Suspendarea. Caz în care dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul altei judecăţi.
| Comentarii |
|
Comisiile de fond funciar constituite în baza Legii nr. 18/1991 sunt organe ale administraţiei de stat iar demersurile ce se întreprind pentru obţinerea titlului de proprietate nu constituie "o judecată" în sensul art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, astfel că cererea de suspendare întemeiată pe prevederile acestui text nu poate fi primită.
Secţia Civilă, decizia nr. 3523 din 6 octombrie 1998.
Reclamanţii F.F. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâta S.A. solicitând să se constate că pârâta a dobândit în nume propriu şi pentru reclamante un drept de proprietate asupra unei suprafeţe de 4 ha şi 5700 m.p. teren, conform titlului de proprietate nr. 8177 din 23 septembrie 1994 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din judeţul Bistriţa Năsăud.
Reclamantele au mai solicitat să se constate că, la 22 mai 1993, a intervenit între părţi un partaj voluntar cu privire la terenul în litigiu precum şi să se dispună ieşirea din indiviziune, urmând să primească un lot în suprafaţă de 1 ha şi 8050 mp. pentru care dreptul lor de proprietate să fie înscris în cartea funciară.
Prin întâmpinare şi cererea reconvenţională, pârâta S.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a convenţiei intitulate "încheiere - înţelegere provizorie" din 21 mai 1993 intervenită între părţi, motivat de faptul că titlul de proprietate pentru terenul în litigiu a fost eliberat exclusiv pe numele pârâtei, aşa încât nu există o stare de indiviziune.
Totodată a susţinut că cele două reclamante nu au cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie şi nu au uzat de căile de atac prevăzute de art. 11 din Legea nr. 18/1991.
Judecătoria Bistriţa Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 5310 din 20 septembrie 1995 a respins ca neîntemeiată acţiunea principală şi a admis cererea reconvenţională constatând nulitatea absolută a înscrisului intitulat "încheiere -înţelegere provizorie" din 22 mai 1993.
Prin decizia civilă nr. 243 A din 9 aprilie 1996 Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele-pârâte.
Reclamantele F.F. şi M.M. au declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, cauza formând obiectul dosarului nr. 1569/1996 al Curţii de Apel Cluj - Secţia Civilă şi de contencios Administrativ.
La termenul din 20 februarie 1997 recurentele au solicitat suspendarea judecării recursului, în conformitate cu disp. art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, susţinând că s-au adresat Judecătoriei Bistriţa cu cerere pentru anularea adeverinţei, a procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate emis pe numele intimatei-pârâte, cauza formând obiectul dosarului nr. 1972/1995.
Prin încheierea din 20 februarie 1997 Curtea de Apel Cluj - Secţia Civilă şi de Contencios Administrativ a admis cererea şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea dosarului nr. 1972/1995 al Judecătoriei Bistriţa.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 426 din 23 octombrie 1997 - devenită irevocabilă - Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins acţiunea formulată de reclamante pentru anularea titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar în favoarea pârâtei S.A.
Drept urmare, Curtea de Apel Cluj a repus pe rol recursul declarat de cele două reclamante împotriva sentinţei civile nr. 243 din 9 aprilie 1996 pronunţată de Tribunalul
■l
Bistriţa Năsăud în dosarul nr. 239/1996.
La termenul din 26 martie . 1998 reclamantele-recurente au depus la dosar copia cererii pe care au adresat-o comisiei locale pentru aplicarea Legii Fondului Funciar solicitând, din nou, suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea acestei cereri.
Prin încheierea din 26 martie 1998 Secţia Civilă a Curţii de Apel Cluj a dispus din oficiu suspendarea judecării recursului în baza art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea cererii recurentelor-reclamante privind reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenului în conformitate cu Legea nr. 169/1997.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta intimată S.A. susţinând că depunerea unei noi cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 169/1997 nu constituie un temei legal pentru suspendarea judecării recursului, nefiind întrunite cerinţele art. 242 - 244 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, a arătat că dispoziţiile codului de procedură civilă nu prevăd posibilitatea suspendării "din oficiu" a unei cauze.
în fine, pârâta a mai susţinut că titlul său de proprietate cu privire la terenul în litigiu a fost confirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă şi, ca atare, acesta nu mai poate fi anulat sau modificat.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat.
Potrivit art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul altei judecăţi.
în speţă, intimatele s-au adresat comisiei locale de fond funciar, cu o nouă cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, invocând prevederile Legii nr. 169/1997 pentru modificarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Comisiile de fond funciar constituite în baza Legii nr. 18/1991 sunt organe ale administraţiei de stat iar demersurile ce se întreprind pentru obţinerea titlului de proprietate nu constituie "o judecată" în sensul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, astfel că cererea de suspendare întemeiată pe prevederile acestui text nu putea fi primită.
De altfel, cazurile de suspendare a judecăţii lăsate la aprecierea instanţei enunţate de art. 244 din Codul de procedură civilă, sunt limitativ prevăzute de lege, alte împrejurări decât cele expres menţionate de text nefiind de natură să justifice suspendarea judecăţii.
în consecinţă, în temeiul art. 313 din codul de procedură civilă va fi admis recursul, se va casa încheierea de suspendare şi cauza va fi trimisă Curţii de Apel Cluj pentru continuarea judecăţii.
| ← Recuzare. Compunerea instanţei | Mijloace de probă extrajudiciare. → |
|---|
