Divorţ. Cerere accesorie pentru încredinţarea copilului spre creştere şi educare. Criterii de apreciere a interesului superior al copilului
| Comentarii |
|
- Codul familiei: art. 38
Interesul major al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt: vârsta copilului, conduita fiecărui părinte faţă de copil înainte de divorţ, posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală pe care copii le pot găsi la unul dintre părinţi, legăturile de afecţiune stabilite între copil şi părinţi, sexul copilului, starea sănătăţii lui, posibilităţile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanţei de judecată.
(Decizia nr. 2288/R din 30 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1153/15.12.2008 a Judecătoriei Dragomireşti, s-a admis cererea principală precizată formulată de către reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâta I I. şi Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria oraşului Săliştea de Sus.
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamanta reconvenţională I I.
S-a desfăcut căsătoria părţilor, încheiată la data de 7 mai 2000 şi înregistrată sub nr. 28/07.05.2000 în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local Săliştea de Sus, din culpa comună.
S-a dispus ca reclamanta să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de „V.”
S-a încredinţat reclamantului - pârât reconvenţional spre creştere şi educare, pe minorul I.A.V. născut la data de 28.02.2004.
Pârâta-reclamanta reconvenţională a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în sumă de 135 Ron lunar, începând de la data introducerii cererii principale (18.08.2008) şi până la majoratul copilului.
S-a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 81 din 26.03.2009 a Tribunalului Maramureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâta-reclamantă l.l.
împotriva acestei decizii pârâta l.l. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei modificarea hotărârii atacate în sensul desfacerii căsătoriei din vina reclamantului, încredinţării minorului rezultat din căsătorie în favoarea pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii alimentare de 1.000 lei lunar.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, conform art. 42 alin. 1 şi alin. 3 C. fam., instanţa judecătorească va hotărî odată cu pronunţarea divorţului căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere cum sunt: vârsta copilului; conduita fiecărui părinte faţă de copil înainte de divorţ; posibilităţile materiale ale părinţilor; posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală pe care copii le pot găsi la unul dintre părinţi; legăturile de afecţiune stabilite între copil şi părinţi; sexul copilului; starea sănătăţii lui; posibilităţile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele sunt lăsate la aprecierea instanţei, pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale şi materiale, care dintre părinţi poate oferi condiţii mai bune pentru creşterea şi educarea copilului, ţinându-se seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
în speţă, s-a dovedit pe deplin, din probele testimoniale administrate că de creşterea şi educarea minorului I.A.V., născut la 8.02.2004, s-au ocupat ambii părinţi până la momentul când cei doi soţi au plecat împreună în Anglia pentru a munci, moment în care minorul a fost lăsat de comun acord la bunicii paterni. în anul 2007, când pârâta s-a întors în ţară a locuit împreună cu minorul la părinţii reclamantului însă ulterior între pârâtă şi aceştia din urmă a izbucnit un conflict care a creat o situaţie tensionată. Singurul martor care a afirmat că minorul nu este ataşat de mama lui este tatăl reclamantului însă ţinând seama de relaţia tensionată dintre pârâtă şi părinţii reclamantului această afirmaţie trebuie înlăturată ca fiind subiectivă şi părtinitoare.
Anchetele sociale efectuate la domiciliile părţilor, respectiv la domiciliile părinţilor reclamantului şi a părinţilor pârâtei au relevat faptul că ambele familii prezintă condiţii materiale şi locative care să asigure creşterea, educarea şi întreţinerea minorului.
împrejurarea că reclamantul, deşi în prezent se află în Anglia unde desfăşoară o activitate lucrativă, ia legătura telefonică cu copilul şi trimite bunicilor paterni bani şi pachete pentru întreţinerea acestuia nu este suficientă prin ea însăşi pentru a decide încredinţarea minorului la reclamant în lipsa posibilităţii lui concrete de a se ocupa în mod efectiv de creşterea şi educarea minorului.
în consecinţă, Curtea reţine că, în prezent, este în interesul superior al minorului ca acesta să fie încredinţat spre creştere şi educare la pârâtă ţinând seama de vârsta fragedă a copilului (5 ani), vârsta la care există în mod natural o puternică legătură afectivă între mamă şi copil, de conduita mamei faţă de copil înainte de divorţul părţilor, sexul copilului, de posibilităţile materiale ale mamei care îi poate oferi condiţii bune pentru asigurarea dezvoltării fizice, morale şi intelectuale ale copilului, precum şi de posibilităţile concrete de a se ocupa în mod efectiv de copil.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica hotărârea atacată în sensul că va admite apelul declarat de pârâta l.l. în contra sentinţei civile nr. 1153/15.12.2008 a Judecătoriei Dragomireşti, pe care o va schimba în parte în sensul că în temeiul art. 43 alin. 1 C. fam., va încredinţa pârâtei, spre creştere şi educare, pe minorul I.A.V., născut la data de 28.02.2004.
în privinţa stabilirii obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere Curtea în temeiul art. 42 alin. 3 coroborat cu art. 86, art. 94 alin. 1, alin. 3 şi art. 107 C. fam. va obliga reclamantul să plătească în favoarea minorului o pensie de întreţinere lunară în sumă de 1000 lei, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, 30.10.2009 şi până la majoratul minorului sau până la noi dispoziţiuni având în vedere că reprezentanta reclamantului nu a contestat veniturile indicate de pârâtă ca fiind realizate lunar de reclamant. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.... | Divorţ. Cerere de evacuare. Calitatea de bun propriu sau bun... → |
|---|
