Plasament in regim de urgenţă. Obligarea părintelui la consiliere psihologică pe durata măsurii plasamentului

- Legea nr. 272/2004: art. 53 şi 54

Potrivit art. 53 şi 54 din Legea nr. 272/2004, măsurile de protecţie specială se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie, care se întocmeşte de direcţia judeţeană de asistenţă şi protecţia copilului. în Normele metodologice privind întocmirea planului individualizat de protecţie, adoptate prin Ordinul nr. 286/06.07.2006 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, se stipulează că planul individualizat de protecţie este dezvoltat în programe de intervenţie specială pentru nevoile fizice, emoţionale şi de socializare şi aceste servicii se adresează atât copilului, cât şi familiei şi urmăresc integrarea copilului într-un mediu familial stabil, într-un termen cât mai scurt posibil.

Consilierea psihologică, în caz de abuz fizic şi emoţional, se adresează atât copilului cât şi părinţilor, pentru a se crea premizele depăşirii momentului de criză intervenit în familie şi pentru a pregăti întreaga familie pentru reintegrarea copilului în familie. Obligarea la consiliere psihologică şi vizitarea copiilor în prezenţa unui psiholog, sunt condiţii necesare în cazul intervenini unui abuz parental.

(Decizia nr. 1707/R din 3 iulie 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 28 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă acţiunea civilă precizată şi modificată formulată de reclamanta DGASPC, şi a fost stabilit programul de vizitare a minorilor V.R., V.R., V.L.,V.A.,V.A.,V.N,,V.D. şi V.M.N. de către tatăl V.N. în săptămâna a doua şi a patra din lună, în zilele de marţi, între orele 16-19.

A fost obligat intimatul V.N. să participe la şedinţe de consiliere psihologică în cadrul Centrului Judeţean de Intervenţie pentru Copilul Abuzat sau la Cabinet Psihologic Autorizat, cu depunerea dovezii de participare la Centrul Judeţean de Intervenţie a Copilului Abuzat.

Recursul declarat de pârâtul V.N. prin mandatarul V.P. este nefondat.

Solicitările pârâtului au vizat schimbarea zilei în care urma să se desfăşoare programul de vizitare în sensul că vizitele să se desfăşoare duminica şi să fie înlăturată obligaţia pârâtul la consiliere psihologică.

Din starea de fapt prezentată pe larg de prima instanţă a rezultat că cei opt copii ai familiei V. nu au fost înscrişi la medicul de familie, mama a fost alungată şi acuzată de pârât că şi-a abuzat fizic şi sexual copiii şi în aceste circumstanţe faţă de copil s-a luat măsura plasamentului la Casa de tip familial Phoenix din Huedin. Deşi copiii au fost instituţionalizaţi tatăl îi vizita când vroia, deranjând programul centrului respectiv în care mai existau şi alţi copii. Atitudinea tatălui după ce a fost decăzut din drepturile părinteşti a fost una agresivă faţă de angajaţii reclamantei şi de incitarea copiilor de a nu avea încredere în nici o persoană în afara tatălui lor.

Deşi s-au făcut demersuri pentru consilierea psihologică pârâtului, după luarea măsurii plasamentului acesta a refuzat constant să se prezinte la consiliere. Iniţial

reclamanta a solicitat interzicerea menţinerii legăturii cu copiii, dar în instanţă pârâtul a devenit mai cooperant şi s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare de două ori pe lună, în prima etapă. Datorită atitudinii tatălui care a continuat să incite copiii împotriva mamei şi a personalului s-a decis ca programul de vizitare să se facă în prezenţa unui psiholog.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004 în demersurile sau deciziile care privesc copiii trebuie să prevaleze interesul superior al acestora. în aprecierea interesului superior al copilului specialiştii apelează frecvent la analize sociologice sau psihologice deoarece o măsură luată faţă de un copil nu este întotdeauna bună şi pentru altul. Analiza psihologică ajută specialiştii să cunoască personalitatea membrilor familiei şi raportându-se la personalitatea acestora să stabilească cele mai eficiente metode, pentru a reintegra copiii în familie.

Este firesc ca copiii să fie crescuţi de părinţii lor, acestora revenindu-le în principal obligaţia şi responsabilitatea pentru creşterea copiilor, după cum rezultă din art. 30 şi 31 Legea nr. 272/2004. însă, această responsabilitate presupune obligaţia părinţilor de a se comporta în aşa manieră, încât drepturile copiilor la sănătate, educaţie, accesul la informaţie şi cultură, dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea fizică, mentală,spirituală, morală şi socială a acestora, să nu fie afectate.

Cu titlu de excepţie dacă există motive temeinice că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, se poate lua o măsură de protecţie specială, temporara şi supusă revizuirii de către instanţă.

După cum a rezultat din starea de fapt reţinută în familia V. a intervenit o situaţie de criză care nu a putut fi depăşită şi a fost nevoie de stabilirea unor măsuri de protecţie pentru copii care nu erau nici măcar înscrişi la medicul de familie, II se aplicau corecţii fizice de ambii părinţi. Dacă dezvoltarea fizică psihologică sau intelectuală a copiilor este prejudiciată de acţiunile sau inacţiunile părinţilor, rezultă că aceştia nu-şi îndeplinesc obligaţiile parentale şi este necesară intervenţia specialiştilor din domeniul respectiv.

Rolul specialiştilor este să acorde consultanţă de specialitate, consiliere psihologică pentru ca întreaga familie să depăşească perioada de criză Instalată. Rolul comunităţii şi al statului nu este să înlocuiască familia copilului, iar măsura plasamentului este doar o măsură temporară, luată cu scopul de a proteja copiii, până se depăşeşte problema care a determinat luarea măsurii de protecţie specială. Părinţii de asemenea trebuie să conştientizeze dimensiunile responsabilităţii de a creşte şi educa copii şi acesta este scopul consilierii psihologice. Părinţii beneficiază de ajutorul comunităţii şi a specialiştilor dar cu condiţia ca aceştia să accepte acest ajutor.

Prin luarea măsurii plasamentului copiilor nu s-a urmărit scoaterea lor din familie, cum susţine recurentul ci s-a avut în vedere ocrotirea acestora. în perioada în care părinţii şi copii sunt separaţi, prin consiliere de specialitate sunt pregătiţi părinţii şi copiii pentru reunirea familiei. Atitudinea copiilor, care iniţial refuzau să relaţioneze s-a schimbat după consilierea psihologică şi au început să relaţioneze cu alţi copii sau cu adulţii. Deoarece echilibrul emoţional al copiilor este fragil, este firesc, ca vizitele tatălui să fie făcute în prezenţa unui psiholog. Deoarece specialistul poate fi prezent numai în zilele lucrătoare, acesta este motivul pentru care nu poate fi stabilit programul de vizitare, în această etapă, duminica.

Pentru considerentele mai sus expuse nu au fost primite criticile recurentului, potrivit cărora prin consilierea psihologică se încalcă drepturile copiilor sau ale sale. Susţinerea că prin consiliere psihologică se „spală creierul” este lipsită de fundament real şi denotă lipsa de informaţii în acest domeniu. De altfel în art. 34 din Legea nr. 272/2004 legiuitorul a prevăzut expres că specialiştii trebuie să consilieze părinţii, să-i informeze corespunzător cu privire la drepturile copiilor, să le acorde servicii de terapie sau mediere. Apelarea specialiştilor la consiliere nu constituie o ingerinţă în viaţa de familie. Dimpotrivă menţinerea contactului între copii şi părinte, în timpul plasamentului, este o componentă a dreptului acestora de a li se respecta viaţa de familie aşa cum este reglementat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Susţinerii recurentului, potrivit căreia de socializare au nevoie numai infractorii, care sunt un pericol public, nu i s-a putut acorda eficienţă. Potrivit art. 23 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a primi şi difuza informaţii care vizează bunăstărea sa socială, spirituală şi morală. Copilul trebuie crescut cu conştiinţa respectului faţă de valorile umane, identitatea şi moştenirea culturală şi respectul pentru alte civilizaţii, ori, aceste valori se dezvoltă tocmai prin socializare. (Judecător Tania Antoaneta Nistor)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plasament in regim de urgenţă. Obligarea părintelui la consiliere psihologică pe durata măsurii plasamentului




Musuroi Alexandru 10.03.2017
Daca un copil este bagat intr-un plasament familiar si vrea la tata desi mama vrea sa il viziteze la psiholog sa se cunoasca si copilul nu doreste (Motiv este la 100 km distanta de locul unde sta copilul) cabinetul fiind in Slatina si copilul fiind la Izbiceni.
Vreau sa intreb ce sa fac ca sa scap de sedinta psihologica cu mama pana se face instanta (detin avocat)
Răspunde