Neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor. Sancţiune aplicabilă în cazul contractului de întretinere. Distinctie între reziliere şi rezoluţiune
| Comentarii |
|
Pentru contractele cu executare succesivă, în cazul neexecutării culpabile a unei obligaţii de către una din părţi, este specifică rezilierea, ceea ce înseamnă că desfiinţarea contractului are efecte numai pentru viitor, ex nune, nu şi retroactiv, ex tune. în cazul contractului de întreţinere însă, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de către debitorul întreţinerii, deşi se execută succesiv, sancţiunea specifică este rezoluţiunea, iar nu rezilierea contractului, deoarece efectul său principal, strămutarea dreptului de proprietate, se produce uno Ictu.
C.A. Craiova, dec. nr. 119 din 13 ianuarie 2000, în Buletinul jurisprudentei, Culegere de practică judiciară 2000, p. 106-107
Judecătoria Balş a admis acţiunea reclamantului şi a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat cu pârâţii, care nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate. A fost admisă şi cererea reconvenţională a pârâţilor, fiind obligată reclamanta la plata valorii îmbunătăţirilor aduse imobilului ce a constituit obiectul contractului, de 7.738.841 lei, iar Tribunalul Olt a respins ca nefondat apelul pârâţilor prin decizia civilă nr. 987/1999.
Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul pârâţilor.
S-a constatat că, în cauză, deşi contractul de întreţinere a cărui desfiinţare s-a cerut este cu executare succesivă, operează rezoluţiunea, fiind vorba de un contract sinalagmatic, oneros şi aleatoriu, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 1020 C. civ.
Pe bună dreptate, instanţa de recurs a remarcat că, pentru contractele cu executare succesivă, în cazul neexecutării culpabile a unei obligaţii de către una din părţi, este specifică rezilierea, ceea ce înseamnă că desfiinţarea contractului are efecte numai pentru viitor, ex nune, nu şi retroactiv - ex tune.
în cazul contractului de întreţinere însă, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de către debitorul întreţinerii, deşi se execută succesiv, sancţiunea aplicabilă este rezoluţiunea, nu rezilierea contractului. Aceasta, deoarece efectul său principal, strămutarea dreptului de proprietate se produce uno ictu.
în consecinţă, desfiinţarea contractului de întreţinere se produce retroactiv, bunul fiind redobândit de creditor cu efecte ex tune.
Astfel, a fost dispusă în speţă rezoluţiunea contractului de întreţinere, deoarece pârâţii nu şi-au respectat obligaţia prestării întreţinerii, iar reclamanta a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului fără a fi obligată la valoarea întreţinerii prestaţiei, tocmai datorită caracterului aleatoriu al contractului.
Reclamanta a fost obligată să restituie contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la imobil de pârâţi, deoarece, revenindu-i în proprietate, beneficiază de lucrările necesare şi utile făcute de aceştia, altfel ar fi o îmbogăţire fără justă cauză.
Note: 1. Pentru încetarea contractului de întreţinere, a se vedea Noul Cod Civil, art. 2263, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 (M. Of. nr. 409_din 10 iunie 2011):
„Art. 2263: încetarea contractului de întreţinere
(1) Contractul de întreţinere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepţia cazului în care creditorul întreţinerii decedează mai devreme.
(2) Atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea.
(3) în cazul prevăzut la alin. (2), precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.
(4) Dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului.
(5) în cazul în care rezoluţiunea se pronunţă pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.
(6) Dreptul la acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor.
(7) Rezoluţiunea contractului de întreţinere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2261 alin. (1)" [potrivit art. 2261 alin. (1): „Dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare].
Articolul menţionat mai sus stabileşte expres sancţiunea pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor în cazul contractului de întreţinere, care este rezoluţiunea, înlăturând astfel, sperăm, confuziile făcute anterior, deseori, în practica judiciară.
2. A se vedea şi dispoziţiile art. 2251 alin. (1) din noul Cod civil, aplicabile şi în cazul convenţiei de întreţinere, conform prevederilor art. 2256:
„Art. 2251: Rezoluţiunea contractului la cererea credirentierului
(1) Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei sale ori o diminuează".
3. Pentru reglementarea unui caz special de revocare, a se vedea prevederile art. 2260 din noul Cod civih
„Art. 2260: Cazul special de revocare
(1) Contractul de întreţinere este revocabil în folosul persoanelor cărora creditorul întreţinerii le datorează alimente în temeiul legii dacă, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele.
(2) Revocarea poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debitorului întreţinerii şi indiferent de momentul încheierii contractului de întreţinere.
(3) în loc să dispună revocarea contractului, instanţa de judecată poate, chiar şi din oficiu, însă numai cu acordul debitorului întreţinerii, să îl oblige pe acesta să asigure alimente persoanelor faţă de care creditorul are o astfel de obligaţie legală, fără ca în acest mod să fie diminuate prestaţiile datorate creditorului întreţinerii".
| ← Contract de întreţinere încheiat exclusiv de fostul soţ.... | Acţiune în rezoluţiune. Valoarea litigiului. Competenţa... → |
|---|
Susţinerile pârâţilor, că altercaţiile care au avut loc nu pot constitui motiv de rezoluţiune şi că obligaţia de întreţinere nu s-a putut executa din culpa reclamantului, nu sunt întemeiate.
Contractul de întreţinere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin contract, beneficiarul întreţinerii poate să ceară rezoluţiunea contractului în temeiul art. 1020 C. civ. Potrivit textului menţionat, o condiţie esenţială pentru desfiinţarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
N
Citește mai mult
oţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, iar executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere, când izvorul ei este un contract, implică, pe lângă prestaţia materială, şi o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreţinere, care se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropiere.Or, în cauză, conduita recurenţilor, dovedită cu hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, care, în raport cu intimatul, s-au manifestat violent, a fost de natură a-i crea creditorului un real sentiment de stres, de insecuritate şi chiar temerea că habitatul intolerabil creat de fiul său şi soţia acestuia, faţă de vârsta sa înaintată şi starea precară de sănătate, ar putea avea influenţă asupra vieţii sale.
Raportat la aceste împrejurări, dispoziţiile art. 1020 C. civ. au fost corect aplicate în cauză, deoarece nu se poate reţine că în culpă de neexecutarea obligaţiei de întreţinere este creditorul care, fiind în mod repetat victima actelor de violenţă exercitate de debitori, a refuzat comunicarea cu aceştia.
Chiar dacă, după consumarea actelor de violenţă, pentru care recurenţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1500 din 19 noiembrie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 52 din 26 februarie 2003 a Tribunalului Cluj, intimatul-creditor a refuzat să primească alimente de la recurenţi, suspiciunea acestuia, determinată de conduita întreţinătorilor, nu poate constitui culpă pentru neexecutarea contractului de întreţinere.
Pentru considerentele expuse, s-a respins recursul declarat de pârâţi.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6943 din 9 decembrie 2004, Dreptul nr. 2/2006, p. 262-263