Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată, în temeiul Legii nr. 18/1991, de moştenitorii fostului proprietar. Depunerea acesteia la instanţă şi nu la comisia constituită în baza Legii nr. 18/1991

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Legea 18/1991, art. 8, art. 12, art. 13

C. civ., art. 700

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, moştenitorii care sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii persoanei decedate sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Această dispoziţie are caracter imperativ, cerinţa legală neputând fi suplinită prin depunerea cererii la instanţă.

Dispoziţiile Legii nr. 18/1991 sunt speciale în raport de cele de drept comun, neputându-se susţine că, o dată acceptată succesiunea, datorită caracterului indivizibil al acceptării, aceasta se realizează şi pentru terenurile ce fac obiectul acestei legi, acceptarea lor neputându-se realiza decât prin cererea adresată comisiei locale.

(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,

decizia nr. 809 din 7 mai 2007)

în data de 8 februarie 2005, sub nr. 828, pe rolul Judecătoriei Slobozia, s-a înregistrat acţiunea reclamantului M.D. în contradictoriu cu pârâţii M.I., M.M., M.V., M.S., C.J.S.D.P.A.T.I., pentru a se dispune:

- completarea masei succesorale ramase de pe urma defunctului M.T. şi cu dreptul de proprietate asupra terenului de 10 ha, reconstituit conform titlului de proprietate nr. 096244 din 27 iunie 2001, asupra căruia are o cotă indiviză de 1/3;

- ieşirea din indiviziune cu privire la această suprafaţă de teren;

- modificarea titlului de proprietate nr. 096244 din 27 iunie 2001, în sensul menţionării sale, pe acesta, ca moştenitor al defunctului M.T.;

- anularea certificatului de moştenitor nr. 45 din 24 februarie 1997 eliberat de pe urma defunctului M.D.

în motivarea cererii, reclamantul a arătat că tatăl său şi bunicul primilor trei pârâţi au deţinut în proprietate suprafaţa de 40 ha.

Prin Legea nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 s-a reconstituit proprietatea asupra acestui teren prin doua titluri de proprietate şi anume titlul de proprietate nr. 096244 din 27 iunie 2001- pentru suprafaţa de 10 ha pe raza comunei P. şi titlul de proprietate nr. 002638 din 27 februarie 2002 pentru suprafaţa de 30 ha situată pe raza municipiului Slobozia, pe numele moştenitorilor M.T.D., T.P. fiică şi a nepoţilor de fiu M.M. şi M.V. Pentru această suprafaţă a încetat starea de indiviziune prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 3935/30 septembrie 2004 co-partajanţi fiind reclamantul şi pârâţii M.I., M.M. şi M.V., primul ca moştenitor al defunctei T.P.

în ceea ce priveşte dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha teren situat pe raza localităţii P., jud. Ialomiţa, aflând că prin titlul de proprietate nr. 096244 din 27 iunie 2001, acesta a fost reconstituit doar fratelui său, M.T.D., reclamantul susţine că se impune modificarea titlului şi menţionarea în el a numelui său, ca moştenitor acceptant al succesiunii defunctului M.T., încă dinaintea apariţiei Legii nr. 18/1991. Astfel, acesta arată că, deşi nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului în baza Legii nr. 18/1991, are o cotă indiviză de 1/3 din acest drept deoarece, o dată acceptată succesiunea, având în vedere caracterul indivizibil al acesteia, bunul întors în masa succesorală profită tuturor accep-tanţilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor rămase de la M.T. în baza Legii nr. 169/1997 care, ca şi Legea nr. 18/1991, prevede că moştenitorii sunt repuşi în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la toate terenurile defunctului moştenit.

Considerând deci că are o cota indiviză de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10 ha, reconstituit prin titlul nr. 096244 din 27 iunie

2001 reclamantul a arătat că a fost prejudiciat prin nesocotirea acestui drept şi eliberarea certificatului de moştenitor nr. 45 din 24 februarie 1997 de pe urma defunctului său frate M.T.D., în a cărui masa succesorală a fost cuprinsă întreaga suprafaţa de teren de 10 ha şi nu doar cota indiviză de 1/3 care i se cuvenea defunctului, situaţie faţă de care, în temeiul art. 25 din Decretul nr. 40/1953, se impune anularea certificatului de moştenitor.

Pârâtul M.l. a solicitat admiterea acţiunii reclamantului, considerând că toţi fraţii au dreptul la moştenire şi pentru cele 10 ha de pe urma tatălui lor M.T.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 iunie 2005, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind modificarea titlului de proprietate nr. 096244 din 27 iunie 2001 şi anularea certificatului de moştenitor nr. 45 din 24 februarie 1997 pentru suprafaţa de 10 ha care s-au înregistrat sub nr. 3851 din 27 iunie 2005.

Coroborând probatoriile administrate, judecătoria Slobozia, prin sentinţa civilă nr. 2028 pronunţată la data de 6 octombrie 2005, în dosarul civil nr. 3851/2005, a respins cererea reclamantului M. D.

în motivare, prima instanţă a reţinut, din certificatul de moştenitor nr. 165/1968, că M.T. a decedat la 11 octombrie 1968, având ca moştenitori pe M.D. (1), M.D. (2), M.M. şi T.P., în calitate de fii, respectiv fiică, cu o cotă de 1/4 fiecare din masa succesorală.

Doar M.D. (2), decedat în prezent, a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, căruia i s-a reconstituit dreptul pentru 10 ha de pe urma tatălui, suprafaţă inclusă în certificatul de moştenitor nr. 45 din 24 februarie 1997.

în baza Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000 au formulat cerere pentru reconstituirea diferenţei de teren, reclamanţii T.P. (decedată, lăsând pe fiul său M.I., unic moştenitor), M.D.M. şi M.D.V. I.

Acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 30 ha de pe urma defunctului M.T.

Prima instanţă a constatat că, în baza Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se făcea la cerere, iar prin Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000 nu se aduce atingere titlurilor obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale.

Cât priveşte anularea certificatului de moştenitor asupra terenului de 10 ha, prima instanţă a reţinut că acest teren aparţinea defunctului M.D. (2), deoarece el formulase cerere în baza Legii nr. 18/1991.

împotriva acestei soluţii a declarat apel, în termen, reclamantul, susţinând că prevederile Legii nr. 18/1991, art. 8 alin. (3) se aplică doar moştenitorilor care nu au acceptat succesiunea înăuntrul termenului definit de dreptul comun, expirat anterior promulgării legii fondului funciar.

Când, de pe urma fostului proprietar, au rămas mai mulţi copii care acceptaseră succesiunea, atunci oricare dintre aceştia ar formula cerere de reconstituire, reîntregeşte masa succesorală rămasă de pe urma pârâtului.

11fi

în conformitate cu principiul unităţii masei succesorale şi al indivizibilităţii acceptării succesiunii, au drepturi egale toţi moştenitorii acceptanţi, indiferent dacă au formulat sau nu cerere, decât unul sau o parte dintre ei.

Cererea este necesară pentru a declanşa procedura Legii nr. 18/1991 dar, odată reconstituit dreptul de proprietate, de el profită toţi moştenitorii care îşi pot dovedi această calitate.

Articolul 13 alin. (3) arată că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze conform dreptului comun.

Aşa fiind, este evident că în certificatul de moştenitor atacat nu se putea cuprinde toată suprafaţa de 10 ha, ci doar cota de 1/3.

Tribunalul, după repunerea pe rol a cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că apelul este nefondat.

Legea fondului funciar, Legea nr. 18/1991, este o lege specială şi are prioritate în raporturile privind constituirea şi reconstituirea dreptului de proprietate.

Defunctul frate al apetantului, M.D. (2), formulase în termen cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha extravilan de pe urma tatălui său M.T.

I s-a validat acest drept, terenul fiind înscris în certificatul de moştenitor nr. 45/24 februarie 1997, apoi în titlul de proprietate nr. 096244 din 27 iunie 2001.

Pentru repunerea în termenul de acceptare a moştenirii defunctului M.T., decedat la 11 octombrie 1965, şi obţinerea titlului de proprietate, succesorii trebuiau să formuleze cerere în temeiul art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.

Acest lucru l-a făcut doar fiul M.D. (2), decedat în prezent. Prin certificatul de moştenitor 45 din 24 februarie 1997, cele 10 ha fiind acceptate de soţia sa supravieţuitoare M.S., fii săi M.M. şi M.V. renunţând.

Fără a urma procedura specială a Legii nr. 18/1991, apelantul M.D. solicită includerea sa pe titlul de proprietate al pârâtei M.S., cu o cota de 1/3 din cele 10 ha moştenite de la defunctul său soţ M.D. (2).

Legea îi recunoaşte apelantului dreptul de a formula cerere de reconstituire, dar prin art. II se prevede că dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 18/1991 nu aduc atingere titlurilor deja emise.

Cum nu s-a dovedit că titlul atacat nu respectă prevederile legale, el nu poate fi modificat.

Apărarea făcută de apelant în sensul că dacă un singur moştenitor a depus cerere în baza Legii nr. 18/1991, de dreptul obţinut pot profita şi ceilalţi care nu au formulat cerere, fiind repuşi în dreptul de acceptare a moştenirii, nu poate fi acceptată.

Astfel, cel ce a depus cerere beneficiază de repunerea în termen şi devine acceptant al moştenirii, pe când ceilalţi nu.

în cauză, dreptul asupra celor 10 ha era deja obţinut legal de defunctul M.D. (2).

Practica în materie a stabilit că pentru ceilalţi moştenitori care nu au depus cerere, dreptul funciar nu se poate reconstitui.

Pentru apelant se puteau aplica prevederile codului civilde împărţire a celor 10 ha, după obţinerea dreptului său de proprietate asupra acestora.

în consecinţă, în temeiul art. 296 C. pr. civ. s-a respins apelul ca nefondat, prin decizia civilă nr. 180 A din 2 noiembrie 2006 .

împotriva acestei decizii, reclamantul M.D. a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalităţii, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., întrucât a fost aplicat greşit art. 8 alin. (3) din Legea 18/1991, întrucât atât timp cât prin certificatul de moştenitor nr. 165/1998, a realizat dovada acceptării succesiunii, acceptarea acestei succesiuni se extinde şi la toate bunurile (inclusiv terenurile) care vor întregi ulterior masa succesorală, datorită caracterului indivizibil al acceptării succesiunii.

Este neîntemeiat argumentul instanţelor privind caracterul special al Legii nr. 18/1991, întrucât normele de drept comun nu ar putea fi înlăturate decât de dispoziţii speciale în acest sens, or, doar art. 13 din această lege instituie o astfel de dispoziţie specială, privitor la moştenitorii care nu îşi pot dovedi această calitate şi care sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii, cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorilor. per a contrario, moştenitorii care au acceptat succesiunea, cum este cazul şi al reclamantului, absorb în masa succesorală şi aceste terenuri, dovadă şi voinţa legiuitorului din alin. (2) al art. 8, unde se arată că, de prevederile legii, beneficiază moştenitorii, în condiţiile dreptului comun.

Din acest punct de vedere, nici Legea nr. 18/1991 nu este deosebită de dreptul comun, deoarece, reconstituindu-se dreptul de proprietate al autorului, se au în vedere moştenitorii care au acceptat succesiunea, care sunt consideraţi că au acceptat ex turte, şi aceste terenuri.

Excepţia invocată de instanţe este neprevăzută de lege. Cererea în baza Legii nr. 18/1991 declanşează procedura de reconstituire şi repune în termenul de acceptare a succesiunii doar pe cei care nu şi-au dovedit această calitate la data intrării în vigoare a legii. Legea nu distinge între moştenitorii care au făcut cerere şi cei care nu au făcut cerere, ci impune doar condiţia de a fi moştenitor.

Modificarea titlului de proprietate nu aduce în nici un fel atingere dreptului de proprietate al autorului şi nici fratelui pe numele căruia s-a eliberat titlul, ca urmare a faptului că suprafaţa rămâne intactă, iar cota fratelui va fi respectată. De altfel, formulând cerere în baza Legii nr. 169/1997, reclamantul a solicitat toate terenurile tatălui, neavând nici un rost să le ceară pe cele 10, pentru care reconstituirea se înfăptuise.

Instanţele au considerat eronat, practic, că reconstituirea se face fiecărui moştenitor în parte şi nu pentru autor.

Şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

A achitat corespunzător taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, potrivit art. 3, art. 11 din Legea 146/1997 şi O.U.G. nr. 32/1995.

A ataşat adresa nr. 34050 din 10 octombrie 2005, emisă de Consiliul Local al Municipiului Slobozia.

Intimatul M.l. a formulat întâmpinare, precizând că este de acord cu admiterea recursului.

Intimatul Prefectului Judeţului Ialomiţa a formulat întâmpinare, cerând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

La rândul lor, intimaţii M.S., M.M., M.V. au formulat întâmpinare, în vederea respingerii recursului, ca nefondat. Au apreciat că hotărârea instanţei de fond nu putea fi atacată decât cu recurs, fiind vorba de o contestaţie împotriva unei hotărâri a unei autorităţi a administraţiei publice, cu caracter jurisdicţional.

Curtea de apel Bucureşti se consideră legal sesizată şi competentă material să soluţioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 C. pr. civ. şi art. 299

C. pr. civ.

Verificând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat, datorită următoarelor considerente:

Aşa cum s-a arătat şi în sentinţă, reclamantul nu a depus cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate la comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, moştenitorii care sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii persoanei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Această dispoziţie are caracter imperativ, cerinţa legală neputând fi suplinită prin depunerea cererii la instanţă.

Prin urmare, pentru a se putea examina de instanţă dacă reclamantul este sau nu îndreptăţit să pretindă un drept în condiţiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, în calitate de moştenitor al fostului proprietar al terenului cooperati-vizat, ar fi trebuit ca el să depună cerere la comisie, aşa cum a procedat celălalt frate care se afla în acelaşi grad de rudenie cu defunctul; cum o astfel de cerere nu a fost depusă, rezultă că reclamantul nu are dreptul să atace implicit, titlul de proprietate emis în favoarea fratelui care a formulat cererea.

Potrivit dispoziţiilor art. 700 C. civ., dreptul de a accepta succesiunea de către cei chemaţi la moştenire se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii acesteia, dar, potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991, moştenitorii neacceptanţi, pentru imobilele menţionate în legea respectivă, au fost repuşi în termenul de acceptare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind considerată, potrivit dispoziţiilor mai sus menţionate, şi ca cerere de acceptare a succesiunii, în această situaţie, instanţa avea obligaţia să verifice dacă moştenitorul reclamant a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 18/1991, ceea ce, în speţă, instanţa a şi realizat.

Potrivit art. 8 din lege:

(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

Potrivit art. 13 din lege:

(1) Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.

(2) Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Este, aşadar, eronată interpretarea recurentului privind faptul că doar moştenitorii care nu-şi pot dovedi calitatea au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii, ceilalţi fiind deja acceptanţi ai terenurilor, fără vreo cerere în acest sens, întrucât art. 13 alin. (2) vizează „moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil".

Or, în categoria acestor moştenitori se includ şi moştenitorii acceptanţi, cărora, la momentul acceptării, nu le-au fost înglobate în masa succesorală, terenurile obiect al Legii 18/1991, pentru simplul fapt că acestea nu se aflau în circuitul civil. Ei nu îşi pot dovedi calitatea lor de moştenitori cu privire la aceste terenuri, anterior Legii, întrucât nu au nici un titlu constatator al calităţii lor, în acest sens, ca urmare a faptului că terenurile nu s-au aflat în circuitul civil.

Cum în mod corect şi judicios au reliefat instanţele, dispoziţiile Legii 18/1991 sunt speciale în raport de cele de drept comun, neputându-se susţine că, o dată acceptată succesiunea, datorită caracterului indivizibil al acceptării, aceasta se realizează şi pentru aceste terenuri, întrucât Legea nr. 18/1991 instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun, astfel cum am precizat, în cadrul art. 13.

Ca atare, nu operează o acceptare extunc cu privire la aceste terenuri, acceptarea lor neputându-se realiza decât prin cererea adresată comisiei locale.

Nu poate fi apreciat ca întemeiat nici argumentul privitor la faptul că instanţele nu înţeleg că reconstituirea operează pe autor şi nu pe moştenitori, întrucât, potrivit art. 8 din lege, de prevederile legii, beneficiază moştenitorii, în situaţia decesului autorului. Dar moştenitorii vor beneficia doar dacă îndeplinesc cerinţele acesteia.

Este neîntemeiat şi argumentul referitor la faptul că cererea sa viza restul de teren, în baza Legii nr. 169/1997, întrucât obiectul prezentei acţiuni este şi, implicit, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra terenului de 10 ha, ca urmare a moştenirii.

Este neîntemeiată şi susţinerea intimaţilor în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi putut fi atacată doar cu recurs, întrucât capătul principal al acţiunii promovate este ieşirea din indiviziune cu privire la acest teren de 10 ha, competenţe fiind corect stabilită în raport de acesta.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat, potrivit art. 312 din lege şi, reţinând culpa procesuală a recurentului în declanşarea şi desfăşurarea acestei căi de atac, îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către intimatul M.M., în sumă de 500 RON, onorariu avocat. (B.Ţ.)

← Antecontract de vânzare - cumpărare. Cerere de obligare a...		Cerere pentru măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată, în temeiul Legii nr. 18/1991, de moştenitorii fostului proprietar. Depunerea acesteia la instanţă şi nu la comisia constituită în baza Legii nr. 18/1991