Cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. pr. civ., motivată de nepronunţarea asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Admisibilitate în raport de instituţia completării hotărârii, reglementată de art. 2812C. p
| Comentarii |
|
C. pr. civ., art. 2812, art. 322 pct. 2
Raportând prevederile art. 322 pct. 2 C. pr. civ., în ceea ce priveşte nepronunţarea asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, la prevederile art. 2812C. pr. civ., care stipulează posibilitatea completării hotărârii pentru aceleaşi motive, se constată existenţa concomitentă a două căi procesuale pentru rezolvarea aceleiaşi omisiuni, cu termene diferite de exercitare. Cum legiuitorul nu a exclus expres de la aplicarea art. 322 pct. 2 C. pr. civ., situaţia prezentă, reglementată prin dispoziţiile art. 2812C. pr. civ., cererea de revizuire este admisibilă.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 2075 din 5 decembrie 2007)
Curtea constată că la data de 12 octombrie 2007, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, cererea formulată de revizuenta SC P. SA în contradictoriu cu intimaţii B.C. şi SC L. 92 SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 1447 din 18 septembrie 2007, în temeiul art. 322 pct. 2 C. pr. civ., în sensul obligării recurentului - pârât B.C. la plata către revizuentă, a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 22953/2/2004, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă.
în motivarea cererii, s-a arătat că deşi s-a cerut şi s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.
Instanţa a pus în discuţie admisibilitatea cererii de revizuire pe motivul nepro-nunţării asupra cheltuielilor de judecată prin raportare la prevederile art. 2812 C. pr. civ., referitor la posibilitatea completării dispozitivului pentru aceleaşi motive.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii şi fondată cererea de revizuire pentru considerentele expuse mai jos.
în ceea ce priveşte admisibilitatea revizuirii pe motivul nepronunţării asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, prin raportare la art. 2812 C. pr. civ., care prevăd posibilitatea completării dispozitivului pentru aceleaşi motive, se pune problema existenţei concomitente a două căi de atac pentru rezolvarea aceleiaşi omisiuni, cu termene diferite de exercitare. Ţinând cont de doctrina şi practica judiciară în materie, care admit posibilitatea revizuirii pe motivul nepronunţării asupra cheltuielilor de judecată, şi de faptul că legiuitorul nu a exclus expres de la aplicarea art. 322 pct. 2, situaţia de faţă, reglementată prin dispoziţiile art. 2812C. pr. civ. (dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.),Curtea a constatat admisibilă prezenta cerere de revizuire.
Referitor la fondul revizuirii, Curtea a reţinut că prin decizia civilă nr. 1447 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul - pârât B.G. împotriva deciziei civile nr. 148A din 2 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă; a fost admis recursul formulat de recurenta - reclamantă SC P. SA împotriva deciziei civile nr. 148A din 2 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă; a fost modificată în tot decizia recurată în sensul că a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât B.G. împotriva sentinţei civile nr. 2010 din 19 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata - reclamanta SC P. SA şi cu intimata - pârâtă SC L. 92 SRL.
Curtea a reţinut că prin recursul depus la 15 martie 2004, SC P. S.A. a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, aceeaşi parte a cerut cheltuieli de judecată şi prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de B.G., dar şi cu prilejul concluziilor asupra recursurilor formulate, conform încheierii din 4 septembrie 2007.
Ca atare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost formulată de către SC P. SA, şi, aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ.
în ceea ce priveşte proba acestor cheltuieli, cuantumul lor este reprezentat de taxa de timbru, conform chitanţei de la dosar şi onorariul de avocat, potrivit facturilor nr. 127/2007 şi 413/2007 şi chitanţei nr. 8946/2007, recurentul pârât
B.C. fiind căzut în pretenţii, atât timp cât i s-a respins recursul şi a fost admis recursul societăţii în speţă.
în consecinţă, în temeiul art. 322 pct. 2 raportat la art. 274 C. pr. civ., Curtea va respinge excepţia inadmisibilităţii, va admite cererea de revizuire, va schimba în parte decizia nr. 1447 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, în sensul că va obliga intimaţii la plata către revizuentă, a 4211,03 lei cheltuieli de judecată. (H.M.)
| ← Cerere de divorţ respinsă ca nesusţinută. Raportul între... | Cerere reconvenţională formulată de pârât în... → |
|---|
