Contestatie în anulare. Motive
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 317 alin. 1 pct. 2
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, dacă au fost date cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Hotărârea obiect al contestaţiei în anulare nu a fost dată cu încălcarea competenţei, întrucât instanţa, respectiv Curtea de Apel Timişoara, avea competenţa de a soluţiona recursul împotriva deciziei pronunţate în apel de Tribunalul Timiş.
Dacă s-ar interpreta că au fost încălcate normele de competenţă prin soluţia dată în recurs, întrucât curtea a apreciat că sentinţa judecătoriei putea fi atacată doar cu recurs la tribunal, nu cu apel şi recurs ce să fie soluţionat de curte, o astfel de soluţie fiind pronunţată prima dată irevocabil în recurs şi împotriva ei neputând fi formulat apel sau recurs, ar putea constitui obiect al contestaţiei în anulare. Excepţia privind necompetenţa materială a primei instanţe a fost invocată şi cercetată atât în apel, cât şi în recurs, doar că cele două instanţe de control au avut viziuni diferite asupra criteriului de apreciere a valorii, nefiind aplicabile, aşadar, dispoziţiile alin. 1 ale art. 317 C. pr. civ.
Motivul privind caracterul comercial al litigiului a fost invocat pentru prima oară doar pe calea contestaţiei în anulare, nefiind invocat în apel sau recurs, astfel că este inadmisibil raportat la dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza a II-a C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 706/11.09.2008 a Curţii de Apel Timişoara, a fost admis recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva deciziei civile nr. 1/09.01.2008 a Tribunalului Timiş, ce a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Timiş, ca recurs.
împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare reclamantul, solicitând anularea acesteia şi, rejudecând recursul pârâtei, fie respingerea acestuia, fie admiterea recursului şi casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la una din instanţele de fond pentru efectuarea unei expertize tehnice de evaluare, fie trimiterea cauzei spre judecare în primă instanţă la o instanţă comercială, litigiul având o natură comercială şi fiind neevaluabil în bani.
în motivarea contestaţiei în anulare, reclamantul contestator învederează că mandatarul său a avut împuternicire pentru preţuirea imobilului doar în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv 300.000 Euro, câte 75.000 Euro pentru fiecare apartament, neavând mandatul reclamantului contestator pentru precizarea valorii reţinută de instanţa de recurs.
Oricum, litigiul are o natură comercială, întrucât imobilul face parte din fondul de comerţ al societăţii pârâte, astfel că ar fi competent în primă instanţă Tribunalul Timiş, Secţia comercială în baza art. 2 pct. 1 lit. a) C. pr. civ., fiind o cerere cu obiect neevaluabil în bani.
Instanţele de fond au şi reţinut caracterul neevaluabil în bani a litigiului, aşa cum rezultă din încheierea din 21.09.2006 a Judecătoriei Timişoara şi încheierea din 10.12.2006 a Tribunalului Timiş.
Prin urmare, litigiul trebuia calificat ca fiind unul comercial neevaluabil în bani, or, în măsura în care s-ar aprecia că ar fi evaluabil în bani, părţile necăzând de acord asupra valorii, trebuia efectuată o expertiză judiciară de evaluare şi nu luată în considerare o expertiză extrajudiciară depusă la dosar de pârâtă.
Cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Cluj, prin încheierea civilă nr. 4377/1.04.2009, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând contestaţia în anulare formulată, curtea apreciază că aceasta nu este fondată, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, potrivit disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, dacă au fost date cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Conform alin. 2 al aceluiaşi articol, contestaţia poate fi primită pentru aceste motive dacă ele au fost invocate prin cererea de recurs, însă instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
în realitate, hotărârea obiect al contestaţiei în anulare nu a fost dată cu încălcarea competenţei, întrucât instanţa, respectiv Curtea de Apel Timişoara, avea competenţa de a soluţiona recursul împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Timiş în apel.
Dacă s-ar interpreta că au fost încălcate normele de competenţă prin soluţia dată în recurs, întrucât curtea a apreciat că sentinţa judecătoriei putea fi atacată doar cu recurs la tribunal, nu cu apel şi recurs ce să fie soluţionat de curte, o astfel de soluţie, fiind pronunţată prima dată irevocabil în recurs şi împotriva ei neputând fi formulat apel sau recurs, ar putea constitui obiect al contestaţiei în anulare.
Cu toate aceste, după cum se poate observa, motivul privind competenţa după valoare a fost invocat pe calea apelului, iar apoi a recursului şi instanţa s-a pronunţat asupra lui, în apel apreciind că valoarea indicată în cererea de chemare în judecată este determinantă, în timp ce instanţa de recurs a apreciat că cea indicată în urma solicitării instanţei.
Prin urmare, excepţia privind necompetenţa materială a primei instanţe a fost invocată şi cercetată, atât în apel, cât şi în recurs, doar că cele două instanţe de control au avut viziuni diferite asupra criteriului de apreciere a valorii.
Nu sunt aplicabile, aşadar, dispoziţiile alin. 1 ale art. 317 C. pr. civ.
în ceea ce priveşte alin. 2 al aceluiaşi articol, motivele vizând competenţa materială a instanţei nu au fost respinse pentru că instanţa ar fi avut nevoie de verificări de fapt, ci ea chiar a avut în vedere anumite împrejurări de fapt, învederate în considerente, raportat la care a stabilit valoarea obiectului, recursul fiind admis pe acest considerent.
Motivul privind caracterul comercial al litigiului a fost invocat pentru prima oară doar pe calea contestaţiei în anulare, nefiind invocat în apel sau recurs, astfel că este inadmisibil raportat la disp. art. 317 alin. 1 teza a ll-a C. pr. civ.
în temeiul art. 320, rap. la art. 317 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 C. pr. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge contestaţia în anulare formulată de reclamant şi continuată de moştenitorii acestuia. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)
| ← Contestaţie în anulare. Nerespectarea orei înscrise pe... | Cerere de revizuire. înscris doveditor reţinut de partea... → |
|---|
