Anularea ca netimbrată a cererii în despăgubiri civile pentru lipsa de folosinţă a unui imobil preluat abuziv. Nelegalitate
| Comentarii |
|
- Legea nr. 146/1997: art. 15 lit. r)
- Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6 alin. 1
Cererea accesorie având ca obiect despăgubiri civile pentru lipsa de folosinţă a imobilului preluat abuziv de stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, intră sub incidenţa art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată, fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru. Ignorarea acestui text legal aduce atingere însăşi esenţei dreptului de acces la justiţie, prin aceea că nu este păstrat un just echilibru între interesul statului de a percepe cheltuieli de procedură şi interesul reclamantului în evaluarea pretenţiilor sale în faţa unei instanţe de judecată, încălcându-se astfel art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
(Decizia nr. 4/A din 12 ianuarie 2009)
Prin încheierea civilă nr. 1132 din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureş, s-a anulat ca netimbrată acţiunea civilă formulată de reclamantul S.l. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, având ca obiect despăgubiri în sumă de 166 miliarde lei vechi sau 4.500.000 Euro.
împotriva acestei încheieri reclamantul S.l. a declarat apel în termen legal, solicitând instanţei, admiterea apelului, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate şi a apărărilor invocate Curtea, în temeiul art. 295 C. pr. civ., reţine următoarele:
Astfel, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 republicată, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac; referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii sau incidente.
Prima instanţă a calificat în mod corect cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind o cerere accesorie în despăgubiri civile pentru lipsa de folosinţă a imobilului în perioada 20 aprilie 1950 - 17 iulie 2006 însă în mod nelegal a anulat-o ca netimbrată deoarece reclamantul nu a făcut dovada că imobilul în litigiu ar fi fost preluat de stat de la antecesorii săi în temeiul Decretului nr. 92/1950 în perioada 20 aprilie 1950 - 22 decembrie 1989.
Imobilul în litigiu este înscris în CF nr. 1622 Baia Mare, A+1, nr. top. 501 şi A+2, nr. top. 502 şi a fost dobândit la 21.07.1948 prin contract de vânzare-cumpărare de către antecesorii reclamantului.
Ulterior, în baza adresei Sfatului oraşului Baia Mare nr. 7500/1950 şi a Decretului nr. 92/1950 asupra imobilului mai sus arătat s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de drept naţionalizare.
Prin Dispoziţia nr. 1361/05.06.2006 emisă de Primarul municipiului Baia Mare, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului S.L, a imobilului casă şi teren, imobil care a trecut în proprietatea statului, fără plată, ca efect al Decretului nr. 92/1950.
Reclamantul a intrat în posesia imobilului litigios la data de 17.07.2006 aşa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie încheiat de Consiliul Local al municipiului Baia Mare.
în consecinţă, prin înscrisurile depuse în probaţiune reclamantul a făcut dovada că este succesorul foştilor proprietari ai imobilului în litigiu preluat abuziv de către stat, în baza Decretului nr. 92/1950, astfel încât cererea accesorie a reclamantului având ca obiect despăgubiri civile pentru lipsa de folosinţă a imobilului intră sub incidenţa art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 republicată fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Mai mult decât atât, deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea achitării taxei
judiciare de timbru în sumă de 169.686 lei pentru termenele de judecată din
11.08.2008 şi 08.09.2008, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia nelegalei timbrări a cererii, ci a pus în discuţia reprezentantului reclamantului timbrajul cererii stabilind că instanţa urmează a se pronunţa cu privire la timbrarea cererii la următorul termen de judecată.
La următorul termen de judecată din 06.10.2008, deşi reclamantul nu a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, prima instanţă în mod nelegal a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de netimbrare a acţiunii.
Pe lângă acest aspect de ordin procedural, Curtea relevă faptul că stabilirea taxei judiciare de timbru în sumă de 169.686 lei fără a se reţine incidenţa art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 republicată, aduce atingere însăşi esenţei dreptului de acces la justiţie, prin aceea că nu este păstrat un just echilibru între interesul Statului de a
percepe cheltuieli de procedură şi interesul reclamantului în evaluarea pretenţiilor sale
în faţa unei instanţe de judecată, încălcându-se astfel art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 (CEDO, Teltronic-CATV c. România, nr. 48140/99/10.01.2006; CEDO, Weissman şi alţii c. România, nr. 63945/00/24.05.2006; CEDO, Larco şi alţii c. România, 11.10.2007; CEDO, Rusen c. România, nr. 38151/05/08.01.2009).
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 297 alin. 1 C. pr. civ. constată că, în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului motiv pentru care va admite apelul reclamantului, va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, Tribunalul Maramureş. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Cerere de recunoaştere în România a unei hotărâri... | Recurs inadmisibil → |
|---|
