Contestaţie la executarea silită a creanţelor bugetare. Competenţa materială
| Comentarii |
|
Contestaţia la executare prin care s-a solicitat anularea formelor de executare silită a creanţelor bugetare efectuate de către organele de executare anume prevăzute de lege atrage, potrivit art. 44, art. 76 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială de soluţionare a instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit şi care este judecătoria, ca instanţă de drept comun.
(Decizia nr. 146 din 21 ianuarie 2002 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 666 din 21.06.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. "B." S.R.L. şi s-a dispus desfiinţarea formelor de executare silită şi a Titlului executoriu nr. 55657 din 02.10.2000, emis de Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe intimata a declarat recurs.
La termenul din 21.01.2001, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei după materie a tribunalului care a judecat în fond cauza - în temeiul art. 1, 2, 159 şi 400 din codul de procedură civilă - motiv de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă.
Reţinând cauza spre soluţionare pe excepţia invocată, Curtea a reţinut următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată, s-a solicitat desfiinţarea executării silite şi a Somaţiei nr. 55657 din 02.10.2000, emisă de Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, anularea Titlului executoriu nr. 55657 din 02.10.2000, emis de aceeaşi creditoare.
Potrivit art. 1 din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă în prima instanţă toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 44, art. 76 şi următoarele ale Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, care fac trimitere expresă la instanţa judecătorească de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Art. 400 din Codul de procedură civilă statuează că, în cazul contestaţiei ce vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
Rezultă că instanţa de executare este cea de drept comun, adică judecătoria, chiar dacă şi creditoarea are prevăzută o anumită competenţă proprie de executare.
Având în vedere aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, a admis recursul declarat împotriva sentinţei recurate, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă spre judecare la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în prima instanţă.
NOTĂ:
Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2003.
Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 consacră un spaţiu larg de reglementare contestaţiei la executarea silită, fiind prevăzută expres competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei, ca instantă de drept comun în materie - Titlul V, art. 124-130.
| ← Excepţie de neconstituţionalitate. Lipsa de legătură dintre... | Contestaţie la executare. Obiect. Apărări de fond.... → |
|---|
