Minor. încetarea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă
| Comentarii |
|
Legea nr. 272/2004, art. 5 alin. (2), art. 50, art. 30 alin. (1),
art. 66 alin. (2), art. 70
Plasamentul în regim de urgenţă, ca orice măsură de protecţie specială, urmăreşte scopul prevăzut de art. 50 din Legea nr. 272/2004, acela de a asigura îngrijirea şi dezvoltarea copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
în raport de scopul menţionat, este cert că încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă este condiţionată de încetarea situaţiei de dificultate care a justificat adoptarea ei; astfel, fuga unui minor din centrul în care a fost instituţionalizat nu poate fi asimilată unei cauze de încetare a măsurii plasamentului în regim de urgenţă, atât timp cât copilul este în continuare lipsit de supravegherea şi îngrijirea părintească.
Având în vedere că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, care au obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, luând în considerare dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi, urmează a se reţine că reintegrarea copilului în familia sa se constituie într-o cauză de încetare a măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004, deoarece, prin reinserţia în familie, copilul nu mai este lipsit de ocrotirea părintească, care reprezintă premisa instituirii protecţiei speciale în una din variantele sale - plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă, supravegherea specializată.
(C.Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 670 din 10 aprilie 2007)
Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 06 octombrie 2006, sub nr. 33962/3/2006, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 1 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii C.O., C.M., ŞCP P.B. şi P.S.1 B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună menţinerea măsurii de plasament în regim de urgenţă pentru copilul C.Gh.O., născut la data de 27 august 1993, stabilirea domiciliului copilului la CP P. pe perioada plasamentului în regim de urgenţă şi delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului către ŞCP P., iar cu privire la bunurile copilului către P.S.1 B.
La prima zi de înfăţişare, respectiv la termenul din 30 noiembrie 2006, reclamanta şi-a modificat acţiunea sub aspectul obiectului, solicitând instanţei să dispună încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă în ceea ce îl priveşte pe minorul C.Gh.O., motivat de faptul că acesta a părăsit fără învoire centrul de plasament; cererea modificatoare se află la filele 29 - 30 dosar fond.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 50 din 11 ianuarie 2007, a respins acţiunea modificată ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor care au stat la baza luării faţă de minor a măsurii de plasament în regim de urgenţă, respectiv dovada că minorul nu se mai află într-o situaţie care să-i dea dreptul la o măsură de protecţie alternativă dintre cele prevăzute de art. 39 şi art. 55 raportat la art. 56 lit. e) din Legea nr. 272/2004, simpla împrejurare că a fugit din centru nefiind de natură a justifica încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispoziţiile legii speciale - Legea nr. 272/2004 şi ale art. 304’C. pr. civ..
în motivarea cererii sale, recurenta a arătat că minorul C.G.O., născut la data de 27 august 1993, a fost instituţionalizat în CP P., conform Dispoziţiei nr. 1668 din
3 octombrie 2006, emisă de Directorul General al D.G.A.S. şi P.C.S.1B., în baza procesului-verbal nr. 1808567/03 octombrie 2006.
Minorul a părăsit neînvoit centrul de plasament la data de 31 octombrie 2006 şi cu toate demersurile efectuate de persoanele abilitate nu s-a reuşit până în prezent readucerea lui în centru, neputând fi găsit; în acest sens sunt adresele nr. 25054, nr. 25053, nr. 25052, nr. 25051 şi nr. 25047 din 17 octombrie 2006 emise către D.G.A.S.P.C.-urile din sectoarele municipiului Bucureşti şi municipiul Neamţ, precum şi adresa nr. 25047 din 17 octombrie 2006 emisă către Poliţia sectorului 1 - Serviciul Investigaţii Criminale, Compartimentul Urmăriri.
Minorul nu se mai află astfel sub supravegherea CP P., ceea ce înseamnă că s-au schimbat împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de plasament în regim de urgenţă, situaţie în care, conform prevederilor Legii nr. 272/2004,
D.G.A.S.P.C.S.1 avea obligaţia să sesizeze deîndată instanţa judecătorească pentru încetarea măsurii de protecţie specială.
Cererea formulată în acest sens trebuia admisă cu atât mai mult cu cât plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie cu caracter temporar, iar CP P. este un centru „deschis", unde copilul primeşte găzduire numai atâta timp cât el se află acest centru din cauza imposibilităţii exercitării de către părinţi a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti.
Din moment ce copilul a înţeles să părăsească centrul, este evident că împrejurările iniţiale care au impus să fie instituţionalizat s-au modificat, impunându-se astfel încetarea măsurii speciale de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă, care nu este condiţionată doar de reintegrarea copilului în familie, cum greşit a reţinut instanţa de fond, ignorând faptul că părăsirea centrului de către copil, fără acordul şefului de centru, face imposibilă exercitarea de către acesta din urmă a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de copil.
în faza procesuală a recursului s-a administrat de către recurentă proba cu înscrisuri pe aspectul reintegrării minorului în familie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a probelor noi administrate în recurs. Curtea reţine~ormSt^IeteiT":-. „ I
Plasamentul în regim de urgenţă, ca orice măsură de protecţie specială, urmăreşte scopul prevăzut de art. 50 din Legea nr. 272/2004, acela de a asigura îngrijirea şi dezvoltarea copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
în raport de scopul menţionat, este cert că încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă este condiţionată de încetarea situaţiei de dificultate care a justificat adoptarea ei şi de aceea în mod corect prima instanţă a apreciat că fuga minorului C.G.O. din centrul în care a fost instituţionalizat nu poate fi asimilată unei cauze de încetare a măsurii plasamentului în regim de urgenţă, atâta timp cât copilul este în continuare lipsit de supravegherea şi îngrijirea părintească.
Având în vedere că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, care au obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia - art. 5 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, având, totodată, în vedere dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi - art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, urmează a se reţine că reintegrarea copilului în familia sa se constituie într-o cauză de încetare a măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004, deoarece, prin reinserţia în familie copilul nu mai este lipsit de ocrotirea părintească, care reprezintă premisa instituirii protecţiei speciale în una din variantele sale - plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă, supravegherea specializată.
în ceea ce priveşte plasamentul în regim de urgenţă, Legea nr. 272/2004 prevede, în art. 66 alin. 2, posibilitatea instanţei judecătoreşti sesizate de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului care a dispus această măsură de a se pronunţa, după caz, „cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa".
Posibilitatea instanţei de a se pronunţa cu privire la reintegrarea copilului în familia sa, la care se referă textul legal menţionat, reprezintă tocmai o cauză de încetare a măsurii plasamentului în regim de urgenţă, un argument în plus în acest sens fiind dat de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 272/2004, care individualizează expres reintegrarea copilului în familie drept cauză de încetare a tuturor măsurilor de protecţie specială prevăzute de această lege: „La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa (...)".
Prin urmare, deşi nu se poate imputa tribunalului vreo greşeală de interpretare a legii, fiind stabilit corect că fuga minorului C.G.O. din C.P. nu poate conduce la încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă, soluţia fondului se impune a fi reformată în raport de faptul că, în recurs, s-a făcut dovada că minorul a fost reintegrat în familia sa prin grija autorităţii care a instituit plasamentul în regim de urgenţă.
Astfel, în urma demersurilor întreprinse de recurentă pentru localizarea copilului C.G.O. după ce a părăsit neînvoit centrul în care fusese instituţionalizat, acesta a fost depistat de organele de poliţie în Piaţa Romană, sector 1 Bucureşti şi readus în C.P., fapt atestat de adresa nr. 1087541 din 27 februarie 2007 a D.G.P.M.B, Sectorul 1 Poliţie, SIC - Compartimentul Urmăriri.
După reinserţia în centru, minorul şi-a exprimat opţiunea de a se reîntoarce în domiciliul părinţilor, sens în care a dat declaraţia nr. 43/28 februarie 2007 (fila 32 dosar recurs); această opţiune a fost valorificată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 1 Bucureşti în cadrul unui raport psihosocial cu privire la situaţia copilului, care a concluzionat că este în interesul superior al acestuia să se reîntoarcă în familie, aşa încât, prin procesul-verbal nr. 101547 din 1 martie 2007 s-a procedat la predarea minorului C.G.O. familiei sale.
Faţă de această situaţie nou dovedită în recurs şi faţă de dispoziţiile art. 66 alin. (2) şi art. 70 raportat la art. 5 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, Curtea apreciază că solicitarea recurentei - reclamante de a se dispune încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă luată faţă de minorul C.Gh.O. este justificată.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi admis pe temeiul art. 3041 C. pr. civ., urmând a se dispune modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii modificate şi constatării încetării măsurii de plasament în regim de urgenţă instituită pentru minorul C.Gh.O., născut la data de 27 martie 1993, prin Dispoziţia nr. 1668 din 3 octombrie 2006 a D.G.A.S.P.C.S.1 B. cu toate consecinţele legale ce decurg implicit din aceasta, respectiv încetarea delegării exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului către ŞCP P. şi cu privire la bunurile copilului către P.S. 1 B. (B.Ţ.)
| ← Minor. Cerere de reîncredinţare. Schimbarea împrejurărilor... | Minori. Stabilire program vizitare. Principiul interesului... → |
|---|
