Constatarea vacanţei succesorale în cazul lipsei moştenitorilor. Inexistenţa unei competenţe absolute a notarilor publici de a constata vacanţa succesorală
| Comentarii |
|
Legea nr. 36/1995, art. 85
Instanţa, chiar în lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, eliberat de notarul public, poate constata vacanţa succesorală pe cale incidentală, pornind de la interpretarea art. 85 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, chiar dacă art. 2 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a O.C. nr. 128/1998, prevede că bunurile imobile care provin din succesiuni fără moştenitori legali sau testamentari intră, potrivit legii, în proprietatea statului după emiterea certificatului de vacanţă succesorală de către birourile notarilor publici, se consideră că statul dobândeşte proprietatea asupra acestor bunuri imobile din momentul deschiderii succesiunii.
Nu se poate reţine că legiuitorul a instituit o competenţă absolută şi exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanţei succesorale.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a II l-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 1610 din 10 octombrie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 8273 din 21 decembrie 2006, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul P.E., împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 680 C. civ. „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului". Pe de altă parte, Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială prevede în art. 85 o procedură specială privind constatarea vacanţei succesorale, la iniţiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, procedură ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacantă succesorală de către notarul public.
Prin urmare, simplul fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce în virtutea legii, această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacantă succesorală, care nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecinţa că statul ar dobândi moştenirea chiar de la data deschiderii succesiunii.
Cu alte cuvinte, deşi statul ar dobândi moştenirea ope legis, de la data deschiderii succesiunii defunctei P.T., pentru a se produce un asemenea efect este obligatorie eliberarea unui certificat de vacantă succesorală de către notarul public, în procedura strict reglementată de lege, care să constate lipsa oricăror moştenitori legali sau testamentari.
Prin decizia civilă nr. 556 din 9 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul - reclamant P.E., împotriva sentinţei civile nr. 8273 din 21 decembrie 2006, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995, notarul public constată vacanta succesorală la cererea reprezentantului statului şi eliberează certificatul de vacanţă succesorală după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, dar constatarea existenţei unei succesiuni vacante şi compunerea masei succesorale nu este un atribut exclusiv al notarului, putându-se face şi de către instanţa judecătorească în mod direct în lipsa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public. Aceasta deoarece procedura succesorală notarială este facultativă chiar pentru moştenitorii defunctului cu atât mai mult recurgerea la această procedură nu poate fi impusă acelor persoane care fără a se pretinde moştenitori pretind drepturi legate de patrimoniul defunctului.
Având în vedere că procedura notarială a vacantei succesorale se deschide doar la cererea reprezentantului statului se pune problema care este procedura care trebuie urmată de alte persoane interesate de dezbaterea succesiunii defunctului, în rândul persoanelor interesate poate fi inclus şi reclamantul, având în vedere că acesta se declară moştenitor al defunctului P.C., alături de defuncta P.T., acesta fiind interesat în reglementarea situaţiei juridice a imobilului în privinţa căruia deţine o cotă legală, ca urmare a calităţii de moştenitor legal al defunctului P.C., cât şi de stabilire a dreptului său de creanţă pe care îl invocă.
Pe de altă parte, prima instanţă a fost învestită cu două capete de cerere, primul având ca obiect deschiderea succesiunii defunctului P.C., pentru acest capăt de cerere neridicându-se problema vacanţei succesorale, având în vedere că reclamantul a indicat care sunt moştenitorii defunctului, ci cea a persoanei în contradictoriu cu care trebuie să se soluţioneze această cerere, atâta vreme cât moştenitorii acestuia sunt reclamantul, respectiv defuncta P.T. care, după susţinerile reclamantului, a decedat fără moştenitori.
în plus, în lipsa interesului reprezentantului statului de a solicita constatarea vacanţei succesorale sunt vătămate interesele unor persoane (cum este cazul în speţă al reclamantului) care fără să se pretindă moştenitori nu pot să reglementeze situaţia juridică a unor bunuri/creanţe pentru simplul motiv că statul prin reprezentanţii săi nu depune diligente în sensul constatării vacantei succesorale. împotriva acestei decizii a declarat recurs M.F.P., criticând-o ca nelegală prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., respectiv pentru faptul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială care stabileşte în mod clar procedura specială privind constatarea vacantei succesorale la iniţiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, procedură ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanţă succesorală de către notarul public. Recurentul arată că aceasta este singura cale legală de a obţine certificatul de vacanţă succesorală.
Potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. pr. civ., Curtea va găsi neîntemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Chestiunea de drept supusă controlului instanţei de recurs constă în aceea de a se stabili în ce măsură procedura vacanţei succesorale se poate obţine şi pe cale judecătorească şi nu numai prin procedura specială prevăzută de art. 85 din Legea nr. 36/1995.
în mod corect instanţa de apel a considerat că această procedură este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi că o persoană fizică care nu are vocaţie succesorală dar care are interes în deschiderea succesiunii vacante poate solicita, în baza principiului liberului acces la justiţie, constatarea unei vacante succesorale.
Instanţa, chiar în lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, eliberat de notarul public, poate constata vacanţa succesorală pe cale incidentală, pornind de la interpretarea art. 85 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, chiar dacă art. 2 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a O.C. nr. 128/1998, prevede că bunurile imobile care provin din succesiuni fără moştenitori legali sau testamentari intră, potrivit legii, în proprietatea statului după emiterea certificatului de vacanţă succesorală de către birourile notarilor publici, se consideră că statul dobândeşte proprietatea asupra acestor bunuri imobile din momentul deschiderii succesiunii. Nu se poate reţine că legiuitorul a instituit o competenţă absolută şi exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanţei succesorale. Prin admiterea unei astfel de soluţii, reclamantul ar fi pus în imposibilitatea de a-şi valorifica şi proba drepturile pe care le are asupra bunurilor ce au aparţinut celui ce a decedat fără moştenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situaţia de a nu exista pârât în cauză, Statul Român neavând interes să solicite certificat de vacantă succesorală.
Prin aceasta s-ar aduce un prejudiciu reclamantului căruia nu i se va putea judeca cererea în fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul recurentului - pârât. (T.C.)
| ← Cerere pentru măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.... | Contestaţie împotriva hotărârii prin care s-a stabilit... → |
|---|
