Contestaţie la executare. Obiect. Apărări de fond. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
într-o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 400 din Codul de procedură civilă, care vizează lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu, nu pot fi invocate împrejurări anterioare pronunţării hotărârii ce se execută şi care tind la repunerea în discuţie a însuşi titlului executoriu, întrucât se încalcă autoritatea de lucru judecat.
(Decizia nr. 313 din 9 februarie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Sucursala G. a societăţii de asigurări "A." S.A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiate de P.M. în baza titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 2382 din 15.05.1998, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, cu susţinerea că, într-adevăr, există încheiate două poliţe de asigurare facultativă pentru imobil şi pentru bunurile mobile, dar evenimentul asigurat s-a produs prematur, în raport de data intrării în vigoare a poliţelor de asigurare.
Judecătoria Giurgiu, prin Sentinţa civilă nr. 2978 din 08.09.2000, a respins contestaţia la executare, cu motivarea că împrejurările intervenite anterior pronunţării hotărârii ce se execută, invocate de contestatoare, nu sunt incidente ivite în cursul executării, ci apărări de fond, ce tind să modifice chiar fondul soluţiei pronunţate în titlul executoriu, astfel că nu pot fi primite.
Sentinţa sus-menţionată a fost menţinută prin respingerea apelului formulat de contestatoare, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 822 din 24.10.2000, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
împotriva deciziei sus-menţionate a formulat recurs contestatoarea Sucursala G. a societăţii de asigurări "A." S.A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8-11 din Codul de procedură civilă, solicitând instanţei să constate că în condiţiile de asigurare nu sunt incluse şi faptele de vandalism comise de infractori, prin distrugerea bunurilor, proprietatea asiguratei P.M., astfel că prejudiciul nu poate fi preluat de către recurentă, urmând a fi admisă contestaţia la executare, în urma admiterii recursului formulat.
Recursul este nefondat.
Curtea a constatat că motivele invocate de către recurentă nu pot fi încadrate într-unui din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 400 din Codul de procedură civilă, privitoare la contestaţia la executare, care reglementează acele situaţii ce vizează înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, ori incidente privitoare la executarea însăşi.
Susţinerile contestatoarei nu se regăsesc în nici una din aceste situaţii, dimpotrivă, ele constituie apărări de fond, ce trebuiau valorificate în procesul finalizat cu pronunţarea hotărârii ce se execută, iar invocarea lor pe calea contestaţiei la executare nu poate fi primită, întrucât se tinde astfel la modificarea însăşi a hotărârii ce se execută.
Pe cale de consecinţă, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← Contestaţie la executare. Obiect. Apărări de fond.... | Contestaţie la executare. Lămurirea întinderii titlului... → |
|---|
