Măsura plasamentului în regim de urgenţă. Reintegarea copilului în familie
| Comentarii |
|
- Legea nr. 272/2004: art. 45
Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie cu caracter temporar, care vizează scoaterea copilului dintr-un mediu care i-ar putea primejdui creşterea şi educarea, având totodată rolul de a-i atenţiona pe părinţi asupra carenţelor comportamentale pe care le au şi de a implica direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului în monitorizarea cazului. Măsura separării copilului de părinţi, durează până când părinţii conştientizează erorile făcute, primind ajutorul necesar prin informare, consiliere şi asistenţă de specialitate. Dispărând cauzele care au dus la separare, copilul poate fi reintegrat în familie, creşterea şi educarea lui în mediul familial fiind dezideratul Legii nr. 272/2004. Condiţiile materiale modeste ale familiei, nu sunt determinante în menţinerea plasamentului, deoarece au torităţile publice au obligaţia de a sprijini familia prin prestaţii financiare, în natură sau sub formă de servicii, potrivit art. 45 din Legea nr. 272/2004.
(Decizia nr. 350/R din 18 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1138 din 10.10.2008 a Tribunalului Maramureş, a fost admisă cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş Baia Mare, în contradictoriu cu intimata B.M., şi s-a dispus înlocuirea plasamentului efectuat la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă -Baia Mare cu privire la copilul B.G.F., născută la data de 25.05.2001 în Baia Mare, fiica intimatei B.M., tatăl fiind necunoscut, cu măsura plasamentului la Casa de Tip Familial nr. 4 Bala Mare. S-a dispus delegarea drepturilor părinteşti cu privire la persoana copilului către şeful centrului de plasament iar cele cu privire la bunurile sale către preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş.
Recursul, declarat de pârâta B.M., este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului Maramureş a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă la CPRU Baia Mare, cu măsura plasamentului la Casa de tip familial nr. 4 Baia Mare, pentru fetiţa B.G.F., născută la 25.10.2001, fiica lui A.G. şi B.M.
Pârâta recurentă a solicitat la Instanţa de fond reintegrarea copilului în familie, însă instanţa de fond a apreciat că nu poate dispune reintegrarea acesteia în familie, deoarece situaţia financiară şi locativă a părinţilor nu s-a îmbunătăţit raportat la starea de fapt avută în vedere de instanţele sesizate cu soluţionarea cauzelor anterioare aflate pe rolul instanţei şi, în consecinţă, a dispus menţinerea măsurii plasamentului la o casă de tip familial.
Din ancheta socială încheiată de Primăria com. Certeze, rezultă că B.M. împreună cu A.G. beneficiază de venitul minim garantat de Legea nr. 416/2001 şi locuiesc într-o casă cu 2 camere şi dependinţe bine întreţinute din punct de vedere igienico-sanitar. S-a concluzionat că, B.M. şi A.G. au situaţia materială şi starea morală pentru a putea reintegra copiii, propunându-se această măsură instanţei.
Deşi A.G. a declarat că B.G.F. este fiica sa şi doreşte să fie reintegrată în familie, iar în şedinţa publică din 5.09.2008 pârâtul A.G. a arătat că este tatăl minorei şi doreşte să o recunoască, instanţa de fond admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.G., raportat la împrejurarea că, A.G. nu figurează în certificatul de naştere al minorei.
Curtea constată că în mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.G., întrucât disp. art. 57 alin. 2 C. fam. prevăd că, un copil conceput şi născut în afara căsătoriei, poate fi recunoscut de tatăl său prin declaraţie la Serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea naşterii, fie după această dată, sau recunoaşterea poate fi făcută şi prin înscris autentic.
în faţa instanţei, în şedinţa publică din 5.09.2008, pârâtul A.G. a arătat că este tatăl fetiţei şi doreşte să fie menţionat în acte această împrejurare, însă instanţa de fond nu a conferit efecte legale acestei recunoaşteri, în faţa instanţei. încheierea judecătorească prin care s-a consemnat împrejurarea că pârâtul A.G. recunoaşte fetiţa
B.G.F., este act autentic în sensul disp. art. 57 alin. 2 C. fam.
întrucât în procesul verbal al şedinţei din 5.09.2008 nu s-au reţinut toate datele de identificare a pârâtului A.G., curtea a consemnat în şedinţa publică din 18.02.2009 voinţa acestuia de a recunoaşte fetiţa B.G.F., urmând ca încheierea de şedinţă din
18.02.2009 să fie valorificată la Serviciul de stare civilă unde s-a înregistrat naşterea minorei.
Curtea constată că în mod greşit instanţa admis excepţia lipsei cal procesuale pasive a pârâtului A.G., fiind incident motivul de nelegalitate prev de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. raportat la art. 57 C. fam. Acest motiv de nelegalitate nu a fost invocat în recursul pârâtei B.M., însă având în vedere că orice reglementare adoptată în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează principiului interesului superior al copilului, care prevalează în orice demers care îl priveşte pe copil, în temeiul art. 306 alin. 2 C. pr. civ. curtea l-a invocat din oficiu,deoarece stabilirea filiaţiei este o problemă esenţială pentru un copil.
în ce priveşte reintegrarea în familie a fetiţei B.G.F., curtea apreciază că cererea recurentei este fondată, raportat la disp. art. 66 alin. 2 Legea nr. 272/2004.
Părinţii au o situaţie materială modestă, însă beneficiază de o locuinţă decentă, care conferă confortul necesar creşterii fetiţei, în ipoteza în care aceasta va fi reintegrată în familie. Chiar dacă condiţiile materiale ale părinţilor nu sunt ideale pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor, aceştia au dat dovadă că posedă resurse afective şi morale care creează premiza pentru ca fetiţa să fie reintegrată în familie.
Faţă de această fetiţă şi copilul A.P. a fost luată măsura plasamentului în regim de urgenţă, deoarece mama i-a părăsit într-o scară de bloc, însă aceasta şi-a dat seama de greşeala făcută. După instituirea măsurii plasamentului, părinţii şi-au vizitat constant copiii, încercând şi străduindu-se să-şi îmbunătăţească starea materială şi comportamentul, pentru a putea reintegra copiii în familie. Dacă la data când copiii au fost părăsiţi de mamă, relaţia între aceasta şi A.G. era tensionată din cauza abuzurilor fizice aplicate de concubin pe fondul consumului de alcool, în prezent aceste episoade nu mai sunt relevate în ancheta socială şi nici în raportul de situaţie depus de Casele de tip familial nr. 1-4 Baia Mare.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 272/2004, responsabilitatea de creştere şi asigurarea dezvoltării copilului revine părinţilor. Din cauza unor carenţe educaţionale a părinţilor sau a împrejurării că aceştia nu se dovedesc a fi cei mai buni părinţi, faţă de copii se pot lua măsuri de protecţie alternativă, însă acestea se dispun pe o perioadă determinată, sub rezerva revizuirii judiciare, potrivit art. 33 din Legea nr. 272/2004. Măsura separării copiilor de părinţi durează până când părinţii conştientizează erorile făcute primesc ajutorul necesar prin informare, consiliere şi asistenţă de specialitate dispărând cauzele care au dus la separare şi copiii pot fi reintegraţi în familie, părinţii urmând să-şi exercite drepturile părinteşti.
Având în vedere considerentele mai sus reţinute, în temeiul art. 312 C. pr. civ. raportat la art. 66 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 curtea a admis recursul declarat de pârâta B.M. şi a respins cererea de înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului la Centru de Primire în Regim de Urgenţă Baia-Mare cu privire la copilul B.G.F. şi a dispus reintegrarea copilului în familie. (Judecător Tania Antoaneta Nistor)
| ← Succesiune. Acceptare tacită. înţeles. Invocarea de părţi a... | Plasament in regim de urgenţă. Obligarea părintelui la... → |
|---|
