Neexecutarea obligaţiei de întreţinere. Punerea în întârziere
| Comentarii |
|
Rezoluţiunea, reglementată cu caracter general de prevederile art. 1020-1021 C. civ., este sancţiunea specifică în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţile unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu.
Din probele administrate reiese că debitorii obligaţiei de întreţinere nu îşi îndeplinesc obligaţiile de întreţinere asumate prin contract, iar creditoarea întreţinerii s-a aflat în nevoie, fiind determinată să înstrăineze acelaşi teren unor alte persoane.
Deşi creditoarea întreţinerii nu a apelat la cei debitori pentru prestarea întreţinerii, potrivit dispoziţiilor art 1079 C. civ., debitorul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară punerea sa în întârziere, având în vedere caracterul întreţinerii, care reclamă executarea continuă şi cu promptitudine a obligaţiilor asumate.
Jud. Buftea, s. civ., sent. nr. 3014 din 6 iunie 200d:],
nepublicată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 16.01.2008, sub nr. 561/94/2008, reclamanta T.D. a chemat în judecată pe pârâţii R.C. şi A.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezoluţiunea parţială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E.
în motivarea în fapt a cererii, se arată că la data de 13.05.1996, reclamanta, împreună cu vecinul său Ş.G., a încheiat cu pârâţii contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, prin care reclamanta a înstrăinat imobilul situat în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 9400 mp, iar prin obligaţiile asumate în contract pârâţii trebuie să acorde întreţinere pe întreaga durată a vieţii reclamantei, constând în procurarea de locuinţă, alimente, medicamente, asistenţă medicală, ajutor în gospodărie. Se mai arată că pârâţii nu şi-au respectat obligaţiile asumate niciodată, reclamanta având nevoie de întreţinere, însă nu a mai reuşit să ia legătura cu pârâţii de la acea dată.
în drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ.
Pârâţii R.C. şi A.A., legal citaţi, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
în motivare, se arată că la data de 13.05.1996, pârâţii, împreună cu Ş.G. şi T.D., au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E., prin care Ş.G. le-a înstrăinat suprafaţa de 2500 mp, iar reclamanta suprafaţa de 9400 mp, după ce, în prealabil, la data de 28.12.1995, între aceleaşi părţi se încheiaseră înscrisuri sub semnătură privată în prezenţa martorilor prin care s-a consemnat vânzarea, respectiv cumpărarea terenurilor respective. De asemenea, se arată că reclamanta nu a solicitat prestarea întreţinerii de la cumpărători, pre-valându-se după 12 ani de aceasta şi urmărind un scop subversiv.
Odată cu întâmpinarea, pârâţii au formulat şi cerere reconvenţională prin care au solicitat constatarea că în fapt contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E. nu conţine o clauză de întreţinere în favoarea reclamantei.
în motivare, se arată că la data de 13.05.1996, pârâţii, împreună cu Ş.G. şi T.D., au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E., prin care Ş.G. le-a înstrăinat suprafaţa de 2500 mp, iar reclamanta suprafaţa de 9400 mp, după ce, în prealabil, la data de 28.12.1995, între aceleaşi părţi se încheiaseră înscrisuri sub semnătură privată în prezenţa martorilor prin care s-a consemnat vânzarea, respectiv cumpărarea terenurilor respective.
Se mai arată că părţile, de fiecare dată, nu au intenţionat să facă altă operaţiune juridică decât vânzarea-cumpărarea, fiind încasat preţul pentru această operaţiune, iar în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică notarul a inserat şi o clauză de întreţinere în favoarea vânzătorilor, pe care pârâţii nu au cunoscut-o, părţile dorind să încheie un contract simplu de vânzare-cumpărare.
De asemenea, se arată că părţile au recurs iniţial la această modalitate deoarece reclamanta nu obţinuse certificatul de moştenitor, iar ulterior, la notariat, au semnat contractul redactat pe baza chitanţelor sub semnătură privată, fără a lua cunoştinţă de conţinutul său şi fără a transforma obligaţiile asumate iniţial.
Prin sentinţa civilă nr. 3014/06.06.2008, Judecătoria Buftea a admis acţiunea, a dispus rezoluţiunea în parte a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E. în ceea ce priveşte suprafaţa de 9400 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689, a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată, obligând pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că la data de 13.05.1996, pârâţii R.C. şi A.A., în calitate de cumpărători, împreună cu Ş.G. şi T.D., în calitate de vânzători, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E., prin care Ş.G. le-a înstrăinat suprafaţa de 2500 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689/85, iar reclamanta T.D. suprafaţa de 9400 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689, în schimbul sumei de 10.000.000 lei ROL, pentru fiecare dintre vânzători, iar cumpărătorii îşi asumă obligaţia de întreţinere constând în: procurarea de locuinţă, alimente, medicamente, îmbrăcăminte, ajutor medical, iar la deces obligaţia de înmormântare.
Anterior acestui contract, între aceleaşi părţi au fost încheiate înscrisurile sub semnătură privată intitulate de părţi „chitanţă", din data de 28.12.1995, prin care reclamanta T.D. le-a înstrăinat pârâţilor suprafaţa de 9400 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689, în schimbul sumei de 8000000 ROL, din care suma de 2000000 ROL a fost primită la data respectivă, iar Ş.G. le-a înstrăinat pârâţilor suprafaţa de 2500 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689/85, în schimbul sumei de 2500000 ROL.
Din chitanţa datată cu data de 04.04.1996 reiese că reclamanta T.D. a mai primit suma de 1000000 ROL, reprezentând avans în vederea vânzării terenului.
înscrisul nu a fost contestat în niciun fel de către părţi, reclamanta recunoscând în cadrul interogatoriului existenţa acestui înscris sub semnătură privată şi primirea sumei de 3000000 ROL, aspect care se coroborează cu înscrisurile existente la dosar, precum şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Instanţa constată că actul încheiat de părţi a generat în sarcina lor obligaţii de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, obligaţie ce decurge din dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 18/1991, ce a fost modificat prin art. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, potrivit cărora înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilelor-terenuri, pentru a fi valabilă, trebuie făcută prin act juridic în formă autentică.
Prin cererea reconvenţională pârâţii-reclamanţi au solicitat să se constate că vânzarea dintre părţi a fost una fermă, clasică, fără a include şi o clauză de întreţinere.
Potrivit art. 1169 C. civ. şi art. 129 C. proc. civ., sarcina probei revine celui care reclamă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în contractul de vânzare-cumpărare.
Instanţa reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E., reclamanta T.D. le-a înstrăinat pârâţilor suprafaţa de 9400 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689, în schimbul sumei de 10.000.000 lei ROL pentru fiecare dintre vânzători, în schimbul căruia cumpărătorii îşi asumă obligaţia de întreţinere constând în: procurarea de locuinţă, alimente, medicamente, îmbrăcăminte, ajutor medical, iar la deces obligaţia de înmormântare.
Fiind vorba despre un înscris autentic, acesta se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, astfel încât cel care îl foloseşte este scutit de sarcina probei, proba revenindu-i celui care îl contestă şi totodată înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului constatator percepute cu propriile simţuri şi până la dovada contrară în privinţa celorlalte menţiuni, printre care şi aceea că părţile au convenit o clauză de întreţinere sau că preţul a fost achitat.
Din probele administrate în cauză reiese că pârâţii nu au fost induşi în eroare cu privire la inserarea acestei clauze în contractul de vânzare autentificat, ci au încheiat acest contract în cunoştinţă de cauză, având în vedere că numai astfel se puteau înstrăina terenurile situate în extravilan.
Potrivit art. 1175 C. civ., actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altor persoane.
Instanţa reţine că esenţial pentru existenţa unei simulaţii este faptul că între aceleaşi părţi există în acelaşi timp două contracte, unul public, aparent, denumit şi contract simulat, iar altul secret, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparenţa creată prin actul juridic public, simulat.
Din punct de vedere al efectelor simulaţiei între părţi, regula este că produce efecte juridice acela care corespunde voinţei reale a părţilor, denumit contraînscris, în măsura în care acest contract este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.
Anterior acestui contract, între aceleaşi părţi au fost încheiate înscrisurile sub semnătură privată, intitulate de părţi „chitanţă", din data de 28.12.1995, prin care reclamanta T.D. le-a înstrăinat pârâţilor suprafaţa de 9400 mp, situată în comuna Gruiu, sat Lipia, judeţul Ilfov, tarlaua 165, parcela 689, în schimbul sumei de 8000000 ROL.
Instanţa reţine că nu se poate pronunţa asupra faptului dacă actul autentic încheiat ulterior este unul simulat prin deghizarea parţială în privinţa preţului şi a clauzei de întreţinere, deoarece nu s-a solicitat acest lucru şi nu se poate încălca principiul disponibilităţii părţilor.
Totodată, instanţa reţine că înţelegerea concepută iniţial în termenii unei vânzări ferme nu îndeplineşte cerinţele esenţiale ale legii pentru o înstrăinare din punct de vedere al formei autentice, reprezentând o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Voinţa reală a părţilor, potrivit art. 969 C. civ., nu a fost dovedită de către pârâţi, deoarece din adeverinţa nr. 4419/15.05.2008 emisă de Primăria comunei Gruiu, depusă la dosar, reiese că aceştia nu au intrat în posesia de fapt a terenului înstrăinat, reclamanta fiind cea care a achitat impozitele în perioada 1995-2005, fapt care se coroborează şi cu
înstrăinarea ulterioară de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 07.06.2005 de B.N.P. N.C.T.
Totodată, instanţa nu poate reţine că voinţa iniţială a părţilor a fost de înstrăinare fără clauză de întreţinere, din moment ce vânzarea din 28.12.1995 s-a făcut în schimbul sumei de 800 lei, iar pârâţii nu au reuşit să facă dovada că au achitat decât suma de 300 lei, ceea ce poate însemna că la momentul încheierii contractului autentic părţile au revenit asupra voinţei iniţiale şi au prevăzut această clauză de întreţinere.
Instanţa apreciază că acest din urmă act, nepublic, întocmit anterior actului public, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1175 C. civ. pentru constatarea simulaţiei în forma deghizării parţiale a raporturilor juridice reale dintre părţi, nefiind valid întocmit sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.
Având în vedere că pârâţii-reclamanţi nu au reuşit să facă dovada contrară situaţiei juridice reţinute prin contractul de vânzare-cumpărare autentic, respectiv faptul că nu există clauză de întreţinere în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E., instanţa a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
în ceea ce priveşte cererea principală, având ca obiect rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, Judecătoria constată următoarele:
Rezoluţiunea, reglementată cu caracter general de prevederile art. 1020-1021 C. civ., este sancţiunea specifică în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţile unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu.
Din declaraţia martorei D.F., audiată în cauză, reiese că pârâţii nu-şi îndeplinesc obligaţiile de întreţinere asumate prin contract, nevăzându-i pe pârâţi niciodată la domiciliul reclamantei de la data încheierii contractului.
Instanţa reţine din declaraţia aceleiaşi martore, care se coroborează şi cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu, că reclamanta s-a aflat în nevoie, fiind determinată să înstrăineze acelaşi teren unor alte persoane.
Instanţa reţine că, deşi din declaraţia martorului N.D. reiese că reclamanta nu a apelat la cei doi pârâţi pentru prestarea întreţinerii, potrivit dispoziţiilor art. 1079 C. civ., debitorul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară punerea sa în întârziere, având în vedere caracterul întreţinerii care reclamă executarea continuă şi cu promptitudine a obligaţiilor asumate, astfel că, având în vedere neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către cei doi pârâţi, a admis acţiunea şi, având în vedere caracterul aleatoriu al contractului de vânzare-cumpărare, a dispus rezoluţiunea în parte a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 13.05.1996 de B.N.P. C.E.
Deşi în contract există o pluralitate de părţi, obligaţia de întreţinere fiind indivizibilă, atât activ, cât şi pasiv, în caz de pluralitate de debitori, fiecare dintre ei putând fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, instanţa apreciază că prin înstrăinarea în mod distinct de către reclamantă a suprafeţei de 9400 mp şi de către Ş.G. a suprafeţei de 2500 mp către pârâţi, s-au încheiat în fapt două contracte de întreţinere în cadrul aceluiaşi act juridic, astfel că cele două obligaţii sunt distincte, urmând a fi apreciate pentru fiecare dintre ele condiţiile îndeplinirii obligaţiei de întreţinere.
Faptul că reclamanta a înstrăinat terenul de 9400 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 07.06.2005 de B.N.P. N.C.T., deşi îl înstrăinase anterior pârâţilor prin act autentic cu clauză de întreţinere şi nu se pronunţase rezoluţiunea acestuia, poate îndreptăţi pe pârâţi la formularea unei plângeri penale împotriva reclamantei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
| ← Calificarea juridică a acţiunii în rezoluţiune. Capete de... | Condiţiile rezoiuţiunii. Neexecutare suficient de importantă.... → |
|---|
