Cerere de revizuire. Procedura în desfăşurare în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Cerere de suspendare pe motivul existenţei cauzei pe rolul instanţei europene
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 244 alin. (1) pct. 1, art. 322 pct. 9
Existenţa unei proceduri în derulare în faţa Curţii Europene a Drepturilor omului nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru suspendarea cauzei, în cadrul respectivei proceduri cercetându-se dacă un stat contractant a încălcat unul din drepturile garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi nu se stabilesc drepturi în contradictoriu cu părţile din procedura internă.
întrucât în cauză Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a soluţionat cererea depusă de revizuentă, în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia constatării unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale garantate de Convenţie.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., ■ dec. nr. 28R din 17 ianuarie 2011 (nepublicată)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub revizuentă D.E. a formulat cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 137 din 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii M.V. şi M.G.R., solicitând desfiinţarea deciziei civile menţionate, precum şi suspendarea executării acesteia.
Prin decizia civilă nr. 405A din 25.03.2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ca inadmisibilă şi a respins cererea de suspendare a deciziei nr. 137 din 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. 29133 din 3 din 2005, ca rămasă fără obiect. în practicaua deciziei s-a menţionat soluţia de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244
C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin decizia civilă nr. 137 din 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamanţii M.V. şi M.G.R. împotriva sentinţei civile nr. 5916 din 2005 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, s-a schimbat în tot sentinţa, în sensul că s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la terenul situat în Bucureşti, str. T. nr. 32, sector 2 prin atribuirea către reclamanţi a unei suprafeţe de 127,6 mp reprezentând parcela 2 şi prin atribuirea către pârâtă a unei suprafeţe de 389 mp reprezentând parcelele 1 şi 3 astfel cum au fost identificate la suplimentul la raportul de expertiză,urmând ca părţile să rămână în indiviziune forţată şi perpetuă pe o suprafaţă de 438,2 mp.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta D.E. care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1371 din 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Tribunalul a considerat că, în speţa dedusă judecăţii, pentru a avea aplicabilitate motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 9
C. proc. civ. este necesar, ca o condiţie premisă, existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care să se constate o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale revizuentei în procedura judiciară naţională. Or, în speţa dedusă judecăţii nu există o asemenea hotărâre, iar simpla sesizare de către revizuentă a Curţii, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu echivalează cu existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de aceasta. Simplul fapt că revizuentă este nemulţumită de maniera în care a fost soluţionat apelul părţii adverse, care a fost admis, nu constituie motiv de revizuire şi nu poate conduce la admiterea unei asemenea cereri.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentă, solicitând, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei la rejudecare în fond la aceeaşi instanţă.
în motivarea cererii, recurenta revizuentă a arătat că în mod greşit instanţa a respins cererea de suspendare a cauzei pe temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. întrucât prezenta cauză se află într-o cale extraordinară de atac. Or, condiţia pe care legea o cere pentru a se putea dispune suspendarea pe acest text lege nu este natura cauzei (cale de fond sau cale ordinară sau extraordinară) ci existenţa pe rolul instanţelor a unui litigiu de soluţionarea căruia depinde cauza de faţă. Revizuentă a arătat că, deşi la momentul soluţionării fondului nu există decizia CEDO, este dovedit că pe rolul CEDO se află o acţiune, aşa încât tranşarea definitivă a litigiului de faţă nu poate fi făcută la acest moment.
Recurenta revizuentă a considerat că în mod greşit instanţa a respins ca fiind lipsită de obiect şi cererea de suspendare a executării deciziei supuse revizuirii în baza art. 325 C. proc. civ. întrucât a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Suspendarea executării în timpul exercitării căii de atac a revizuirii se dispune în raport de natura şi circumstanţele cauzei de fond, ca măsură de prevenţie până la tranşarea definitivă a litigiului existent, dacă sunt invocate motive temeinice şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv dacă s-a depus cauţiunea în cuantumul fixat şi în raport de obiectul deciziei executorii.
Recurenta revizuentă a susţinut că în mod greşit instanţa a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, arătând că admisibilitatea se apreciază în raport de dispoziţiile legii, iar codul de procedură civilă nu prevede în privinţa pct. 9 al art. 322 o procedură prealabilă, rezumându-se a impune judecătorului să cerceteze dacă condamnarea priveşte încălcarea vreunui drept referitor fie la procedura de judecată, fie la însuşi dreptul dedus judecăţii de fond şi dacă această decizie este de natură să schimbe soluţia pe fond. Astfel, instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere calea extraordinară a procedurii în faţa CEDO în lumina art. 20 şi art. 21 din Constituţia României.
Recurenta a considerat că, în cauza de faţă se impune a aprecia în raport de efectele în patrimoniul părţilor a executării hotărârii judecătoreşti până la pronunţarea de către CEDO a unei decizii şi de posibilitatea concretă de reparaţie a consecinţelor executării vremelnice a unei hotărâri susceptibile a încălca drepturile uneia din părţi şi care nu ar tranşa în fapt nemulţumirea acestora. Procedând astfel, nu se încalcă autoritatea şi puterea executorie a unei hotărâri irevocabile, întrucât numai aşa părţile sunt puse pe poziţii de egalitate în respectarea drepturilor lor: dreptul revizuentei de a i se tranşa definitiv nemulţumirile legate de executarea unei hotărâri care i-ar încălca drepturi fundamentale, şi drepturile reclamanţilor de a vedea executată o hotărâre care tranşează irevocabil problema litigioasă.
Intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 405A din 25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a IV-a civilă, şi menţinerea deciziei civile nr. 405A din 25.03.2010 ca temeinică şi legală.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a reţinut următoarele:
Conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi. Pentru a se face aplicarea acestui text legal este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei cauze în curs de soluţionare.
Existenţa unei proceduri în derulare în faţa Curţii Europene a Drepturilor omului nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru suspendarea cauzei, în cadrul respectivei proceduri cercetându-se dacă un stat contractant a încălcat unul din drepturile garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi nu se stabilesc drepturi în contradictoriu cu părţile din procedura internă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului verifică respectarea de către statele părţi a obligaţiilor rezultând din Convenţie şi nu verifică aplicarea normelor de drept intern în cadrul raporturilor juridice dintre părţile în proces.
Având în vedere aceste considerente, în mod corect a constatat tribunalul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a se putea dispune suspendarea judecării cauzei, respingând în consecinţă cererea formulată în acest sens de revizuentă.
în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, faţă de prevederile art. 322 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, conform pct. 9, dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale cu privire la hotărârea a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire fiind inadmisibilă în această situaţie.
întrucât în cauză Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a soluţionat cererea depusă de revizuentă, în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia constatării unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale garantate de Convenţie.
în situaţia în care cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, în mod corect a respins tribunalul cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat. Astfel, conform art. 325 din C. proc. civ. instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător. Suspendarea este facultativă, astfel încât, pe lângă depunerea unei cauţiuni, ca o garanţie împotriva eventualelor acte de rea credinţă, dispunerea măsurii este condiţionată de o justificare temeinică.
In cauză, cauţiunea a fost depusă la termenul din 14.01.2010, însă, având în vedere că la termenul următor cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă iar măsura suspendării nu poate depăşi ca durată perioada soluţionării cererii de revizuire, Curtea constată că respectiva cerere a fost în mod corect respinsă. Nu se poate susţine că executarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile ar încălca drepturile uneia din părţi, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului incluzând, printre altele, obligaţia statului de a asigura executarea hotărârilor judecătoreşti. Astfel, executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului civil, în accepţiunea art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în prezenţa obligaţiei pozitive a autorităţilor statului de a acţiona pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul articolului menţionat din Convenţie.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, situaţie în care, văzând prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta revizuentă
D.E. împotriva deciziei civile nr. 405A din 25.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Soluţia de respingere a cererii de suspendare a procesului aflat în curs de soluţionare în faţa instanţei române pe motiv că există o cerere depusă pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului se menţine şi în viitoarea reglementare. Prin urmare, pronunţarea unei hotărâri de către Curtea Europeană reprezintă, conform art. 503 alin. (1) pct. 10 din noul C. proc. civ., doar un motiv de revizuire a unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul în cazul s-a constatat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului o încălcare a drepturilor sau libertăţilor flindamentale datorate hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se solicită, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.
Un nou caz de suspendare îl reprezintă însă cel prevăzut de art. 406 alin. (1) pct. 7 noul C. proc. civ. anume ipoteza în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană4. Până în prezent, instanţele române care au formulat astfel de cereri au întemeiat suspendarea soluţionării cauzei direct pe temeiul în baza căruia se poate formula o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare de către CJUE, respectiv art. 267 alin. (2) şi (3) TFUE.
| ← Legatar cu titlu particular. Emiterea unui certificat de... | Calificarea inadmisibilităţii ca excepţie procesuală sau... → |
|---|
