Divorţ. Citarea părţilor. Alegerea domiciliului
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 93
Chiar dacă partea a făcut dovada că locuieşte în Spania, aceasta nu impunea citarea ei la o adresă din acea ţară, atât timp cât nu a solicitat acest lucru şi nici nu a făcut o alegere de domiciliu pentru o adresă din România.
Alegerea de domiciliu este expresă şi ea trebuie făcută de către parte, iar nu dedusă de instanţă. Mai mult, în cazul alegerii de domiciliu, partea trebuie să arate şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, pentru că în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face tot la domiciliul părţii.
Dacă în cazul alegerii de domiciliu, dar în lipsa indicării persoanei care va primi actele de procedură, citarea se va face tot la domiciliul părţii, cu atât mai mult în cazul în care partea nu face o alegere de domiciliu, citarea se va face la domiciliul părţii, după cum de altfel dispune expres art. 90 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă, anterior arătat.
(Decizia nr. 444/R din 27 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 39/2008 pronunţată de Judecătoria Huedin s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâta G.E. având ca obiect divorţ.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 558/R din 30 octombrie 2008 Tribunalul Cluj a respins ca tardiv recursul acestuia, reţinând că sentinţa a fost comunicată potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei la data de 21.04.2008 la domiciliul indicat de reclamant, în mun. Oradea.
Apelul a fost declarat de reclamant la data de 23.06.2008, după expirarea termenului de 30 de zile prescris de lege, astfel fiind tardiv.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.T., solicitând casarea deciziei pronunţate de tribunal, respingerea excepţiei tardivităţii şi desfacerea prin divorţ din culpa ambelor părţi a căsătoriei.
în motivarea recursului arată că a indicat adresa de domiciliu din actul de identitate, însă a făcut dovada că locuieşte în Spania, unde are reşedinţa stabilă, acesta fiind şi raţionamentul pentru care a semnat o procură specială mandatarului lui pentru a-l reprezenta în faţa instanţelor, iar sentinţa trebuia comunicată la adresa acestuia.
Sub aspectul stării de fapt arată că nu s-a înţeles cu soţia niciodată, fiind firi diferite, fiecare având alte preocupări şi programe diferite. Arată că locuieşte şi munceşte în Spania, pârâta nefăcând nici un efort în ultimii ani pentru a menţine familia unită. Consideră că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, această căsătorie nemaiputând continua.
Pârâta G.E., prin întâmpinare solicită respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea va analiza doar motivele de recurs ce se referă la respingerea apelului ca tardiv deoarece motivele care se referă la situaţia de fapt sau la fondul cauzei ar putea fi analizate doar dacă instanţa de apel ar fi soluţionat pe fond cauza iar nu pe excepţie. Soluţia în cazul în care instanţa de apel ar fi admis greşit excepţia tardivităţii ar fi fost casarea cu trimitere spre rejudecare iar nu casarea cu reţinere sau modificarea, şi doar aceste ultime soluţii ar permite analiza fondului cauzei.
în motivarea recursului se arată că recurentul a indicat adresa de domiciliu din actul de identitate, însă a făcut dovada că locuieşte în Spania, unde are reşedinţa stabilă, acesta fiind şi raţionamentul pentru care a semnat o procură specială mandatarului lui pentru a-l reprezenta în faţa instanţelor, iar sentinţa trebuia comunicată la adresa acestuia.
Consideră că sentinţa i-a fost comunicată nelegal la adresa de domiciliu, deşi a arătat că nu locuieşte acolo, pe dovada de comunicare neputând fi o semnătură reală a vreunei persoane care să locuiască în acel apartament. Se impunea ca sentinţa să fi fost comunicată la cabinetul apărătorului sau la adresa personală a mandatarului.
Curtea reţine că în mod corect instanţa de apel a reţinut declararea tardivă a apelului faţă de data comunicării sentinţei şi data declarării apelului.
Chiar dacă recurentul a făcut dovada că locuieşte în Spania aceasta nu implica citarea lui la o adresă din acea ţară cât timp nu a solicitat acest lucru şi nici nu a făcut o alegere de domiciliu pentru o adresă din România. Singura adresă indicată de către reclamant este cea la care i s-a comunicat sentinţa. Dacă ar fi dorit citarea sau comunicarea la o altă adresă trebuia să solicite aceasta expres iar nu să solicite abia în recurs sau în apel acest lucru.
Aşa cum în apel a făcut o alegere de domiciliu şi a fost citat de la acel domiciliu ales şi i s-au comunicat actele de procedură şi decizia pronunţată în apel, putea să facă acelaşi lucru şi în faţa primei instanţe.
Potrivit art. 90 alin. 1 teza I C. pr. civ. înmânarea citaţiei şi tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat.
Art. 93 C. pr. civ. prevede că în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Din acest din urmă text reiese că alegerea de domiciliu este expresă şi trebuie făcută de către parte iar nu dedusă de către instanţă. Mai mult, în cazul alegerii de domiciliu partea trebuie să arate şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, pentru că în lipsa unei asemenea arătări, comunicarea se va face tot la domiciliul părţii.
Dacă în cazul alegerii de domiciliu, dar în lipsa indicării persoanei care va primi actele de procedură, citarea se va face tot la domiciliul părţii, cu atât mai mult în cazul în care partea nu face o alegere de domiciliu citarea se va face la domiciliul părţii, după cum de altfel dispune expres art. 90 alin. 1 teza I C. pr. civ., anterior arătat.
Cu privire la susţinerea recurentului că se impunea ca sentinţa să fi fost comunicată la cabinetul apărătorului sau la adresa personală a mandatarului, curtea reţine că şi mandatarul reclamantului, care era şi apărătorul acestuia, a menţionat în cererea de amânare că reclamantul are „domiciliul la dosar" ceea ce înseamnă că adresa unde va fi citat şi i se vor comunica actele de procedură este cea indicată iniţial prin acţiune, acţiune care la rândul ei a fost formulată de acelaşi mandatar/apărător.
în altă ordine de idei, pe dovada de comunicare a sentinţei nu există nici o semnătură, procedura fiind legal îndeplinită prin afişare la data de 21.04.2008, după cum reiese din dovada de comunicare a sentinţei, astfel că susţinerea recurentului, că ar exista o semnătură a unei alte persoane pe această dovadă de comunicare, nu este reală.
în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. C. pr. civ., curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 C. pr. civ. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Expertiză extrajudiciară. Condiţii pentru a avea valoare de probă | Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Respingere. Lipsa... → |
|---|
