Contestaţie împotriva hotărârii prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenurile ce au făcut obiectul exproprierilor. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 33/1994, art. 21-27 Legea nr. 198/2004, art. 9
Legea specială prevede posibilitatea ca titularul dreptului real asupra terenului supus exproprierii, în ipoteza în care nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, să se adreseze instanţei de judecată, în condiţiile dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 (art. 9 din Legea nr. 198/2004).
De aceea, împrejurarea că hotărârea de acordare a despăgubirilor este un act unilateral nu prezintă relevanţă, de vreme ce legea protejează interesul expropriatului şi îi pune la îndemână pârghia prin care să provoace controlul instanţei asupra modului de stabilire a despăgubirilor acordare.
Actul de expropriere trebuie să fie unitar, să conţină toate măsurile dispuse, astfel că anularea hotărârii de acordare a despăgubirilor, sub aspectul exclusiv al cuantumului, are drept scop prevederea unor despăgubiri corespunzătoare, ce vor fi trecute în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a II l-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 296/A din 70 mai 2007)
NOTĂ: Decizia este irevocabilă
Prin sentinţa civilă nr. 3261 din 19 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, Secţia Civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii S.T.C., C.V. şi D.T.M., în contradictoriu cu S.R., reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, s-a anulat în parte hotărârea nr. 28 din 4 noiembrie 2005, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, cu privire la dispoziţiile art. 2 referitoare la cuantumul despăgubirilor, pe care îl stabileşte la nivelul sumei de 1507,67 RON; a fost respins capătul de cerere privind despăgubirile pentru terenul ce nu a făcut obiectul exproprierii, reprezentând lipsa de folosinţă; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii au fost de acord cu măsura exproprierii, dar nu şi cu privire la modul de stabilire al despăgubirilor şi cuantumul acestora; din expertizele efectuate în cauză reiese că pârâtul nu a stabilit în mod corect valoarea despăgubirilor, tribunalul apreciind că metoda de determinare a venitului net folosită în cadrul contraexpertizei încuviinţate este cea mai în măsură să răspundă obiectivului privind calculul despăgubirilor.
S-a apreciat că reclamanţii nu au administrat dovezi din care să rezulte lipsa de folosinţă pentru terenul situat în zona de vecinătate a suprafeţei care a făcut obiectul exproprierii.
împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut apelanta că prevederile Legii nr. 198/2004 şi ale normelor de aplicare a acesteia au fost respectate la momentul emiterii hotărârii contestate; prin legea menţionată, s-a urmărit ca nemulţumirea persoanelor expropriate cu privire la cuantumul despăgubirii să nu blocheze procedura, astfel că suma stabilită se consemnează pe numele persoanei şi, din acest moment, se produce transferul dreptului de proprietate; ca atare, primul capăt de cerere este inadmisibil, deoarece hotărârea în cauză este un act unilateral care este supus doar revocării, iar motivele invocate nu se regăsesc printre cauzele de anulare ale unui act juridic.
Pentru diferenţa dintre despăgubirea acordată şi cea stabilită de instanţă suplimentar, persoana se adresează expropriatorului, care are obligaţia de a plăti. Pentru această despăgubire se impune a fi plătită şi taxă de timbru.
Cuantumul despăgubirilor stabilite în litigiu este nelegal deoarece acestea au fost stabilite de o comisie specială de evaluatori autorizaţi în funcţie de valoarea de piaţă a bunului, fiind avut în vedere şi un supliment de evaluare, care să compenseze consecinţele măsurii aplicate. Că aşa stau lucrurile, susţine apelanta, rezultă din dovezile administrate, respectiv informaţiile furnizate de Agenţia Imobiliară SC X. SRL Călăraşi.
Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat. Au anexat, alăturat întâmpinării, înscrisuri.
Apelul este nefondat.
Problema inadmisibilităţii primului capăt de cerere a fost corect soluţionată de prima instanţă, în sensul respingerii excepţiei.
Aşa cum arată chiar apelanta în cuprinsul motivelor de apel, titularul dreptului real asupra terenului supus exproprierii este îndreptăţit, în ipoteza în care nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, să se adreseze instanţei de judecată în condiţiile dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 (art. 9 din Legea nr. 198/2004).
Aşadar, legea specială prevede posibilitatea sesizării instanţei exclusiv cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse, fără a face precizări sau a distinge în funcţie de natura lui ce urmează a fi supus cenzurii sub acest aspect.
De aceea, împrejurarea că hotărârea de acordare a despăgubirilor este un act unilateral nu prezintă relevanţă, de vreme ce legea protejează interesul expropriatului şi îi pune la îndemână pârghia prin care să provoace controlul instanţei asupra modului de stabilire a despăgubirilor acordare.
în speţă, reclamanţii au uzat de acest instrument şi au cerut anularea parţială a hotărârii, exclusiv pentru motivul că despăgubirile stabilite prin aceasta sunt inferioare celor ce se impuneau a fi acordate conform criteriilor contraexpertizei.
Chestiunea revocării vizează actul în întregul său, sub aspect substanţial şi formal, or, în cauză, petenţii au contestat doar aspectul dezdăunării.
Actul de expropriere trebuie să fie unitar, să conţină toate măsurile dispuse, astfel că anularea pct. 2 din hotărâre are drept scop prevederea unor despăgubiri corespunzătoare, ce vor fi trecute în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, care va suplini pct. 2 al hotărârii de expropriere.
Problema taxei de timbru a fost şi ea corect rezolvată de instanţă.
Tot apelanta precizează, prin motivele de apel, că sunt scutite de taxa de timbru doar cererile adresate instanţei pentru stabilirea, în contradictoriu cu S.R., a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia.
Or, în speţă, contestaţia vizează exclusiv cuantumul despăgubirii, iar acţiunea se judecă în contradictoriu cu S.R. reprezentat, în aceste procese, de C.N.A.D.N.R. SA.
Timbrajul s-a impus doar pentru cererea vizând contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei ocupate în plus faţă de cea expropriată şi s-a satisfăcut conform legii.
în sfârşit, cuantumul despăgubirii, stabilite şi acordate la fond, reprezintă rezultatul aprecierilor contraexpertizei efectuate după întocmirea altor două expertize, instanţa valorificând judicios prevederile referitoare la administrarea dovezilor în scopul aflării adevărului, iar aceste constatări nu au fost contestate de părţi.
Nu poate fi relevantă informaţia transmisă de A.I. SC X. SRL Călăraşi din moment ce în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică judiciară, instanţa fiind singura abilitată să cerceteze şi să stabilească conformitatea sumelor oferite cu valoarea pieţii.
în temeiul art. 296 şi urm. C. pr. civ. şi în raport de consideraţiile expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat. (B.Ţ.)
| ← Constatarea vacanţei succesorale în cazul lipsei... | Contestaţie la executare. Creditor ipotecar. Opozabilitatea... → |
|---|
