Recuzare. Compunerea instanţei
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 29 şi următoarele din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare formulată în scris sau oral, în şedinţă publică, trebuie soluţionată de un complet de judecată în alcătuirea căruia mi pot intra judecătorii recuzaţi, în camera de consiliu şi fără prezenţa părţilor. De asemenea, pe timpul desfăşurării procedurii, judecătorii recuzaţi nu pot face nici un act de procedură.
Secţia Civilă, decizia nr. 448 din 30 ianuarie 1998.
Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 1994 la Tribunalul Constanta, reclamantul S.S. a chemat în judecată civilă pe pârâţii F.d!, P.A., C.F., i.i., h.G., i.Gh., S.e. şi C.G. şi Ministerul Justiţiei solicitând să i se constate dreptul de a-şi apăra interesele legitime şi de a fi despăgubit. Totodată, a cerut să se stabilească faptul că s-a adresat în acest scop instanţelor judecătoreşti cu mai multe acţiuni aflate pe rolul Judecătoriei Constanţa solicitând daune materiale şi morale produse prin soluţionarea greşită a cauzei.
Reclamantul a mai solicitat ca instanţa să constate că primii opt pârâţi au participat în calitate de judecători la soluţionarea litigiului şi că sunt răspunzători de prejudiciul ce i 1-au adus, prin denegare de dreptate.
în fine, reclamantul S.S. a mai solicitat să se constate că Ministerul Justiţiei poartă o răspundere solidară pentru culpa şi intenţia directă a judecătorilor pârâţi în erorile săvârşite la soluţionarea cauzelor privind timbrarea, dreptul la apărare, aplicarea şi interpretarea legii, caracterul politic conferit litigiului, cu finalitatea obligării pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 500 milioane lei daune materiale şi morale.
Prin sentinţa civilă nr. 562 din 28 septembrie 1995 Tribunalul Constanţa a anulat acţiunea, ca netimbrată.
Reclamantul S.S. a declarat apel iar prin decizia civilă nr. 149 din 15 mai 1996 Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 1, pct. 5 şi pct. 9 din Codul de procedură civilă, susţinând că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, că a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 1 şi 2 din codul de procedură civilă şi că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi cu aplicarea greşită a legii.
în legătură cu motivul de recurs care vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, recursul este întemeiat.
Astfel, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la 15 mai 1996 a fost depusă în faţa instanţei de apel o cerere de recuzare a doi dintre judecători care intrau în compunerea completului de judecată, extinsă şi cu privire la cel de al treilea judecător prin susţinerile orale premergătoare dezbaterii în fond a cauzei.
Instanţa compusă din judecătorii recuzaţi a luat în discuţie cererea de recuzare şi, constatând că apelantul a mai formulat anterior astfel de cereri pentru aceleaşi motive şi împotriva tuturor judecătorilor, cereri care au fost constant respinse ca neîntemeiate, a considerat că în cauză operează autoritatea lucrului judecat; respingând, în consecinţă cererea, a păşit la dezbaterea în fond a apelului.
Măsura dispusă de instanţă, contravine dispoziţiilor art. 29 şi următoarele din Codul de procedură civilă atrăgând nulitatea hotărârii pronunţate în aceste condiţii în apel.
Potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în art. 29 şi următoarele din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare formulată fie scris, fie oral, în şedinţă publică, trebuia soluţionată de un complet de judecători în alcătuirea căruia nu puteau intra judecătorii recuzaţi, în camera de consiliu şi fără prezenţa părţilor. De asemenea, pe timpul desfăşurării procedurii, judecătorii recuzaţi nu aveau dreptul să facă nici un act de procedură.
în consecinţă, recursul se va admite şi se va dispune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel care, va fi mai întâi obligată să repună în discuţie cererea de recuzare, cu respectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de lege pentru procedura recuzării.
| ← Contestaţie formulată împotriva unui act de imputaţie pentru... | Suspendarea. Caz în care dezlegarea pricinii atârnă, în... → |
|---|
