Stabilire paternitate. Expertize ADN cu concluzii contradictorii. Necesitatea efectuării unei noi expertize. Refuzul pârâtului de se prezenta pentru recoltarea probelor biologice
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 1081 alin. 1 pct. 2, art. 723 alin. 2
Cât timp expertizele sunt mijloace de probă cu un grad ridicat de certitudine şi probabilitate, fiind mijloace de probă ştiinţifice, este util ca în acest mod, dacă este posibil, să se decidă cu privire la posibilitatea ca pârâtul să fie tatăl copilului.
Instanţa trebuie să analizeze dacă faţă de comportamentul pârâtului, este utilă constrângerea acestuia la a se supune dispoziţiilor sale, fie prin aplicarea unei amenzi judiciare, fie prin aplicarea dispoziţiilor care reglementează răspunderea părţii care foloseşte drepturile procedurale în mod abuziv, urmând a analiza posibilitatea ca pârâtul să fie obligat la despăgubiri, iar refuzul de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice să fie interpretat ca atare.
Abia apoi, după ce se va face aplicarea art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. h) C. pr. civ. şi art. 723 alin. 2 C. pr. civ., şi dacă aceste măsuri de constrângere vor rămânea fără efecte, se va putea eventual analiza decăderea pârâtului din proba cu repetarea profilului ADN.
(Decizia nr. 221/R din 6 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1972/20.05.2004 Judecătoriei Zalău, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantei N.B.I., împotriva pârâtului N.V.M., pentru stabilirea paternităţii.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti reclamanta a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 209 din 10.11.2005, a Tribunalului Sălaj, hotărârea a fost schimbată în sensul că s-a admis acţiunea introductivă şi s-a stabilit că pârâtul N.V.M. este tatăl minorei N.R.M., născută la 23.05.2003 în Zalău. S-a încuviinţat ca pe viitor minora să poarte numele tatălui, acela de N., dispunându-se rectificarea numelui minorei în actele de stare civilă.
Recursul pârâtului împotriva acestei decizii a fost admis de către Curtea de Apel Cluj care, cu decizia nr. 507/R/2006, a casat hotărârea tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare.
Rejudecând apelul reclamantei, prin decizia civilă nr. 64/2007 Tribunalul Sălaj, admiţându-l, a schimbat în totalitate sentinţa judecătoriei şi a stabilit că pârâtul este tatăl copilului. Au fost admise şi cererile privind încredinţarea minorei, rectificarea actelor de stare civilă, stabilirea pensiei de întreţinere.
împotriva acestei decizii pârâtul N.V.M. a declarat recurs în termen legal.
Curtea de Apel admis recursul declarat de pârât contra deciziei date în apel, a casat această decizie şi a trimis din nou cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Prin decizia civilă nr. 61 din 23 oct. 2008, Tribunalul Sălaj, a admis apelul declarat de reclamanta N.B.I., contra sentinţei civile nr. 1972/ 20 mai 2004 a Judecătoriei Zalău, care a fost schimbată şi rejudecând în fond cauza, s-a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtului N.V.M., şi s-a stabilit că acesta este tatăl minorei N.R.M., născută la 23 mai 2003 în municipiul Zalău.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 315 alin. 1 C. pr. civ. „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Prin decizia civilă nr. 2291/R/2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în recurs, s-au stabilit ca dispoziţii obligatorii pentru instanţa de apel că în ipoteza în care pârâtul, prin neprezentarea iui la recoltarea probelor biologice, tergiversează soluţionarea procesului sau este de rea credinţă are posibilitatea de a uza de mijloacele procesuale de constrângere a acestuia prevăzute de art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. h) C. pr. civ., care reglementează sancţionarea faptei de împiedicare în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, precum şi cele ale art. 723 alin. 2 C. pr. civ., care reglementează răspunderea părţii care foloseşte drepturile procedurale în mod abuziv, pentru pagubele pricinuite celorlalte părţi.
S-a mai stabilit că în şedinţa publică din 17.05.2007 reprezentanta reclamantei a cerut ca pârâtul să fie obligat la despăgubiri potrivit Codului de procedură civilă, iar refuzul de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice să fie interpretat ca atare, cerere care nu a fost soluţionată de instanţă.
Având în vedere că cele două expertize medico-legale de cercetare a filiaţiei prin examen ADN sunt contradictorii iar Comisia Superioară Medico-Legală nu s-a pronunţat asupra acestora, recomandând repetarea profilului ADN al pârâtului la INML Mina Minovici Bucureşti, Curtea, a considerat că administrarea acesteia este absolut necesară pentru justa soluţionare a cauzei deoarece potrivit art. 129 alin. 5 C. pr. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Prin urmare instanţa de apel trebuia după casarea cu trimitere să dispună aplicarea amenzii judiciare pentru fapta sancţionată de art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. h) C. pr. civ., anume împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii.
Aceeaşi instanţă, cu toate că în rejudecare la termenul din data de 12.06.2008 stabileşte un ultim termen pentru ca părţile să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice la INML la data de 01.09.2008, sub sancţiunea decăderii din probă, la termenele următoare nu dispune decăderea din probă, chiar dacă nu aceasta era dispoziţia ce trebuia respectată, dar nici măcar propriile dispoziţii nu le urmăreşte, ca de altfel nici pe cele ale instanţei de recurs. De asemenea, în condiţiile în care nu a dispus decăderea din probă, apare ca nemotivată respingerea cererii reprezentantului pârâtului la termenul din data de 16.10.2008 de amânare a cauzei pentru efectuarea expertizei.
O altă chestiune care trebuia pusă în discuţie şi soluţionată era cea prevăzută de art. 723 alin. 2 C. pr. civ., care reglementează răspunderea părţii care foloseşte drepturile procedurale în mod abuziv, pentru pagubele pricinuite celorlalte părţi.
O astfel de cerere a fost formulată în şedinţa publică din 17.05.2007 de către reprezentanta reclamantei care a cerut ca pârâtul să fie obligat la despăgubiri potrivit Codului de procedură civilă, iar refuzul de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice să fie interpretat ca atare, cerere care nu a fost soluţionată de instanţă.
Instanţa de recurs a stabilit ca această cerere să fie soluţionată în rejudecare de către instanţa de apel şi de asemenea, pe lângă cererea reclamantei, să se stabilească în ce măsură comportamentul pârâtului poate fi încadrat în dispoziţiile art. 723 alin. 2 C. pr. civ., dar cererea reclamantei nu a fost soluţionată, iar incidenţa art. 723 alin. 2 C. pr. civ. nu a fost analizată.
De asemenea nu s-a motivat de ce nu au fost respectate dispoziţiile din decizia de casare relativ la administrarea probei cu expertiza.
Prin urmare, în rejudecare instanţa de apel va fixa un termen pentru care părţile să se prezinte la recoltarea probelor biologice la INML Mina Minovici Bucureşti iar în ipoteza în care pârâtul, prin neprezentarea lui la recoltarea probelor biologice, împiedică efectuarea expertizei, instanţa va uza de mijloacele procesuale de constrângere a acestuia prevăzute de art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. d) C. pr. civ., care reglementează sancţionarea faptei de împiedicare de către orice persoană a efectuării expertizei, urmând ca măsura aplicată să fie comunicată de urgenţă pentru executarea acesteia, pentru ca şi constrângerea să fie efectivă, în alt fel sancţiunea aplicată fiind fără efecte.
Această expertiză este necesară şi trebuie insistat pe mijloacele pe care le are la îndemână instanţa pentru administrarea probei deoarece în cauză au fost efectuate mai multe expertize, inclusiv expertize ADN, care sunt contradictorii, o parte a acestora constată că pârâtul poate fi tatăl copilului, într-un procent indicat în fiecare expertiză, iar cealaltă parte a expertizelor, dimpotrivă, exclud pârâtul de la paternitate. Or, cât timp expertizele sunt mijloace de probă cu un grad mai ridicat de certitudine şi probabilitate, fiind mijloace de probă ştiinţifice, este util ca tot în acest mod, dacă este posibil, să se decidă cu privire la posibilitatea ca pârâtul să fie tatăl copilului.
Abia apoi, după ce se va face aplicarea art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. h) C. pr. civ. şi art. 723 alin. 2 C. pr. civ., şi dacă aceste măsuri de constrângere vor rămânea fără efecte, se va putea eventual analiza decăderea pârâtului din proba cu repetarea profilului ADN la Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici Bucureşti.
în acest caz, celelalte probe deja administrate în cauză, inclusiv expertizele, vor fie valorificate coroborat între ele, instanţa de apel fiind obligată să motiveze de ce înlătură concluziile unora dintre expertize şi le reţine pe ale altora, ceea ce în decizia atacată tribunalul nu a analizat, neindicând de ce a înlăturat concluziile expertizelor care excludeau pârâtul de la paternitate copilului.
Nu în ultimul rând, dacă pârâtul nu se va prezenta pentru efectuarea expertizei, în momentul în care instanţa va corobora probele între ele, va putea să folosească şi prezumţia ca mijloc de probă, în sensul prevăzut de art. 1199 C. civ., anume va interpreta faptul că împiedicarea de către pârât a administrării unei probe şi a stabilirii adevărului face să se presupună că adevărul ce trebuia stabilit este unui cu consecinţe negative în ce îl priveşte pe pârât, şi anume acela că acesta este tatăl copilului.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. cât şi ai art. 312 alin. 3 şi 5, art. 299 alin. 1 şi art. 315 alin. 1 C. pr. civ., curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul N.V.M. împotriva deciziei civile nr. 61 din
23.10.2008 a Tribunalului Sălaj pe care o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, Tribunalul Sălaj. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Cerere pentru reîncredinţarea copilului spre creştere şi... | Cerere de încuviinţare a monitorizării exercitării → |
|---|
