Lipsa răspunsului la interogatoriu. Aplicarea prevederilor art. 225 Cod procedură civilă. Dreptul de apreciere al instanţei
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art.225
Faptul că reclamanta, persoană juridică, a refuzat în apel să depună răspuns la interogatoriul solicitat de către pârâte, nu obligă prin el însuşi la a considera acest refuz drept mărturisire deplină a faptelor afirmate în apărare de către pârâte. Prevederile art. 225 C. pr. civ. nu impun instanţei, ci lasă la libera ei apreciere stabilită prin raportare la toate circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, dacă înţelege să dea refuzului valoarea unei mărturisiri depline sau doar a unui început de dovadă scrisă ori, după caz, nicio asemenea valoare.
(Decizia nr. 898/R din 3 aprilie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 8628 din 09 iulie 2008 a Judecătoriei Cuj-Napoca, s-a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sfântul Mihail împotriva pârâtelor B.J., B.M. şi B.M.C., dispunându-se evacuarea pârâtelor din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. A. ap. 1, cu 1097,70 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
împotriva sentinţei pârâtele au declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 694/A din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, cu obligarea apelantelor la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatei.
Motivând decizia, Tribunalul a confirmat în totul starea de fapt şi drept reţinută de prima instanţă, mai arătând totodată că dreptul de retenţie invocat în apel de către pârâte nu poate fi avut în vedere, acestea nedovedind că ar fi efectuat, cu acordul reclamantei, lucrări de amenajare, renovare şi modificare a imobilului în valoare de 10000 EURO.
Mai mult, prin contractul de închiriere, apelantele s-au obligat să execute pe cheltuiala lor toate reparaţiile interioare necesare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B.J. şi B.M.C., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare ale defunctei B.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei deoarece:
a) Instanţa de apel a hotărât cu aplicarea greşită a legii, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008 nefiind depus de către reclamantă răspunsul la interogatoriu. în plus, cauza a fost luată spre judecată la prima strigare, deşi avocatul apelantelor nu era prezent, iar în intenţia acestuia se afla depunerea în apărare a unor înscrisuri care să probeze reaua credinţă a reclamantei intimate şi faptul că, pe cheltuiala loc, pârâtele au efectuat reamaneajarea apartamentului.
b) Refuzul depunerii de către reclamantă a răspunsului la interogatoriu valorează mărturisirea faptelor ce se doreau a fi probate, astfel că în temeiul acestei probe se putea admite apelul, instituindu-se un drept de retenţie până la plata lucrărilor executate de către pârâte.
Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele:
La termenul de judecată în apel din data de 12 decembrie 2008, dezbaterea pricinii s-a făcut, într-adevăr, fără ca avocatul pârâtelor apelante să fie prezent. Această împrejurare nu este însă de natură a atrage nulitatea deciziei pronunţate de tribunal, căci pârâtele aveau termen în cunoştinţă, astfel că ele personal sau, după caz, apărătorul lor ales aveau posibilitatea de a fi prezente la termenul de judecată, respectând ora stabilită pentru începerea dezbaterilor, anume 800.
Prin urmare, este culpa pârâtelor că nu au fost prezente la ora la care dezbaterile asupra cauzei au început, prevederile art. 156 C. pr. civ., neinstituind în sarcina instanţei obligaţia de a amâna pronunţarea în situaţia evocată de către recurente.
în ce priveşte înscrisurile cu valoare probatorie care, în aprecierea pârâtelor, nu au putu fi depuse în apel ca urmare a dezbaterii cauzei la termenul de judecată din 12 decembrie 2008 în absenţa reprezentantului lor, este de văzut că nimic nu le împiedica pe pârâte a le depune în recurs, prevederile art. 305 C. pr. civ, făcând neîndoielnică o asemenea posibilitate.
Cu toate acestea, asemenea înscrisuri nu au fost depuse, generând îndoieli serioase cu privire la temeinicia susţinerilor pe care pârâtele îşi sprijină apărarea.
Faptul că reclamanta a refuzat, în apel, să depună răspuns la interogatoriul solicitat de către pârâte nu obligă, prin el însuşi, la a considera acest refuz drept mărturisire deplină a faptelor afirmate în apărare de către pârâte, căci prevederile art. 225 C. pr. civ. nu impun instanţei, ci lasă la libera ei apreciere stabilită prin raportare la toate circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, dacă înţelege să dea refuzului valoarea unei mărturisiri depline sau doar a unui început de dovadă scrisă ori, după caz, nicio asemenea valoare.
Or, în prezenta cauză instanţa de apel a ţinut seama şi de clauza contractuală potrivit căreia (art. 3) chiriaşul se obligă să execute în contul său toate reparaţiile interioare necesare, astfel că apărarea potrivit căreia ar fi putut să li se recunoască un drept de retenţie până la plata de către reclamantă a contravalorii îmbunătăţirilor nu putea fi reţinută.
Se va respinge, deci, recursul ca nefondat, instanţa de apel hotărând cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.
în ce priveşte cheltuielile de judecată cuvenite intimatei, ca parte câştigătoare în prezentul recurs, Curtea are a observa, prin raportare la prevederile art. 274 alin. 3 C. pr. civ., că faţă de munca îndeplinită de avocatul intimatei, anume punerea de concluzii la singurul termen de judecată în recurs, totodată în lipsa unei întâmpinări, acordarea sumei de 500 lei apare ca suficientă, cea de 1785 lei solicitată fiind excesivă. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Neconsemnarea poziţiei procesuale a părţii, în încheierea... | Expertiză extrajudiciară. Condiţii pentru a avea valoare de probă → |
|---|
