Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Respingere. Lipsa legăturii cu soluţionarea litigiului, a dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se invocă
| Comentarii |
|
- Legea nr. 47/1992: art. 29
Dacă motivele de recurs formulate nu pot fi examinate în stadiul procesual în care s-a formulat excepţia de neconstituţionalitate, întrucât s-a formulat un recurs la recurs, rezultă că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă, nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. 6 raportat la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
(încheierea din 27 noiembrie 2009)
Prin cererea depusă la data de 21 oct. 2009, reclamanta A.E. a invocat excepţia de neconstituţionalitate solicitând suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin 2. din Decretul nr. 167/1958, care contravine prevederilor art. 16 alin. 1 şi 2 ale art. 21 din Constituţie, raportat la art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei.
în opinia instanţei de recurs, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu este admisibilă deoarece dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu soluţionarea litigiului în această fază a recursului.
în motivarea recursului depus iniţial s-a arătat că, deşi reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei fondului, încă de la primul termen de judecată la Tribunalul Cluj, dosarul a fost afişat direct pe lista cauzelor de recurs, la ultimul termen punându-se problema recalificării căii de atac din apel, cum corect a fost promovat de către reclamantă, în recurs, deşi instanţa nu a adus dovezi cu privire la valoarea imobilului, recalificarea căii de atac făcându-se în lipsa unor astfel de probe.
După rămânerea în pronunţare a hotărârii şi amânarea pronunţării pentru
18.06.2009, reprezentanta reclamantei a anexat concluziilor scrise depuse la dosar o dovadă cu valoarea de impunere fiscală a imobilului, valoare care era mai mare de
100.000 lei, cerând repunerea pe rol a cauzei şi judecarea ei în complet competent de doi judecători.
întrucât valoarea de impunere a imobilului în litigiu era de 124.024 lei, în mod greşit s-a procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, calea corectă de atac fiind aceea a apelului.
în consecinţă se impune trimiterea dosarului la Tribunalul Cluj, pentru a fi judecat ca apel, în complet de doi judecători.
Ulterior, la data de 15.07.2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei un alt recurs, adresat Tribunalului Cluj şi înregistrat la Judecătoria Gherla, arătând că critică decizia nr. 844/R/18.06.2009 a Tribunalului Cluj prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 8 şi 9 C. pr. civ., solicitând admiterea acestui recurs, întrucât la Tribunalul Cluj s-a recalificat greşit calea de atac, din apel în recurs, iar pe fondul cauzei, se impune trimiterea spre rejudecare, conform art. 312 alin. 5 C. pr. civ., întrucât recursul, greşit recalificat din apel, a fost judecat fără a se intra în judecarea fondului cauzei, respectiv, nu s-a analizat motivul cu privire la vicierea consimţământului reclamantei prin doi principal omisiv, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 1415/21.09.2001.
Reclamanta invocă neconstituţionalitatea art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, text legal care este incident doar cu privire la motivele de recurs depuse la data de
15.07.2009, iar nu şi cu privire la motivele de recurs depuse iniţial.
în ceea ce priveşte recursul înregistrat la data de 15.07.2009, acesta nu poate fi analizat deoarece se impune ca instanţa de recurs să fi fost legal învestită cu soluţionarea recursului, or prezentul recurs a fost promovat împotriva unei hotărâri irevocabile a Tribunalului Cluj.
Prin urmare se impune a se stabili dacă recursul este unul inadmisibil, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, iar în cazul în care calea de atac legală ce putea fi exercitată era aceea a apelului şi nicidecum aceea a recursului, cum s-a stabilit prin de către Tribunalul Cluj care a soluţionat calea de atac ca recurs, în complet de trei judecători, iar nu în apel, în complet de doi judecători, atunci soluţia este casarea în întregime a deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei la Tribunalul Cluj pentru rejudecare ca apel.
Din aceste considerente motivele de recurs depuse la data de 15.07.2009 nu pot fi analizate în prezentul stadiu procesual iar în acest context dispoziţiile art. 9 alin 2. din Decretul nr. 167/1958 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în această fază a recursului.
După deliberare, având în vedere motivele de recurs formulate iniţial, constată că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă de reclamanta recurentă nu au legătură cu soluţionarea cauzei în această fază a recursului, prin prisma motivelor de recurs formulate iniţial, şi prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. 6 raportat la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Divorţ. Citarea părţilor. Alegerea domiciliului | Cerere de recunoaştere în România a unei hotărâri... → |
|---|
