un program săptămânal, de sfârşit de săptămână, constant.
Legăturile fireşti dintre părinte şi copil nu se pot stabili decât în situaţia în care cei doi beneficiază de condiţii optime pentru realizarea acestui deziderat. Desfăşurarea vizitelor la domiciliul mamei ar fi de natură să împiedice dezvoltarea unei astfel de relaţii între fiu şi tată, ceea ce ar fi în contradicţie cu principiul ce guvernează materia protecţiei copilului, respectiv interesul superior al minorului.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a II l-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 344 din Z0 februarie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 3075 din 3 aprilie 2006, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul R.M.R. împotriva pârâtei R.F., în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - Primăria sector 3 Bucureşti, a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a părţilor, a încuviinţat pârâtei revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de G., a încredinţat pârâtei spre creştere şi educare pe minorul A.B. şi a obligat reclamantul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 200 lei lunar, potrivit înţelegerii părţilor, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorului, a stabilit reclamantului programul de vizitare a minorului astfel: în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta şi duminica între orele 10,00 -18,00, cu posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei şi a-l readuce; pe perioada vacanţei de iarnă şi de vară, o săptămână, respectiv câte 7 zile, succesive, între orele 10,00 -18,00, cu posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei şi a-l readuce la domiciliul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că relaţiile dintre părţi s-au degradat din culpa comună a soţilor, în prezent continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă.
Având în vedere vârsta fragedă a minorului, acesta fiind apropiat de mamă, care poate să-i ofere un cadru pentru buna dezvoltare morală şi educaţională, s-a dispus ca acesta să fie încredinţat mamei.
în ceea ce priveşte stabilirea programului de vizitare a minorului, instanţa de fond a reţinut în interesul copilului păstrarea legăturilor fireşti şi cât mai aproape, atât cu mama, cât şi cu tatăl, relaţia cu minorul neputând fi alterată de neînţelegerea părţilor. Minorul, în vârstă de 1 an şi 6 luni, locuieşte cu mama sa, care este ajutată de bunica maternă, unde are condiţii deosebite de creştere şi educare, împrejurarea că tatăl este ocupat şi cu serviciul peste zi şi ajunge târziu acasă, uneori lucrând chiar şi în week-end, nu sunt aspecte care să restrângă legătura minorului cu tatăl său. Din probele administrate nu a rezultat un comportament care să denote neglijenţa sau comportamentul deviant al tatălui sub aspectul îngrijirii copilului.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile.
în motivarea apelului său, reclamantul a arătat că instanţa, fără nici o motivare, a stabilit un program de vizitare care practic nu poate fi dus la îndeplinire, împiedicând prin modul în care a fost consfinţit la realizarea scopului acestuia.
Apelanta-pârâtă a susţinut că în mod greşit prima instanţă a stabilit programul de vizitare pentru minor, deoarece reclamantul locuieşte cu mama sa într-un apartament cu 3 camere, împreună cu alţi membrii ai familiei sale, deci într-un cadru impropriu intereselor minorului în raport de condiţiile pe care le are la mama sa.
Prin decizia civilă nr. 1501 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a stabilit acestuia un program de vizitare a minorului astfel: în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta şi duminica între orele 10,00 şi 18,00, cu posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei şi a-l readuce, iar pe perioada vacanţei de vară de o săptămână, cu obligaţia de a-l readuce pe minor la domiciliul mamei la sfârşitul perioadei, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă.
în considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut că este întemeiat numai motivul de apel ce vizează posibilitatea reclamantului de a petrece cu minorul o săptămână consecutiv pe timpul vacanţei de vară, în baza principiului interesului superior al minorului de a păstra legături fireşti şi cu tatăl său, consolidându-se astfel acestei relaţii chiar dacă vârsta copilului este destul de fragedă.
Dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul în urma divorţului nu poate fi limitat anticipat, numai atunci când s-au dovedit aspecte de comportament deviant al tatălui sub aspectul îngrijirii minorului. Din probele administrate nu pot fi reţinute motive care are îngrădi dreptul prevăzut de art. 43 alin. (3) C. fam.
Tribunalul a constatat, totodată, că părinţii au drepturi egale de a avea legături persoanele cu copilul. Faptul că reclamantul a fost cel care a părăsit domiciliul conjugal nu constituie motiv pentru limitarea dreptului acestuia de a-şi vizita minorul şi nici împrejurarea că locuieşte împreună cu părinţii săi şi alţi membrii de familie.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.M.R., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ.
în motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanţa de fond a încredinţat intimatei minorul născut din căsătorie, dispunând totodată obligarea recurentului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copilului. De asemenea, prima instanţă a stabilit un program de vizitare a minorului care însă este nelegal, întrucât conduce la situaţia absurdă ca reclamantul să se deplaseze în fiecare sâmbătă şi duminică la ora 10,00 să ia minorul din domiciliul mamei, după care la ora 18,00 să-l readucă la locuinţa acesteia. Acelaşi program este stabilit şi pentru vacanţa de 7 zile, când reclamantul trebuie să se prezinte la domiciliul pârâtei şi să stea cu minorul de la ora 10,00 la ora 18,00.
Tribunalul a stabilit ca program de vizitare a minorului prima şi a treia sâmbătă din lună, sâmbătă şi duminica, cu luarea minorului de la ora 10,00 la ora 18,00 şi readucerea acestuia la locuinţa intimatei.
Recurentul a precizat că în mod nejustificat s-a apreciat interesul minorului de a avea legături fireşti cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat. Tribunalul, deşi a reţinut că este în interesul minorului să păstreze relaţia cu tatăl şi că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte neglijenţa acestui părinte faţă de copil, totuşi admite în parte apelul reclamantului şi îl obligă să aibă acelaşi program de vizită în fiecare zi.
Această măsură îl împiedică pe reclamant să aibă relaţii fireşti, consolidate cu minorul, sens în care se solicită ca prin admiterea recursului instanţa să încuviinţeze un program de vizitare al copilului în prima şi a treia sâmbătă şi duminică din lună, cu luarea minorului din domiciliul pârâtei începând cu ora 10,00 şi readucerea acestuia a doua zi la locuinţa intimatei la ora 18,00, iar în perioada vacanţei de iarnă, în cele 7 zile acordate, copilul să poată sta împreună cu părintele căruia nu ia fost încredinţat.
S-a arătat că aşa cum în timpul vacanţei de vară este firesc ca minorul să locuiască 7 zile cu tatăl său, acelaşi tratament trebuie aplicat şi în ceea ce priveşte perioada vacanţei de iarnă.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă R.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu există norme legale care să reglementeze materia dreptului de vizitare a copilului de către părintele căruia nu ia fost încredinţat minorul, iar sub acest aspect practica instanţelor de judecată nu poate fi invocată ca motiv de recurs. Este în interesul minorului să trăiască cât mai mult timp într-un mediu adecvat şi propice dezvoltării sale, respectiv la domiciliul pârâtei, unde are condiţii bune de locuit.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Criticile invocate de către recurent pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., referitor la greşita aplicare a legii sub aspectul stabilirii programului de vizitare a minorului de către părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul după divorţ, prin raportare, cu prioritate, la principiul interesului superior al minorului reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protecţia copilului.
Curtea constată că în speţă s-a făcut o greşită aplicare a acestor dispoziţii legale, în sensul că prin stabilirea unui program de vizitare restrictiv s-au adus atingere atât dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul, cât şi dreptului minorului de a păstra legătura cu părinţii săi fireşti.
Deşi minorul are o vârstă fragedă, fiind născut la 2 septembrie 2004, această împrejurare nu este de natură a limita vizitarea copilului de către reclamant doar la domiciliul pârâtei, în fiecare sâmbătă şi duminică, în prima şi a treia săptămână din lună, între orele 10,00 -18,00. Cât timp nu s-a dovedit că tatăl ar fi împiedicat de condiţii materiale să ia copilul la domiciliul său sau că acesta ar avea un comportament ce ar afecta creşterea minorului, în mod nelegal s-a stabilit un astfel de program de vizitare, care, de altfel, ar afecta şi mai mult pe copil, cel care nu ar avea un program săptămânal, de sfârşit de săptămână, constant. Legăturile fireşti dintre părinte şi copil nu se pot stabili decât în situaţia în care cei doi beneficiază de condiţii optime pentru realizarea acestui deziderat. Desfăşurarea vizitelor la domiciliul mamei ar fi de natură să împiedice dezvoltarea unei astfel de relaţii între fiu şi tată, ceea ce ar fi în contradicţie cu principiul ce guvernează materia protecţiei copilului, respectiv interesul superior al minorului.
Pentru aceleaşi considerente, este greşită soluţia instanţei de apel şi în ceea ce priveşte neacordarea unu program de vizitare a copilului şi în perioada vacanţei de iarnă, cât timp prima instanţă a fost de acord cu această măsură, doar sub aspectul modalităţii de realizare formulându-se critici de către părţi. Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că este în interesul copilului ca şi în timpul vacanţei de iarnă acesta să poată sta împreună cu tatăl său pe perioada unei săptămâni, cu posibilitatea de a fi luat din domiciliul mamei şi de a fi readus la locuinţa acesteia la sfârşitul celor 7 zile.
în consecinţă, întrucât în speţă s-a făcut o greşită aplicare a legii, astfel cum s-a reţinut şi anterior, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., prin raportare la art. 312 alin. (1) şi (3) C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia tribunalului, în sensul că va stabili în favoarea reclamantului dreptul la vizitarea minorului în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 18,00, precum şi o săptămână în timpul vacanţei de iarnă, cu obligaţia de a-l readuce pe minor la domiciliul mamei la sfârşitul perioadei.
Vor menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.(M.V.)
| ← Minor. încetarea măsurii de protecţie a plasamentului în... | Răpire internaţională copil. Caracterul ilicit al deplasării... → |
|---|
