Cerere de încuviinţare a monitorizării exercitării
| Comentarii |
|
drepturilor părinteşti. Admitere ca urmare a unei cereri de completare a dispozitivului
- Cod procedură civilă: art. 129 alin. 6
Admiterea unei cereri de încuviinţare a monitorizării exercitării drepturilor părinteşti, ca urmare a unei cereri de completare a dispozitivului, în lipsa unei cereri explicit formulate în cadrul procesului iniţial, nu poate fi justificată prin argumentul interesului superior al copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002.
(Decizia nr. 1715/R din 28 august 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1104 din 22 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a admis cererea reclamantei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sălaj şi s-a dispus completarea sentinţei civile nr. 499/2009 a Tribunalului Sălaj, în sensul că a fost încuviinţat ca reclamanta să monitorizeze exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, de către pârâtul reclamant reconvenţional V I A.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul V.I.A. precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2812 C. pr. civ. „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.”
Din acest text se reţine că pentru a putea completa hotărârea instanţa trebuie să fi omis să se pronunţe asupra unei cereri sau capăt de cerere, şi ca, bineînţeles, această cerere să fi fost formulată.
în speţă prima instanţă reţine că cererea nu a fost formulată explicit, dar că, respingând cererea reconvenţională instanţa a înţeles să consfinţească reintegrarea în familie a copilului, sentinţa pronunţată fiind din punct de vedere practic, dar şi juridic, titlul în baza căruia V.K.D. se află în grija tatălui, iar din această perspectivă de abordare, respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002, cu aplicaţie concretă la cazul V.K.D., permit pronunţarea unei hotărâri în sensul solicitat de reclamantă, astfel că cererea a fost admisă.
Din cele expuse de prima instanţă reiese că a avut în vedere respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002.
Curtea reţine că nici măcar reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sălaj nu a motivat în acest fel cererea şi nici nu a produs măcar argumente care să susţină necesitatea monitorizării modului de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, de către pârâtul reclamant reconvenţional V.I.A., cu toate că ar fi fost necesare probe în acest sens.
Revenind la lipsa formulării unei cereri în cursul procesului, curtea reţine că procesul între părţi a fost finalizat prin sentinţa civilă nr. 499/20.03.2009, sentinţă care nu a fost atacată de către nici una dintre părţi.
Potrivit art. 129 alin. 6 C. pr. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.”, acesta fiind un text care sprijină principiul disponibilităţii, principiu ce domină, printre altele, procesul civil.
Ca un corectiv, pentru cazurile când se încalcă acest text legal, şi implicit şi principiul disponibilităţii, art. 304 pct. 6 C. pr. civ. prevede ca motiv de casare ipoteza când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Argumentul susţinut de către prima instanţă, respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002, nu justifică pronunţarea asupra unei cereri care nu a fost formulată în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Dacă se impune necesitatea monitorizării modului de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, de către pârâtul reclamant reconvenţional V.I.A. reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sălaj poate formula o astfel de cerere.
Or, dacă o astfel de cerere nu a fost formulată în cursul procesului, instanţa nu poate completa dispozitivul ca şi cum o astfel de cererea ar fi fost depusă.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 C. pr. civ. cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 C. pr. civ., curtea urmează să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi de pârâtul V.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 1104 din 22.05.2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o va modifica în totalitate în sensul respingerii cererii reclamantei DGASPC Sălaj având ca obiect completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 499/2009 a Tribunalului Sălaj. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Stabilire paternitate. Expertize ADN cu concluzii... | Plasament. încetarea măsurii. Condiţii. Interesul superior al... → |
|---|
